supernove şi viaţă

Praf interstelar

Din praf de supernove plutind prin univers,
coagulat în forme, ne-ai dat demult un sens,
al vieţii ce vibrează, pulsînd ca un pulsar
de atracţii şi respingeri de praf interstelar.

Umblăm prin univers chiar mii de ani lumină,
prin goluri şi fisuri de timp, către o mină,
din care să extragem ce nu ne mai ajunge,
fără să luăm în seamă pământul care plânge
secătuit de foamea şi lăcomia crasă
că Terra nu ne-ajunge, că vrem o altă casă.

Să avem mai bine grijă şi să gândim mai clar
să nu ajungă Terra, un praf interstelar.

poezie de Ioan Forgaci
Adăugat de Ioan Forgaci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe orbita vieţii mele

Pe orbita vieţii mele
S-a format UN ROI de STELE,
Quasari, Pulsari, SuperNove
Din sute de mii de slove
Luceferi, Asteroizi,
Ce s-ascund în zori de zi,
Meteori, Meteoriţi,
Cu toţii din NEANT veniţi
Şi NEANTUL eram chiar eu,
Iar el UNIVERSUL meu,
Puţin cam întunecat
Şi greu de a fi penetrat
Numai de CLARVĂZĂTORI
Şi LIBERCUGETĂTORI,
Că ŞTIINŢA şi CREDINŢA
În zadar şi-au dat silinţa
Să pătrundă IDEAL
În NEANTUL UNIVERSAL
Considerat nefiresc
Cât CREIERUL OMENESC

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Srinivasa Ramanujan a fost cel mai ciudat om din toată lumea matematicii, probabil din întreaga istorie a ştiinţei. El a fost comparat cu o supernovă care a explodat, iluminând cele mai întunecate, cele mai profunde colţuri ale matematicii, înainte de a fi tragic răpus de tuberculoză la vârsta de 33 de ani... Lucrând în izolare totală de principalele curente din domeniul său, a reuşit să rescrie 100 ani de matematică vestică de unul singur. Tragedia vieţii sale este că o mare parte a muncii sale a fost irosită ca să redescopere matematici cunoscute...

citat din Michio Kaku
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajă pe un ţărm de vis

viaţa e o minune mă tratează regeşte
lumini îngereşti mă sărută pe tâmple
Dumnezeu îmi vorbeşte spune că mă iubeşte
îmi ninge bucurii şi complexe şi simple.

lumea mea e plină de culoare de cântec
muzicienii sunt aleanul mâhnirilor mele
cu rapsodia verde pot neguri să spintec
freamăt ca arborii să mă atingă stele.

lume de poveste şi de dulce slovă
mă lipesc de tine ca ţărmul de mare
unde rădacini adânci de mangrovă
ascultă vrăjite a soarelui chemare.

zbor spre univers precum o supernovă
în constelaţii de vise trăiesc o sublimare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru glas de înger

În fiecare frunză şi-n fiecare rug de floare,
În fiecare nor şi-n cerul - un gemet de culoare,
E chipul mamei mele un punct într-un gherghef,
Ce preafrumos brodează tăcerea-mi de sidef.

În verdele pădurii, copaci cu vârfuri ‘nalte
Peste pământ, în aer şi-n gândurile toate,
E chipul mamei mele izvorul dintre stânci
Curgând în unde pale din gândurile-adânci.

În univers cometă, planetă, supernovă,
O galaxie-ntreagă cu vânt stelar din provă,
E chipul mamei mele luceafărul de seară -
Un murmur de lumină în sufletu-mi de ceară.

Prin adieri de vînt şi secetă-n simţire
În picuri vii de rouă, de dincolo de fire,
E chipul mamei mele o ploaie-vis, bogată,
Aroma cea de smirnă, icoana preacurată.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenaclu nocturn

conserv idei cu capul limpede ca lacul
sunt în echilibru cu trăirile mele
atunci când nu îşi bagă coada dracul
mă imaginez la cenaclu cu stele.

versuri luminoase sufletul mi-l umple
refrene mă animă până la extaz
cununi de lauri strălucesc pe tâmple
perle de lacrimi cad pe obraz.

perseverez cu harul de a scrie slove
revolutionez principii de viaţă
mă imaginez zburând cu supernove
în spaţii fără nori şi ceaţă.

extind emoţii pe ţărmul cu mangrove
luna zâmbitoare mă mângâie pe faţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kabir – un supus pe viaţă

Între conştient şi inconştient
mintea a pus un scrânciob;
toate creaturile de pe pământ – şi chiar supernovele –
se leagănă între aceşti doi arbori,
iar acest du-te-vino nu va conteni niciodată:

Îngeri, animale, oameni, milioane de insecte,
valsul soarelui şi-al lunii;
veacurile trec, continuitatea-i veşnică.
Toate-s în balans: cerul, pământul, apa, focul...
până şi cel necunoscut, al cărui trup creşte necontenit.

Kabir a văzut asta pentru cincisprezece secunde–
şi-a devenit, pe viaţă, un supus.

poezie de Kabir, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetabila dorinţă

mă-ntorc la poezie când sunt de dor lovită
sau când bătrâneţea emoţii răvăşeşte
versul nu mă lasă să fiu istovită
în adâncuri de suflet cântă şi zâmbeşte.

aş opri timpul în loc de aş putea
să-mi păstrez puterea slovelor de aur
prin cânt şi poezie îmi găsesc liniştea
literele iubirii strânse-s într-un tezaur.

dă-mi Doamne timp, dă-mi Doamne vers
prima mea iubire n-o lasă să moară
să port credinţa demnă în Univers
viaţa între cuvinte să nu mai doară.

cine are iubire de cântec şi slovă
cucereşte cerul precum o supernovă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hipergigantele sunt cele mai mari şi mai masive stele, putând ajunge şi la 100 de mase solare. S-a descoperit că unele stele hipergigante au avut iniţial o masă mai mare de 250 de ori decât cea a Soarelui. În ceea pe priveşte temperatura, stelele hipergigante pot avea între 3500 şi 35.000 grade (Kelvin). Viaţa lor este foarte scurtă, trăind între 1 şi 3 milioane de ani. Toate stelele hipergigante devin supernove la sfarşitul vietii. Până acum s-au descoperit 7 asemenea stele în galaxia noastră: P Cygni, S Doradus, eta Carinae, steaua Pistol şi LBV 1806-20.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele masive devin stele supergigante roşii spre sfârşitul vieţii, atunci când hidrogenul este consumat. Nucleul lor se contractă, iar straturile exterioare se depărtează de acesta. Astfel steaua se măreşte şi începe să piardă materie. Acestă fază durează în medie 500.000 de ani. Spre sfârşitul acestei faze steaua ajuge să fie foarte mare ca diametru şi să emită într-o secundă aceeaşi cantităte de gaz pe care o emite Soarele într-un an. După câteva mii de ani steaua va deveni o supernovă. Straturile exterioare vor fi atrase de nucleu, iar când vor cădea pe el se va produce o explozie termonucleară.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o rază de lună mi-am scrântit inima

într-o zi de treisprezece fix
cum naiba să nu urăsc tâmpenia asta de superstiţie
am deja cinci vieţi de când nu mai scuip în sân
nici nu mai fac trei paşi înapoi când îmi trec pisicile calea
oricum racii merg aşa înainte
pe toţi viermii
care abia aşteaptă să-mi pierd sufletul
pe toate stelele pitice sau pe toate supernovele
pe toţi dumnezeii si de ce nu pe toti dracii
viaţa asta am început-o pe treisprezece fix
într-o dimineaţă de cuptor cu un ţipăt de trei margarete cel puţin
uite-aşa ca să văd lumea cu susul în jos
era să-mi scape cuvântul cur dar noroc cu backspace-ul
apropo acum tasta asta e "mama proştilor ca mine"
apoi ca şi când aş fi vrut să văd cum e sub pământ
m-am făcut miner şi încă sap de nebun după lumină
sau poate că am aranjat asta cu şeful cel mare
că mă cam săturasem de nori şi verdeaţă
dealtfel ultima dată l-am rugat să mă lase o nemurire
în raiul musulmanilor

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţesa din castel

Mă prosternez în faţa poeziei,
Că nu-s din firea mea infatuat,
Şi-aş vrea să-mi dau măsura măiestriei
Făcând un mic poem mai rafinat.

Să cânt în el iubirea-adevărată,
Cu patimă şi multă elocinţă,
Iar mintea mea să fie inspirată,
Atât cât este-n viaţă cu putinţă.

Căci dragostea nu e o bagatelă
Acesta e un fapt indubitabil,
Ci o prinţesă dintr-o citadelă
Ce se predă unui bărbat capabil.

Şi poate o să credeţi că-s patetic,
Că am o paradigmă învechită
Ori că demersul meu e pur estetic,
Însă eu ştiu ce înseamnă o iubită.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (4 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orfelinat celest

moto: dacă la început a fost cuvântul pot spune că Dumnezeu a fost poet
şi a creat universul aşa cum şi eu am creat poezia mea

nu m-am gândit niciodată că aş putea trăi în visul unui copil
şi oricât aş scotoci, nu i-aş găsi niciodată marginile.
sunt învăţat să cred că exist, iar dacă n-aş crede
n-aş mai exista...

supernovele dospeau undeva într-un vis;
copilul le strângea în palme, iar ele explodau.
unele planete erau puse cu dichis,
altele în praful cosmic scindau,
dintre meteoriţi... de-a v-aţi ascunselea, surâdea
şi se năştea în cer o altă stea.

copilul pe zi ce trece simţea nevoia de-a visa
împreună cu altcineva,
o fiinţă după chipul şi asemănarea lui,
să se plimbe cu ea prin univers, haihui,
dar nu ştia câte cuvinte şi ce cuvinte

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia mai dă-o-n mentenanţă de viaţă

lipeşte-i niscai sclipici cu scai
ca la răsucitul materiei
maioneza mamii ei de maioneză
spre dreapta
mereu spre dreapta
precum liberalii îngereşti
care tot rotunjesc orice li se pare de rotunjit
oricum din centru doar raza contează
şi uneori coeficientul de şlefuire

la naiba cu acele cazuri ideale
propuneri de axiome pentru regulat teorii
dintr-o parte în alta
ca la un bambilici pe puncte
între forţe contrare şi veşnice

undeva la origine e un lagăr înfierbântat
încă nu se inventaseră rulmenţii japonezi
cu stas-ul oblic şi ştaif parafat universal
nici măcar vaselina grafitată

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu

De câte ori te văd, mă rog
Să fi a mea măcar o dată
Şi-apoi să-ţi fiu într-una drog...
Ca-n visul de femeie, fată.

Mă doare când te văd de mână
Cu altul şi-aş pica-n genunchi;
Încovoiat în semilună
Ţi-aş face stelele mănunchi.

În şoapte -să m-auzi doar tu-
În poezii, sufletu-aş pune...
Aş şi uita cuvântul "nu"
La tot ce-mi ceri... Doar tu mi-eşti nume!

Te-aş stânge-n braţe zi de zi
Şi nopţile ţi-aş face zbor!
Ţi-aş fi culori de colibri
Şi-n înger te-aş purta... amor!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moscovium

încercasem să psihanalizez visul de astă-noapte
înţelesesem structura moscovium-lui& tata-şi ieşise din minţi
fotonii din cuvintele lui
mai
iluminau puţina viaţă
printre pământeni
în care
nu mai credeam
cum nu mai credeam nici în vorbele episcopului ignatie
a cărui predică de la maglavit
îl chema pe moş petrache lupu
în greaca paleologă
mă trezisem cu greu o zi plină
un text dumnezeiesc despre trump
cum a inventat el jobul la o cafea foarte amară
mâna dreaptă nerefuzată de nimeni
piatra asteroidului
privirea geloasă a femeii ne-
cartea lui jung despre un om palid
pe bicicleta electric africanii se dau pe huruiuşca spre copou

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce va să vină...

voi da like zilei acesteia nici măcar începute
aşa cum acorzi prezumţia de nevinovăţie... de neurâţenie
necunoscutului pe care destul de probabil nu-l vei vedea
niciodată în carne şi oase

realitatea se va abţine
(de) la eventuale pronunţări de sentinţe
în virtutea memoriei devenite afective
printr-o întâmplare fericită
prin strădaniile mele proprii

*
nu poţi băga mâna în foc
pentru ei doi
că vor fi împreună
dar sigur au avut o cină frugală:
taina ratată în conjuncturi personalizate

şi viaţa...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmii devenirii întru fiinţă - În cinstea filozofului Constantin Noica

Psalmul I: Psalmul libertăţii prin Lumină

Acum sunt liber să iubesc misterul
Luminii ce-a atins şi coasta mea,
Născând o nouă Evă: caracterul
Ce-adânc, de ani, în mine clocotea.

De-abia acum mi-a izbucnit în lavă
Dorinţa de-a-L trăi pe Dumnezeu;
Când Te-ai atins de-o inimă bolnavă
Atunci a explodat Big-Bang-ul meu.

Şi tot ce-a fost ştiinţă ateistă
În Hades zace, fără de temei
Iar înşelarea evoluţionistă
S-a prăbuşit în grobianul ei.

E plin de sens şi viaţă Universul
Căci Dumnezeu la toţi veghează mersul!

[...] Citeşte tot

sonet de Cătălin Varga din psalmii biblici, Din cartea Cătălin Varga, Psalmii celor 7 trepte
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!