timp şi trigonometrie

Bătrânul

Un unghi drept era bătrânul,
Atât de aplecat umbla.
Era paralel cu drumul,
Nu se putea îndrepta.

De anii grei s-a aplecat.
Sau de prea multă muncă.
Dar tot mai mergea în sat
S-arate că trăieşte încă.

poezie de Dumitru Delcă (28 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracula: Crezi că nu pot? Exterminare în masă cu nişte beţe ascuţite? Cu scobitorile mele uriaşe? Ho, ho, ho! Găsesc eu o soluţie! Sporim noi randamentul morţii! Ciclon B, o reacţie de fisiune. Hidrogen. Puţin uraniu. Îi omor pe toţi în prima noapte cu lună plină. Mai puţin bucătarul. He, he, he! Tangenta la nouăzeci de grade nu există. Înţelegi, Faustina? Dacă tangenta dispare la asemenea unghiuri sublime, poate să dispară şi un popor. Atâtea popoare s-au pierdut în ceaţa trecutului. Un popor nu înseamnă nimic, Faustina, în comparaţie cu o funcţie trigonometrică.

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă veşnică culoare

E cercul meu pătrat la colţuri
Ca viaţa veşnic curgătoare
Şi am înscris în el cu timpul
O altă veşnică culoare.

Şi-am colorat în unghiuri zile
În albul negrului din ele
M-au rechemat în anii sorţii
Culori în tainice condeie.

De n-au culoarea potrivită
Mă-ntorc la tot ce e iubire
Şi umplu cercul cu poeme
Înscrise-n gând pe unghi de fire.

Nu pot sări de rima albă
De libertatea poeziei
O viaţă-ntreagă fără ele
Ce unghiuri drepte spun hartiei.

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obosit de-atâta vreme

A văzut lumina zilei
cu optzeci de ani în urmă.
Azi, prizonier al milei,
glasul lui nu mai răsună.

Obosit de-atâta vreme
petrecută pe pământ,
De moarte el nu se teme,
cum nu se teme de vânt.

Un unghi drept este bătrânul,
orientat către pământ.
Caută cu ochii drumul
care-l duce spre mormânt.

Părăsind lumina vieţii,
intră în altă lumină.
Lumina Eternităţii,
unde-i linişte deplină.

poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să gonesc norii de pe cerul meu

câteodată doare viaţa aşa fără motiv
vrei doar o bucată de fericire, dar nu ştii cu care lingură să o mănânci

langoarea îţi posedă privirea iar eul tău ţipă neauzit în spatele retinei,
tot ce ştii şi ai învăţat despre cum să trăieşti e fără folos,

mă întreb de ce avem camerele pătrate, de ce există colţuri
acolo stă privirea cu orele şi nu poate ieşi
unghiurile drepte taie din elanul zilei care acum se dă de pereţi

dacă reuşesc să-l prind, promit că ne facem o casă din lut cu pereţi circulari şi vom dansa împreună toate zilele fără soare până ajungem să înecăm norii cu praful ridicat
doar aşa-i vom goni de pe cerul meu...

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţ

unu cu unu fac doi
în această lume confuză
cu linii nesigure
şi unghiuri obtuze
o iau de la capăt
- nu că mi-ar fi timpul complice-
pe scara cu trepte ţesute
de minusculi păianjeni
divid
amplific starea de fapt
a multor visuri
oricât m-aş strădui
obţin acelaşi total
mulţimea vidă
mi-e sete să beau
o gură de aer din spaţiul rămas
în timpul acela
între unu şi doi
aproape adorm
cu ochii deschişi

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alarmă de gradul "zero"

ninge peste morţii ce trupurile-şi ţin
la margine de lume să sperie groparii
cu greutatea zilei trecută peste noi
în unghiurile drepte copacii se răstoarnă
şi prind miros de umbră intrată prin fereastra
deschisă către soare muşcând o rază caldă
a sânilor la care se alăptase viaţa primită fără merit
iar clopotul ne sparge tăcerea în bucăţi
eşti ud până la carne
te-ai descompus în zâmbet prin părul meu ce ţine
iluziile toate venite să-ntărească
un adevăr posibil născut în nebunia fiinţei mele oarbe
alunec peste plasa întinsă pentru îngeri
şi-i văd încolonaţi cum duc pe aripi noaptea
trasând o dungă albă văzduhului cuminte

eşti poezia scursă din rana mea de ceară
pătând ţărâna arsă de ruga dimineţii
mă paşti ca necuratul venit să-mi prindă carnea
într-un cuvânt pe crucea destinului ascuns

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaliile efective ale întâmplării nu sunt foarte clare, ci sunt învăluite în mitul care s-a creat în jurul lor. Dar 1852 este anul despre care vorbim, iar acţiunea se petrece la birourile "Marelui studiu trigonometric al Indiei" din staţia aflată în dealurile de nord din Dehra Dun. Potrivit celei mai plauzibile versiuni care a ajuns până la noi, un funcţionar a dat buzna în locuinţa lui sir Andrew Waugh, geodezul general al Indiei, şi a exclamat că un calculator bengalez pe nume Radhanath Sikhdar, care lucra la sediul din Calcutta, a "descoperit cel mai înalt munte din lume". (Pe vremea lui Waugh, un calculator era mai degrabă numele unei slujbe, nu al unui aparat electronic.) Vârful XV ieşea în evidenţă dintre crestele Himalayei în regatul interzis al Nepalului. Vârful îşi primise numele cu trei ani în urmă de la geodezii care măsuraseră pentru prima dată unghiul la care se înălţa cu un teodolit de jumătate de metru.

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea ca lumea

ne îndepărtăm de colţuri
unul în unghi drept
celălalt într-o direcţie opusă
nu ne-au luat în seamă
şi fiecare îşi caută drumul său

m-ai întrebat dacă ştiu unde plec
nu ţi-am spus şi dus am fost
ceilalţi ne-au crezut vorbiţi

seara ne opreşte pe fiecare obosit
la câte un loc de popas
noaptea nu poate fi altfel
decât un acoperiş de ploaie

stele nopţii se mişcă-n desfrâu
aşa cum pornesc apele după furtună
aproape nu mai înţeleg
de ce ploaia şi vântul îşi dau mâna la distrugeri

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricâte afişe cu zei aţi pune pe cer

nu votez niciodată cu nemuritorii
sunt genul care fluieră în biserică
şi nu-mi plac stăpânii nici când sunt pictaţi
nici când fac promisiuni electorale
pentru că nimic din nimic nu e ceva niciodată

sunt copilul haosului
mă lupt cu ordinea aceasta nefirească
tremur de unghiuri drepte şi puncte egal depărtate
îmi vine să strig ca un lup care nu vânează luna
şi îmi trec toate căprioarele prin inimă
ca pe un bulevard al frunzelor galbene

nu-mi strigaţi să intru în rând
sufăr cumplit de claustrofobie stelară
nu ridic păpădiile nicodată mai sus decât pot sufla
nu din cunoaştere
nu din cine ştie ce regulă
ci pentru că îmi place spectacolul

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricâte afişe cu zei aţi pune pe cer

nu votez niciodată cu nemuritorii
sunt genul care fluieră în biserică
şi nu-mi plac stăpânii nici când sunt pictaţi
nici când fac promisiuni electorale
pentru că nimic din nimic nu e ceva niciodată

sunt copilul haosului
mă lupt cu ordinea aceasta nefirească
tremur de unghiuri drepte şi puncte egal depărtate
îmi vine să strig ca un lup care nu vânează luna
şi îmi trec toate căprioarele prin inimă
ca pe un bulevard al frunzelor galbene

nu-mi strigaţi să intru în rând
sufăr cumplit de claustrofobie stelară
nu ridic păpădiile niciodată mai sus decât pot sufla
nu din cunoaştere
nu din cine ştie ce regulă
ci pentru că îmi place spectacolul

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ceilalţi tineri stăteau tot în casă, fiecare având propriile motive, cărora se adăugau body-guarzii şi curiozitatea mulţimii. În plus, familiile lor doreau să petreacă alături de ei cât mai mult timp în aceste zile rămase până pe 27 iunie, iar dacă sâmbăta şi duminica puteau rămâne acasă, de ce nu? Lia era acasă; în camera ei, cu motănelul gri, dar încă tristă, foarte tristă... Mariei, mereu între plante şi animale, nu-i era deloc greu să nu-şi părăsească exoticul apartament. Domnişoara doctor Stela, de ce să se obosească să coboare şi să urce din nou 13 etaje? Mai bine rămânea în casă, mai ales că putea vedea pe fereastră ce-ar aştepta-o afară: de sus, de la etajul 13, oamenii se vedeau micuţi, dar mulţi, teribil de mulţi... Alex, geneticianul, ce-ar căuta afară din casă?! Cumva pe "Ucigaşa"?! Ea şi "Cocoşul" îl aşteptau în curte; "să aştepte mult şi bine!" îşi spuse Alex în gând. Mihai era acasă; el aştepta sosirea "meditatorului" său la mate, pentru alte exerciţii şi probleme cu grad înalt de dificultate (aşa i se păreau fostului campion, mai ales că era nevoit să le rezolve pe foi, nu pe computer, cum era el obişnuit); algebră superioară, analiză matematică, logistică, geometrie plană şi în spaţiu, plus trigonometrie; toate se reuneau sub noţiunea de matematică. Afurisită materie! "Oare de ce-i place comandantului?!" – părea a se întreba fostul campion...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora 20

dureri despicate pe fiecare faţă
muzica îşi aşteaptă pluralul sunetelor la ora 20
să răsune străzilor pustii ce parcă-s toate
străpunse de un chef de singurătate.
peste tot înfiorări alungate de infern
intrate în ochi şi-n dosul aridelor revere
despărţite de cer.

forţa invizibilului fantomatic sosită dinspre tot
se stabilizează în mintea fiecărui atom
din oraş.
bate pe la uşi lăsând câte o notă de plată...
distilează coduri hâde sugerărilor de efemer
pentru macabre revărsări în sluta moarte.
sentimentele speriat fug în unghiuri ascuţite
albe măşti, combinezoane albe,
parcă cosmonauţi pe străzi îs lunecare
şi o înfricoşare de-a lungul străbate
tencuiala tăcerii şi asfaltului nesimţire gri.
păsările privesc asortata îngrijorare de împrejur

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dawson: Bun, deci... Vrei să-mi spui ce se întâmplă?
Pacey: Nu e ceea ce crezi tu, Dawson, nici pe departe.
Dawson: De unde ştii ce cred eu?
Pacey: Pentru că se vede pe faţa ta, amice! Da, eu şi cu Joey am petrecut mult timp împreună în ultima perioadă, pentru că am fost aici încercând să învăţăm să dansăm şi apoi ea mă învaţă trigonometrie. Dar ce mi se pare mai interesant e că dintre toate blondele şi bruntele posibile, dintre femeile pe care noi le cunoaştem, prima care ţi-a venit în minte a fost Joey. Oare de ce?
Dawson: Pacey, nu o să scapi încercând să mă analizezi pe mine.
Pacey: Doar te întreb ceva simplu. Adică, Dawson, tu şi Joey... nu mai e iubita ta.
Dawson: Da, nu mai este.
Pacey: Da... aşa că de ce mai purtăm discuţia asta? Înţelegi ce vreau să spun? Eşti acelaşi tip care mi-a spus acum câteva săptămâni că voi doi aveţi nevoie să fiţi separaţi.
Dawson: Mda, trebuie să mergem pe căi diferite, dar nu mi-a trecut niciodată prin minte că...
Pacey: Că ce? Că şi ea o să-şi continue viaţa... sau poate că nu ţi-a trecut prin minte că în drumul ei s-ar putea opri la mine, despre asta este vorba? Dumnezeule, frate, aşa faci mereu, vorbeşti şi iar vorbeşti şi nu te asculţi. Spui că ai trecut peste ea, dar nu este aşa. Sunt doar cuvinte care nu înseamnă nimic pentru tine.
Dawson: Nu ştii despre ce vorbeşti.
Pacey (râde şi se întoarce şi arată spre Joey care dansează cu un bătrân): Uită-te la ea, Dawson. Uită-te bine, este o zeiţă, prietene. Cât timp credeai că o să treacă până să apară vreun tip care s-o placă?! Pe bune, frate, şi când o să se întâmple asta ce o să faci?
Dawson: O să... o să accept totul aşa cum o să fie.
Pacey: O să accepţi totul aşa cum o să fie, hombre, poate că ar trebui să-ţi dai seama de acum pentru că tipul care o să apară nu o să fie prietenul tău cel mai bun şi nu o să-ţi ceară permisiunea, tipul ăla o să se uite bine la ea şi o să treacă peste tine.
Dawson: Ce ascunzi tu, Pacey?
Pacey: Ce?
Dawson: Pentru că toată analiza asta a vieţii mele amoroase nu schimbă faptul că nu mi-ai răspuns la întrebarea mea iniţială, de ce am găsit prezervativul ăla?
Pacey: De ce îmi mai bat capul? (Se întoarce şi pleacă.)

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând în unghiuri drepte

din albe timpuri ţi-am venit acum iubito,
cu gândul nesperat zburat-n unghiuri drepte...
aspra cădere altor chemări am ocolit-o,
să-mi culegi steaua creatoare din plete.

venit-am din visul Lunii glob deasupra mării
pe unde a trecut minunea în zbor ca şi mine
ori din spaţiul acela tocit în iluzia căutării,
cu păduri de ebonite, lăfăite-n tăceri feline.

sideral ţi-am venit, conform cerurilor hotărâre,
în poală să-şi revărs trupu-mi de porţelan moale;
din averile nopţii clădit, din moartea sfâşiere,
căci vai, sub umblet-ţi aud gândurile eter-goale.

ţi-am venit lângă gleznă să-ţi aşez o seară,
dezertatului sân să-i ofer scandaloasă melancolie...
venit-am cu sentimentul avariat-n unghi de chitară,
cu gândul înjunghiat de-o scârbită mizantropie.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XIII

Vrând bine să-nţelegi ce-acum văzui,
imagini fă-ţi în gând şi neclintite
ca stânca să le ţii, cât timp îţi spui.

Ia cincisprezece stele-n felurite
bucăţi de cer, cari ard aşa de clare
că-nving şi zări oricât de-acoperite;

ia Carul cel ce zi şi noapte are
atâta loc, că,-ntors în orice fel
proţapul său, el vecinic nu dispare;

şi ia şi gura cornului acel
ce-ncepe-n osie,-n vârfu-i care-ascunde
un punct ce-a lumii osie-o ţine-n el,

şi două semne fă-ţi apoi rotunde,
cum fu făcut şi de-a lui Minos fată
simţind al morţii ger cum o pătrunde;

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!