Citate despre timp și trigonometrie
citate despre timp și trigonometrie (inclusiv în versuri).
Bătrânul
Un unghi drept era bătrânul,
Atât de aplecat umbla.
Era paralel cu drumul,
Nu se putea îndrepta.
De anii grei s-a aplecat.
Sau de prea multă muncă.
Dar tot mai mergea în sat
S-arate că trăiește încă.
poezie de Dumitru Delcă (28 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dracula: Crezi că nu pot? Exterminare în masă cu niște bețe ascuțite? Cu scobitorile mele uriașe? Ho, ho, ho! Găsesc eu o soluție! Sporim noi randamentul morții! Ciclon B, o reacție de fisiune. Hidrogen. Puțin uraniu. Îi omor pe toți în prima noapte cu lună plină. Mai puțin bucătarul. He, he, he! Tangenta la nouăzeci de grade nu există. Înțelegi, Faustina? Dacă tangenta dispare la asemenea unghiuri sublime, poate să dispară și un popor. Atâtea popoare s-au pierdut în ceața trecutului. Un popor nu înseamnă nimic, Faustina, în comparație cu o funcție trigonometrică.
replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă veșnică culoare
E cercul meu pătrat la colțuri
Ca viața veșnic curgătoare
Și am înscris în el cu timpul
O altă veșnică culoare.
Și-am colorat în unghiuri zile
În albul negrului din ele
M-au rechemat în anii sorții
Culori în tainice condeie.
De n-au culoarea potrivită
Mă-ntorc la tot ce e iubire
Și umplu cercul cu poeme
Înscrise-n gând pe unghi de fire.
Nu pot sări de rima albă
De libertatea poeziei
O viață-ntreagă fără ele
Ce unghiuri drepte spun hartiei.
[...] Citește tot
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obosit de-atâta vreme
A văzut lumina zilei
cu optzeci de ani în urmă.
Azi, prizonier al milei,
glasul lui nu mai răsună.
Obosit de-atâta vreme
petrecută pe pământ,
De moarte el nu se teme,
cum nu se teme de vânt.
Un unghi drept este bătrânul,
orientat către pământ.
Caută cu ochii drumul
care-l duce spre mormânt.
Părăsind lumina vieții,
intră în altă lumină.
Lumina Eternității,
unde-i liniște deplină.
poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să gonesc norii de pe cerul meu
câteodată doare viața așa fără motiv
vrei doar o bucată de fericire, dar nu știi cu care lingură să o mănânci
langoarea îți posedă privirea iar eul tău țipă neauzit în spatele retinei,
tot ce știi și ai învățat despre cum să trăiești e fără folos,
mă întreb de ce avem camerele pătrate, de ce există colțuri
acolo stă privirea cu orele și nu poate ieși
unghiurile drepte taie din elanul zilei care acum se dă de pereți
dacă reușesc să-l prind, promit că ne facem o casă din lut cu pereți circulari și vom dansa împreună toate zilele fără soare până ajungem să înecăm norii cu praful ridicat
doar așa-i vom goni de pe cerul meu...
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la timp și trigonometrie, dar cu o relevanță mică.
Renunț
unu cu unu fac doi
în această lume confuză
cu linii nesigure
și unghiuri obtuze
o iau de la capăt
- nu că mi-ar fi timpul complice-
pe scara cu trepte țesute
de minusculi păianjeni
divid
amplific starea de fapt
a multor visuri
oricât m-aș strădui
obțin același total
mulțimea vidă
mi-e sete să beau
o gură de aer din spațiul rămas
în timpul acela
între unu și doi
aproape adorm
cu ochii deschiși
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alarmă de gradul "zero"
ninge peste morții ce trupurile-și țin
la margine de lume să sperie groparii
cu greutatea zilei trecută peste noi
în unghiurile drepte copacii se răstoarnă
și prind miros de umbră intrată prin fereastra
deschisă către soare mușcând o rază caldă
a sânilor la care se alăptase viața primită fără merit
iar clopotul ne sparge tăcerea în bucăți
ești ud până la carne
te-ai descompus în zâmbet prin părul meu ce ține
iluziile toate venite să-ntărească
un adevăr posibil născut în nebunia ființei mele oarbe
alunec peste plasa întinsă pentru îngeri
și-i văd încolonați cum duc pe aripi noaptea
trasând o dungă albă văzduhului cuminte
ești poezia scursă din rana mea de ceară
pătând țărâna arsă de ruga dimineții
mă paști ca necuratul venit să-mi prindă carnea
într-un cuvânt pe crucea destinului ascuns
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Detaliile efective ale întâmplării nu sunt foarte clare, ci sunt învăluite în mitul care s-a creat în jurul lor. Dar 1852 este anul despre care vorbim, iar acțiunea se petrece la birourile "Marelui studiu trigonometric al Indiei" din stația aflată în dealurile de nord din Dehra Dun. Potrivit celei mai plauzibile versiuni care a ajuns până la noi, un funcționar a dat buzna în locuința lui sir Andrew Waugh, geodezul general al Indiei, și a exclamat că un calculator bengalez pe nume Radhanath Sikhdar, care lucra la sediul din Calcutta, a "descoperit cel mai înalt munte din lume". (Pe vremea lui Waugh, un calculator era mai degrabă numele unei slujbe, nu al unui aparat electronic.) Vârful XV ieșea în evidență dintre crestele Himalayei în regatul interzis al Nepalului. Vârful își primise numele cu trei ani în urmă de la geodezii care măsuraseră pentru prima dată unghiul la care se înălța cu un teodolit de jumătate de metru.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea ca lumea
ne îndepărtăm de colțuri
unul în unghi drept
celălalt într-o direcție opusă
nu ne-au luat în seamă
și fiecare își caută drumul său
m-ai întrebat dacă știu unde plec
nu ți-am spus și dus am fost
ceilalți ne-au crezut vorbiți
seara ne oprește pe fiecare obosit
la câte un loc de popas
noaptea nu poate fi altfel
decât un acoperiș de ploaie
stele nopții se mișcă-n desfrâu
așa cum pornesc apele după furtună
aproape nu mai înțeleg
de ce ploaia și vântul își dau mâna la distrugeri
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricâte afișe cu zei ați pune pe cer
nu votez niciodată cu nemuritorii
sunt genul care fluieră în biserică
și nu-mi plac stăpânii nici când sunt pictați
nici când fac promisiuni electorale
pentru că nimic din nimic nu e ceva niciodată
sunt copilul haosului
mă lupt cu ordinea aceasta nefirească
tremur de unghiuri drepte și puncte egal depărtate
îmi vine să strig ca un lup care nu vânează luna
și îmi trec toate căprioarele prin inimă
ca pe un bulevard al frunzelor galbene
nu-mi strigați să intru în rând
sufăr cumplit de claustrofobie stelară
nu ridic păpădiile nicodată mai sus decât pot sufla
nu din cunoaștere
nu din cine știe ce regulă
ci pentru că îmi place spectacolul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricâte afișe cu zei ați pune pe cer
nu votez niciodată cu nemuritorii
sunt genul care fluieră în biserică
și nu-mi plac stăpânii nici când sunt pictați
nici când fac promisiuni electorale
pentru că nimic din nimic nu e ceva niciodată
sunt copilul haosului
mă lupt cu ordinea aceasta nefirească
tremur de unghiuri drepte și puncte egal depărtate
îmi vine să strig ca un lup care nu vânează luna
și îmi trec toate căprioarele prin inimă
ca pe un bulevard al frunzelor galbene
nu-mi strigați să intru în rând
sufăr cumplit de claustrofobie stelară
nu ridic păpădiile niciodată mai sus decât pot sufla
nu din cunoaștere
nu din cine știe ce regulă
ci pentru că îmi place spectacolul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și ceilalți tineri stăteau tot în casă, fiecare având propriile motive, cărora se adăugau body-guarzii și curiozitatea mulțimii. În plus, familiile lor doreau să petreacă alături de ei cât mai mult timp în aceste zile rămase până pe 27 iunie, iar dacă sâmbăta și duminica puteau rămâne acasă, de ce nu? Lia era acasă; în camera ei, cu motănelul gri, dar încă tristă, foarte tristă... Mariei, mereu între plante și animale, nu-i era deloc greu să nu-și părăsească exoticul apartament. Domnișoara doctor Stela, de ce să se obosească să coboare și să urce din nou 13 etaje? Mai bine rămânea în casă, mai ales că putea vedea pe fereastră ce-ar aștepta-o afară: de sus, de la etajul 13, oamenii se vedeau micuți, dar mulți, teribil de mulți... Alex, geneticianul, ce-ar căuta afară din casă?! Cumva pe "Ucigașa"?! Ea și "Cocoșul" îl așteptau în curte; "să aștepte mult și bine!" își spuse Alex în gând. Mihai era acasă; el aștepta sosirea "meditatorului" său la mate, pentru alte exerciții și probleme cu grad înalt de dificultate (așa i se păreau fostului campion, mai ales că era nevoit să le rezolve pe foi, nu pe computer, cum era el obișnuit); algebră superioară, analiză matematică, logistică, geometrie plană și în spațiu, plus trigonometrie; toate se reuneau sub noțiunea de matematică. Afurisită materie! "Oare de ce-i place comandantului?!" părea a se întreba fostul campion...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora 20
dureri despicate pe fiecare față
muzica își așteaptă pluralul sunetelor la ora 20
să răsune străzilor pustii ce parcă-s toate
străpunse de un chef de singurătate.
peste tot înfiorări alungate de infern
intrate în ochi și-n dosul aridelor revere
despărțite de cer.
forța invizibilului fantomatic sosită dinspre tot
se stabilizează în mintea fiecărui atom
din oraș.
bate pe la uși lăsând câte o notă de plată...
distilează coduri hâde sugerărilor de efemer
pentru macabre revărsări în sluta moarte.
sentimentele speriat fug în unghiuri ascuțite
albe măști, combinezoane albe,
parcă cosmonauți pe străzi îs lunecare
și o înfricoșare de-a lungul străbate
tencuiala tăcerii și asfaltului nesimțire gri.
păsările privesc asortata îngrijorare de împrejur
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dawson: Bun, deci... Vrei să-mi spui ce se întâmplă?
Pacey: Nu e ceea ce crezi tu, Dawson, nici pe departe.
Dawson: De unde știi ce cred eu?
Pacey: Pentru că se vede pe fața ta, amice! Da, eu și cu Joey am petrecut mult timp împreună în ultima perioadă, pentru că am fost aici încercând să învățăm să dansăm și apoi ea mă învață trigonometrie. Dar ce mi se pare mai interesant e că dintre toate blondele și bruntele posibile, dintre femeile pe care noi le cunoaștem, prima care ți-a venit în minte a fost Joey. Oare de ce?
Dawson: Pacey, nu o să scapi încercând să mă analizezi pe mine.
Pacey: Doar te întreb ceva simplu. Adică, Dawson, tu și Joey... nu mai e iubita ta.
Dawson: Da, nu mai este.
Pacey: Da... așa că de ce mai purtăm discuția asta? Înțelegi ce vreau să spun? Ești același tip care mi-a spus acum câteva săptămâni că voi doi aveți nevoie să fiți separați.
Dawson: Mda, trebuie să mergem pe căi diferite, dar nu mi-a trecut niciodată prin minte că...
Pacey: Că ce? Că și ea o să-și continue viața... sau poate că nu ți-a trecut prin minte că în drumul ei s-ar putea opri la mine, despre asta este vorba? Dumnezeule, frate, așa faci mereu, vorbești și iar vorbești și nu te asculți. Spui că ai trecut peste ea, dar nu este așa. Sunt doar cuvinte care nu înseamnă nimic pentru tine.
Dawson: Nu știi despre ce vorbești.
Pacey (râde și se întoarce și arată spre Joey care dansează cu un bătrân): Uită-te la ea, Dawson. Uită-te bine, este o zeiță, prietene. Cât timp credeai că o să treacă până să apară vreun tip care s-o placă?! Pe bune, frate, și când o să se întâmple asta ce o să faci?
Dawson: O să... o să accept totul așa cum o să fie.
Pacey: O să accepți totul așa cum o să fie, hombre, poate că ar trebui să-ți dai seama de acum pentru că tipul care o să apară nu o să fie prietenul tău cel mai bun și nu o să-ți ceară permisiunea, tipul ăla o să se uite bine la ea și o să treacă peste tine.
Dawson: Ce ascunzi tu, Pacey?
Pacey: Ce?
Dawson: Pentru că toată analiza asta a vieții mele amoroase nu schimbă faptul că nu mi-ai răspuns la întrebarea mea inițială, de ce am găsit prezervativul ăla?
Pacey: De ce îmi mai bat capul? (Se întoarce și pleacă.)
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând în unghiuri drepte
din albe timpuri ți-am venit acum iubito,
cu gândul nesperat zburat-n unghiuri drepte...
aspra cădere altor chemări am ocolit-o,
să-mi culegi steaua creatoare din plete.
venit-am din visul Lunii glob deasupra mării
pe unde a trecut minunea în zbor ca și mine
ori din spațiul acela tocit în iluzia căutării,
cu păduri de ebonite, lăfăite-n tăceri feline.
sideral ți-am venit, conform cerurilor hotărâre,
în poală să-și revărs trupu-mi de porțelan moale;
din averile nopții clădit, din moartea sfâșiere,
căci vai, sub umblet-ți aud gândurile eter-goale.
ți-am venit lângă gleznă să-ți așez o seară,
dezertatului sân să-i ofer scandaloasă melancolie...
venit-am cu sentimentul avariat-n unghi de chitară,
cu gândul înjunghiat de-o scârbită mizantropie.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XIII
Vrând bine să-nțelegi ce-acum văzui,
imagini fă-ți în gând și neclintite
ca stânca să le ții, cât timp îți spui.
Ia cincisprezece stele-n felurite
bucăți de cer, cari ard așa de clare
că-nving și zări oricât de-acoperite;
ia Carul cel ce zi și noapte are
atâta loc, că,-ntors în orice fel
proțapul său, el vecinic nu dispare;
și ia și gura cornului acel
ce-ncepe-n osie,-n vârfu-i care-ascunde
un punct ce-a lumii osie-o ține-n el,
și două semne fă-ți apoi rotunde,
cum fu făcut și de-a lui Minos fată
simțind al morții ger cum o pătrunde;
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre timp și trigonometrie, adresa este: