Citate despre suflet și teatrul de păpuși
citate despre suflet și teatrul de păpuși (inclusiv în versuri).
Pe munte de flori
Când astăzi e mâine, pierdut în trecut,
Cu suflete strâmbe, cenușă în pori,
O aripă-n șoapte din noi s-a născut,
În bocet de mamă, pe nori călători.
Din cruci sângerii, priviri fumegânde
Înalță un strigăt spre riduri de nori
Să fugă de fiară, să scape de-osânde,
Uitând păpușarul să tragă de sfori.
Ar mai fi speranță fără legământ?
Curcubeu de slove plouă peste noi
Mâini încrucișate peste locul sfânt
Mătură din calea-I negru și gunoi.
Pe cărări de vise, pe munte de flori
Între cer și gânduri, între zbor și cânt,
Doar o adiere în rugi să implori
Pentr-un strop de pace ori cuvântul frânt.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la suflet și teatrul de păpuși, dar cu o relevanță mică.
Lumea sunt eu: Eram cum sunt și azi, vagabond. Mintea celorlalți exista numai ca ipoteză a minții mele. Lumea e, așadar, reprezentarea mea, lumea e sufletul meu, lumea sunt eu. Și oamenii? Marionete pretențioase ale teatrului meu interior, figurine grăbite în pupila mea.
Giovani Pappini în Un om sfârșit
Adăugat de pompilia buzatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna creatoare de iubiri
luna inventa pașii de dans din sălile sale
băiatul auzea muzica
dezlegată în propriile cuvinte
mi-e delirul vânt peste pământul încins
strig după ploaie
să vină ropote reci
stingă-se focul dor ce mi-a cuprins visul
în care tu exiști ai palmele moi
îmi cuprinzi obrajii râzând ca un copil
de toate ne-ar fi închise
am aluneca ca pe suprafața oglinzii
văzând misterul neputând să-l simțim
ne-am sătura de viață
iluzie fericirea ar părea
nu am spera așteptând schimbarea imaginii
ar fi un film pentru care plătim
să vedem cum trăim marionete
în față mereu deschizi drumul
duce dincolo timpul arată clipa
când te-ai născut unde țâșnesc izvoare
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Claudia Iakab
Adăugat de Patricia Moise
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsați-ne
Lăsați-ne în pace și-n nevoi
În țara sărăcită și trădată,
Să n-o târâți cu forța în război
Și nu-i mai puneți țintele pe hartă!
Nu faceți din soldați carne de tun
Hienelor avide de putere,
Că-n lume nu-i nimic mai sfânt și bun,
Doar pacea este unica avere...
Voi vreți, cei din apus și răsărit,
Să semănați pe glob doar panică și ură,
Cu ace și cu boli ne-ați umilit
Și ne-ați călcat adânc pe bătătură...
Noi nu vrem arme-n lume, nici război,
Nu-i mai schimbați cu foc și sânge harta!
Cu gândul hâd și suflet de strigoi,
Voi vreți cu tancuri să-i decideți soarta...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul
Trupul este containerul mizeriilor
Ce ne stăpânesc gândurile...
Este spitalul în care
Tăcerile hibernează,
Lăsând simțul tactil la limita inferioară.
O poveste banală,
În care rândurile aleargă,
Fuzionând cu gânduri și sentimente.
O conexiune radiografiată în 3D,
Dând naștere unor marionete
Ce își deversează conștiința în fapte
Și A. D. N-ul în multiplii cu handicap ai tăcerilor.
Veniți să ardem noxele sufletului
În crematoriul durerii!
Se usucă cerneala în iris
și putem deveni orbi,
Ori imuni la dezastrul umanității...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supraviețuitor
Omul este un erou din naștere.
Nu spun nimic nou. Ceva s-a născut din nimic.
Dreptul de a te mira este și o obligație.
Ce poate fi explicabil? Să știi că nu știi, ce mare lucru?
Din ruine nimic nu se nalță.
Unde e casa sufletului?
Fata din oglindă clipi. Să faci ordine într-o dezordine totală.
Încearcă să nu plutești în gol.
Străbați un drum, o fi închis?
Divinitatea în haine omenești.
Țesătura viselor este reală.
Suntem marionetele Domnului?
Amintirea o tablă, o poți șterge oricând.
Suntem niște recipienți încărcați cu gene.
Libertatea e pedeapsa finală.
Din pulbere de stele ne-am născut, acolo ne întoarcem.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc
Un păpușar rănit intra în viața mea
Și îmi dădea un rol, în ațe mă-nnoda.
Își lustruia bocancii, spectacolu-ncepea,
Lumii-i vindea iluzii din inima sa rea.
Minciuna din privire spre mine-a rătăcit...
În ațe, încurcată,-i zâmbeam schimonosit.
O amorțeală rece sudoarea-i îngheța,
Spunând că vom petrece, sufletul îmi fura.
Pe scena de carton, lumina se stingea,
Sub luna de argint, de dragoste-mi vorbea,
Despre dragonul care spre zâna lui pleca,
În străluciri de stele, în nopți de catifea.
Cu ațele-mi zdrobise voința și puterea,
Îmi culesese lacom, în patimi, mângâierea.
Strângându-și toate cele, își făcu inventarul
Și dispăru în noapte, lăsându-mi doar amarul...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ratat de puțin titlul de revoluționar
pentru că nu l-am revendicat niciodată
oricum nu sunt genul
care se aruncă cu pieptul înainte
pentru păpușarii cu pretenții de regizor
în schimb vecinul meu securistul
a fost primul om pe care l-am văzut
cu brațul înfășurat în tricolor
în mod cert nu am stofă de martir
nu sunt bun nici războinic nici mercenar
de erou nici atâta
am totuși așa multe cicatrici pe suflet
dar nu de atunci
atunci încă visam
construiam de nebun viitorul
în pași mareți
în ritm de tot înainte
fară regrete iubeam să fiu
să am de unde
să n-am de ce
dar port cu durere și o parte din cicatricea eroilor
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantonament
noapte nu mai este de mult
musai trebuie să ne trezim diminețile
ca și cum...
vulnerabili/ hipnotici... hipnotizați
ne apropiem: nicio graniță!
visul acaparează realitatea
toate contururile acestea estompându-se
la abdicarea lucidității
suntem marionete
în primă instanță niciun mecanism suspect:
noi înșine specii cu neputință de clasat
ștergem pe jos
cu genunchii noștri de sânge
pălmași adunându-și măruntaiele
din colții Sentimentului
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâncătorii de visuri
Trăim într-o lume de minuni banale
în care răul devine credința cea mai de preț
și te întrebi de ce strig?
Trezește-te, copile,
îți dăruiesc un nou suflet făurit de inima mea,
încă nestinsă de alizeele dorului!
Te-aștept la statuia ce-și plânge speranța
în fântâna dorințelor,
numai acolo
oamenii sunt fără măști,
o mie de ochi nemișcați
în o mie și una de nopți.
Mă rog să plouă peste dunele planetei albastre,
să încolțească semințele noastre
însetate de iubire.
În depărtare aud cântecul fantomatic
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nunta de piatră
drumul fusese lung aproape nesfârșit
începuse cumva la un apus continuase
dintr-o convingere oarbă... dintr-o spaimă?!
nimeni n-ar fi putut spune cine fusese mai trist
stăpânul... sau celălalt?!
într-un sediu de primărie
sau post de miliție
schimbul se săvârșise rapid
în lumea brută obișnuită cu tranzacțiile
nu era timp de sentimentalisme
nici măcar pentru banala strângere de mână
despărțirea se produsese brusc
așa cum subit pleci după pocalul cu otravă concentrată
desculți nuntașii ieșiseră ca dintr-o carte cu zodii
de dinainte decolorați și storși fără s-aștepte vreo vreme
hainele boante purtaseră marionetele
gustul de ciorbă cu lumânări și pilaf ars
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închide ochii din afară și deschide-i înăuntru. Te sperie și îngrozește răul pe care îl vezi în lume? E doar teatru de păpuși. Ca să înțelegi ce se întâmplă în afară privește prima oara înăuntru. Înăuntru este gol. Bagi în tine calorii goale care nu servesc în niciun fel celulele tale, sistemul tău imunitar, nivelul tău de energie și apoi te miră boala ce apare în afară. Clipești neîncrezător și nu înțelegi ce se întâmplă. Nu vei înțelege niciodată până când nu înțelegi golul dinăuntru. Faci sex golit de orice încărcătură. O faci pentru statistică, o faci pentru că e singura monedă de schimb pe care o mai ai, o faci ca să mai uiți pentru o clipă, o faci în timp ce îți amorțești simțurile pentru a nu simți abuzul pe care îl comiți asupra ta și asupra sufletului tău deja epuizat de atâtea traume la care l-ai supus. Ai buzunarele și contul gol. Muncești mai mult ca niciodată cu prețul sănătății, al libertății și al visurilor tale și singurele lucruri pe care le acumulezi sunt stres, datorii și griji. Nu poate fi nimic plin în afară dacă totul este gol pe dinăuntru.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sortire
M-am spălat tot, cu trup și suflet în albul albiei de-o viață
Și mă căiesc că apa-i scursă-n canalul, cel duhnind cu toții,
Curgându-mi gândurile pure în zadarul necitit al sorții
De-un păpușar, ce n-a știut să-și tragă ițele... O paiață!
'mbăiat în spuma de clăbuc, mi-am spart din bule, vise șterse,
Mă usturând în ochi cu picuri de lacrimi pentru dragi pieiri,
La fel onirici, ce nu-ntorc nici ei, nici pasiuni, iubiri...
Ce nici oceanele n-ar stinge... Adânci, întinse în averse.
Și mi-am șters mintea de imagini, lăsând-o parcă mai uscată,
Să nu mustească iar idei, ce-mi fac un testament idilic,
Prozaic, altora-n lectură, doar mie sfânt cum crezul biblic;
Personal, ireproductibil... Secându-mi ființă devastată.
Mai pur oare-s acu', în mijloc, înspre urma din al meu scăldat,
De atinsul, linsul, unei lumi pedestre-n ideal, ambiții,
Sau poate nou născut, ce-am fost, era, măcar în supoziții,
Mai puțin ros de la târâș, cu puțin zbor... mesaj curat?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stat...ul quo
Șosele pline de câini morți,
Căruțe nesemnalizate
Pe drumuri vechi și sfârtecate...
Trăim... prin tragere la sorți?!
Ne furăm haine, bani, valori,
Poliția-i "neputincioasă"...
Ți-au spus s-ai "body guard" la casă...
Și crimă nu-i, dacă nu mori!?
Făptaș, tu trebuie să găsești
Și să-l predai spre judecată...
De n-ai relații... o magistrată
Pedeapsa, tu o ispășești!?
Toți, "autori necunoscuți"
Suntem pasibili de ultraj,
Nu mai avem drept la partaj...
Statul, primarii sunt avuți?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Henry Phipps
Am fost Inspectorul școlii duminicale,
Președintele de carton al fabricii de vagoane
Și al celei de conserve,
Acționând în beneficiul lui Thomas Rhodes și al clicii de bancheri.
Fiul meu, casierul băncii,
S-a căsătorit cu fiica lui Rhodes.
Îmi petreceam zilele săptămânii făcând bani,
Iar duminicile la biserică, în rugăciune.
Eram o componentă în mașinăria tuturor lucrurilor, așa cum erau:
Bani, stăpân și slujbaș, om alb
Vopsit cu credința creștină.
Și, apoi:
Banca a dat faliment.
M-am uitat la mașina sfărâmată
La roțile dințate care se blocaseră,
La pinioanele rupte, la șuruburile îndoite;
Doar banda transportoare de suflete mai era bună de refolosit
Într-un nou sistem devorator de vieți,
Pe care ziarele, judecătorii și magicienii banului
Îl vor proiecta și construi iarăși.
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lască Știuio: Omul nu rămâne niciodată neatins de ideea că își pierde o bună parte din timp încercând să trăiască; totuși, mobilul care-i lipsește acestuia din încercarea de a descifra gravitatea situației este starea METAfizică alimentată de frământarea gratuită la care nu va obține niciodată un răspuns, cu atât mai puțin o pâine pentru a-și umple... timpul. Trebuie să recunoaștem: un disconfort epidermic nu poate fi decât reconfortant în vremuri de cumpănă. Astfel, știind că își pierde timpul, având noțiuni vagi despre ceea ce înseamnă "a pierde" și "timp", atenția lui este deturnată de la adevărata stare de lucruri: cum ar putea cineva să piardă un bun pe care nu-l are în posesie? Cum ar putea omul să-și piardă timpul, dacă nu a reușit încă să pună sub semnul întrebării, nici măcar preț de o milisecundă, puterea sa de înțelegere a unei himere de-o asemenea anvergură? Dacă nu are timp, omul nu are ce pierde. Dar dacă nu știe să piardă? Atunci natura timpului va fi pentru el cu atât mai străină cu cât imaginea-i reflectată în oglinda nopții îi va ascunde umbra care se învârte după soare întocmai ca orele după lumină. Pentru că nu timpul este entitatea care se scurge, ci omul însuși, cu tot ce are el de oferit seamănului său: sufletul în schimbul unei pâini și pâinea ca fisă, aflată în mâinile celor care se pot juca ore în șir, zile la rând, ani interminabili la aparatul cu marionete.
replici, scenariu de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Henry Phipps
Am fost inspectorul școlii duminicale,
Președintele momâie-al fabricii de vagoane
Și al celei de conserve,
Lucrând în beneficiul lui Thomas Rhodes și al clicii de bancheri.
Fiul meu, casierul băncii,
S-a căsătorit cu fiica lui Rhodes.
Îmi petreceam zilele săptămânii făcând bani,
Iar duminicile la biserică, în rugăciune.
Eram o componentă-n mașinăria lucrurilor, așa cum sunt ele:
Din bani, din stăpân și om, albiți
În vopseaua credinței creștine.
Și, apoi:
Banca a dat faliment.
M-am uitat la acea mașină sfărâmată
La roțile dințate care se blocaseră,
La pinioanele rupte, la șuruburile îndoite;
Doar banda transportoare de suflete mai era bună de refolosit
Într-un nou sistem devorator de vieți,
Pe care ziarele, judecătorii și magicienii banului
[...] Citește tot
poezie de Edgar Lee Masters din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, ed. CORESI, 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mara
Mara, fetița scundă, ce sta pe Strada Mare
Avea o păpușică. Era mândră de ea.
Și o iubea din suflet. Era o alinare,
Și-avea mare valoare. (I-a dat-o mama sa).
Era o jucărie, cum nu mai era altă!...
De-o frumusețe rară, desprinsă din povești!...
Gingașă ca o zână..., subțire și înaltă,
Doi ochi căprui și limpezi. Te pierzi când îi privești.
Copiii de pe stradă veneau ca să se joace
Cu Mara, și păpușa. Ce fericiți erau...!
(... Și timpul trece-n grabă și nu se mai întoarce...)
Iar ei creșteau în joacă... Pe loc nu rămâneau.
Dar într-o dimineață, cînd s-a trezit devreme
Și-a mers să-și ia păpușa din raftul cu hăinuțe,
Rămase-n prag, uimită!... Păpușa râde, geme
Și își rotește capul, și mișcă din mânuțe.
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciumberică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada închisorii din Reading
I
N-avea veșminte stacojii
Cu vin și sânge scrise,
Ci vin și sânge-avea pe mâini
Atunci când îl găsise
Cu fata moartă ce-o iubea
Și-n patu-i o ucise.
Mergea-ntre paznici, îmbrăcat
In sur costum ca ceața ;
Bonet vărgat purta pe cap ;
Schimonosindu-i fața ;
Dar n-am văzut nicicând un om
Privind mai lacom viața.
Nu, n-am văzut nicicând un om,
Sau vreun prizonier,
Holbat la peticul de-azur
(Ocnașii zic că-i cer),
[...] Citește tot
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Constantin Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghetsimani
- Te rog îndepărtează, de poți, încă puțin
Paharul ăsta, Doamne, întins acum spre noi
Amară-i băutura și plină de venin
Și-n plus, mocnește-a ură și spumegă război.
De când îl știi, pământul nu s-a schimbat prea mult
Au mai căzut imperii, războaie au tot fost
Și-n toată-această zarvă, în tot acest tumult
Se-nhamă "omul liber" la jugul contra cost.
Din umbră păpușarii, scoțând în față "sfinți",
Ne spun că rău-i bine și binele e rău
Religiile se-nfruntă-narmate până-n dinți
Oameni ucid alți oameni, clamând numele tău.
Sub steagul toleranței, mărșăluind obscen
Perversitatea, cinic, vrea dreptul la firesc
Iar omenirea pare că pierde-un ultim tren
Spre o iluminare a tot ce-i sufletesc.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băștinașul
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre suflet și teatrul de păpuși, adresa este: