Citate despre timp și verb
citate despre timp și verb (inclusiv în versuri).
Februarie luna purificării sufletelor (verbul februo, a curăța).
aforism de Constantin Răduț Argetoaia din Sesam, deschide-te!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Rugă
Doamne, nu mă blestema,
Cu o crâncenă durere,
Mai dă-mi timp spre-a conjuga
Verbul "a avea avere".
epigramă de Ion Romanescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
- iubire (vezi și dragoste)
- Iubirea este un verb care presupune efort continuu și care evoluează în timp.
definiție de Samantha Burns
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
- prieten
- Prieten se numește omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanțial de timp sau de loc sau de mod.
definiție celebră de Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
O oră profesorul de gramatică ne-a predicat despre verb.
calambur de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul preferat al verbelor de acțiune la români: mai mult ca absurdul.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile de praf și caniculă
La vârsta adolescenței
cuvintele luptă corp la corp cu omul
spinările se îndreaptă
din aplecarea de o clipă
curg șiroaie de silabe
tot ce nu poate fi omul
în ambalajul lui de carne
verbul a iubi este ucis
și lăsat să putrezească
pe dușumeaua călduță din lemn
a inocenței urmează
zile de praf și caniculă
umbra întunecată a verbului
se ridică ca un subiect interzis
ca un oaspete nepoftit
o haină groasă la plus treizeci de grade
peste sufletul ce a uitat
calea directă spre Dumnezeu
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea are aceeași conotație în toate limbile - indiferent de verb, de loc, de neam, de spațiu... Când doi oameni se iubesc, se iubesc și atât. Este importantă arderea sentimentului, nu timpul sau spațiul în care se întâmplă.
citat din Nicu Alifantis
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corectează astăzi ceea ce ai scris ieri. Verbul n-are "mai mult ca perfectul", la timpul prezent.
aforism de Cornel Stelian Popa (14 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
PÂN' LA CER...
Pân' la Cer, gândul îmi zboară
Ducând pietrele-mi de moară,
Pân' la Cer inima-mi duce
Și durerea de pe Cruce,
Pân' la Cer și mai departe,
Zboară verb din Sfânta Carte,
Cu o aripă ușoară
Dintr-o țară-n altă țară;
Pân' la Cer zboară cu dorul,
Înviat, Mântuitorul,
Care zilele își poartă
Spre a veșniciei poartă
Și vrea oile din turmă
Să urmeze a Lui urmă
Ca a Cerului iubire
Să le-mbrace-n nemurire!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul este potrivit pentru a amesteca propozițiile cu murdăria, soarele cu punctuația și ploaia cu verbele.
citat din Richard Brautigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cloșca de la Pietroasele
Zvonu-acesta, ca un verb,
A pătruns printre dușmani:
Cloșca de-aur, peste ani,
A "clocit" un... vin superb!
epigramă de Valerian Lică din Festivalul "Cât e Buzăul de mare", Ediția X-a, Tema: Tezaurele de la Pietroasele (9 mai 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
să-i caut urma
în urma Lui
se prelinge întunericul
două mii de ani, milioane
de răstigniri pe secundă
așteptând
refracția luminii
măcar să-i dăm pasului
verb nou
așa, încep golgotele
ne era bine în necredință
suișul este sudoare, sânge
umilire
.
dacă întunericul
este absența luminii, orbii
n-au nevoie de felinar
mă pot lipsi
de toate lucrurile
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa mi-e gândul
Așa mi-e gândul razna de o lună
că duc nebun la stele verzi arvună
două trei roabe doldora cu vești
umplute la fântâna din povești
Așa-mi sunt pline nopțile cu vise
că stau la coadă verbe ca să mi se
topească-n gând ca în furnal, cuminți
la doar un cer de dorul de părinți
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buna seara,tu seara
Bună seara, tu seară, tu clepsidră-lumină,
Ochii pașnici de vară,
Mă coboară-n spirală de verb, sub cortină.
Piesa de noapte;
Prințese minute, purtând trene-șoapte,
Nisipul e greu.
Cohorte de îngeri, ducând trupul tău.
Vasali ai iubirii, în duh antagonic tresar
Străjuind noetica punte, de voi trece
E seară de dar.
Buna seară, tu seară, clepsidră de har,
Urma ta e și-n mine, dacă pleci, să vii iar.
poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tînărul stă pe gînduri. Și-a făcut o socoteală hotărîtoare. Întrebarea trebuie să fie grea. Își ia avînt... ah! dacă va izbuti și în acest răspuns!
Est... este persoana a treia singulară de la verbul esse, odată nu voi uita: Angel Demetriescu a trecut peste măsura rîsului său. Îi curgeau lacrimi pe obraz.
După ce s-au potolit și el și clasa:
Treci la loc. Să știi că-ți pun 4 fiindcă ai știut la geografie persoana a treia de la verbul esse.
Singurul 4 în tot anul. Restul: l, 2, 3 și 3, 2, l. (Partea a III-a)
Barbu Ștefănescu Delavrancea în Angel Demetriescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e tot
Lumina e viață și viața e zbor
De păsări ce fulgeră nor după nor
Iubirea e viață și viața e vis
Cu aripi de fluturi și flori de cais.
Un câmp de verdeață cu fraged miros
E viața aceasta cu trup lunecos
Ea trece așa precum trecem în zbor
Pe luciul zăpezii c-un simplu fior.
Viața e cartea pe care o știi
Zi după noapte, amurg după zi
E-un dangăt de clopot ce bate mereu
Și știm că va trece și ne este greu.
E zbuciumul mării pe timp de furtuni
E luna ce-ascunde atâtea minciuni
E foșnetul ierbii când trece un cerb
Și e substantiv, adjectiv sau e verb.
E floarea de colț a iubirii dintâi
E șoaptă de seară spunând,, mai rămâi
E dulcea mireasă cu mers diafan
E cântecul nopții pe-aripi de pian.
[...] Citește tot
poezie de Felicia Feldiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acel glas de care îți este atât de dor
mergi pe șinele unui tren deraiat
numeri vagoanele ca pe zilele unei săptămâni oarecare
în fiecare vagon regăsești o bancă
luni așteptai un cuvânt
marți așteptai un verb care să-ți crească în clipe voința
miercuri te lăsai pe spătarul băncii și priveai trecutul
nașteri peste nașteri plecări peste plecări
peste tine se aștern veșnicii și scazi și scazi întruna până te dizolvi în sine
joi începi să nu mai aștepți
pleci la pimbare cu umbrele și umbrela nu se mai deschide
plouă și tu privești alt soare
pe acela de vineri în care într-un nouă te ascunzi de tot și de toate
chiar dacă cifra definește o oră, o zi, un sfârșit de an de viață de gând de sunet
sâmbătă aduni ecoul fiecărei zile
lași poarta deschisă pentru fiecare gest
să intre să intre
le poftești pe toate și curge ziua până când
într-o duminică oare te saturi de toate și pleci
pentru o nouă săptămână la fel de anostă la fel de simplă
un singur ecou strângi în pumn până când, strivit de emoțiile tale
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elen (speriată): M-am blocat! Nu pot să mă exprim! Doamne, nu mai pot să ies din propoziția principală. Îmi lipsește un verb...
Lady Robinson: Ce fel de verb?
Elen: Un verb copulativ...
Lady Robinson (râde): Ai înnebunit! Un verb copulativ? Iată ce poate face gramatica dintr-o femeie divorțată. Ce să faci tu cu un verb copulativ, singură, pe această insulă?
Elen (cu voce isterică): Vreau să-l conjug, să-l subjug, să-l înjug! La orice timp și la orice mod doriți! (Plânge): Un verb, doamnă! Nimic mai mult!
replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
De când ai plecat
De când ai plecat
soarele nu mai e soare.
Nici luna nu mai e lună.
Numai este sărbătoare,
nici o zi nu mai e bună.
De când ai plecat
cerul este negru.
Rămas fără lumină
a muri e verbul
care mă domină.
De când ai plecat,,
viața nu mai ester viață.
Fără tine,
totul este gheață.
Vin și eu la tine.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre timp și verb, adresa este: