Citate despre trenuri și tristețe
citate despre trenuri și tristețe (inclusiv în versuri).
Dezastre
Când cimitiru-și umple morga,
Revine-același trist refren:
Când accidentele de tren,
Când piesele lui domnu' Iorga.
epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închipuiți-vă că într-o zi ar fi venit un tren și n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am așteptat prea mult. Ne-am epuizat în așteptare și nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului așteptat. Numai că ne-am fi simțit striviți de o mare tristețe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Și ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră șansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să așteptăm alt tren...
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Nicoleta Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Tristețea gărilor ce plâng
Tristețea gărilor ce plâng
un tren cu șuierul prelung,
e doar pustiu și rece gol,
viața dată rostogol,
și disperărilor obol
de dor nătâng.
Tu știi, iubito? gara mea
era un tren care plângea
cu ochiul trist
de ametist,
copilul cel nevinovat
ce mâna lui și-a fluturat
și îmi zâmbea.
Erai și tu,
nici nu mai știu,
acum mi-i sufletul morțiu
de tren
în gară șuierând,
[...] Citește tot
poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dor
Românii
Când se exilează
Se așează de-a lungul căii ferate,
În Europa,
Sau, dacă mai e loc, pe lângă gări.
Să fie mai aproape de casă,
Să poată prinde primul tren
La o adică.
Asta le dă sentimentul
Că nu s-au îndepărtat prea mult.
Mergând pe lângă calea ferată,
Sau auzind șuieratul trenurilor,
Ei comunică permanent
Cu țara.
Primăvara, mai ales,
Când magnetismul terestru
Tulbură sus cocorii,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici aici, nici mai departe
Magnolia s-a dezbrăcat de frunzele inerte,
Martie fulguie flori pe crengile-i alerte.
Triști luceferi de muguri agătați
Îmi biciuiesc obraji de lacrimi inundați.
Nu e nici urmă de a ta ființă,
Să-mi treacă pe la poartă împinsă de dorință.
Pășesc singură fără o cărare,
Îmi plânge urma de însingurare.
Ne bate-n geam parfum de primăvară,
Călăuzind singurătăți pe sunet de vioară.
Timpul în loc nu se gândește să rămână,
Nu ne așteaptă și nu ni se închină.
A fost prea scurtă întâlnirea noastră
Uitată zace pe-a timpului fereastră,
Închisă-n amintiri cu fruntea aprinde-o stea
Mă-ntrebă taciturnă: ce s-a întâmplat cu ea?
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprita din volumul -Enigmele sufletului (2012)
Adăugat de Gian Luigi Giampieri Roma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul
Ca un alcoolic notoriu,
Ca o pasăre surdă,
Ca un suflet pierdut
Vine...
In ceața deasă,
Prin mucegai de zăpadă...
Plin de urmele vremii
In necunoscutul orfan,
Urmat de vagoane șubrede
Din fier armat.
Șuieră si acum
De parcă-și ceartă morții,
Camarazi pierduți printr-e vagoane
Care jaca,, barba-oarba" cu frigul.
Vine...
Si tot mai trist,
Ne alarmează că moartea
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Popescu
Adăugat de Nicu popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi
Un suflet trist pe linia de tren,
Dezamăgit de dragoste și-njunghiat,
Cântând în continuare același trist refren,
Ce într-o melodie cândva l-a ascultat,
Se luptă între gânduri și tare e speriat,
Cu o icoană-n mână și-o lacrimă pe față,
Privește o lumină ce vine către dânsul,
Și amintiri în fugă în ochii lui se zbat,
Să îi reamintească că nu e vinovat,
Și chiar de l-a lovit așa o crudă viață,
Nu-și are rostul plânsul și inima de gheață...
Și prinde poza-n mână cu ură și tristețe,
Și dă un pas în spate și-ajunge pe peron,
În urmă ea rămâne întinsă pe hartie,
Și-alături stă cu dânsa o tristă poezie,
Că mare-ar fi păcatul să uiti de tinerețe,
Și cine a prins frică de dragostea de vară,
E timpul să învețe să mai încerce iar,
Să-i fie dat din ceruri măcar a doua oară,
Să fie iubit sincer,
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Note din tren
Pun fruntea-ncet pe geamul strălimpezit de cer.
E de metal câmpia si grâul e răscopt.
Canton 107, canton 108,
si trenul uită totul pe zarea lui de fier.
Un șuierat. Un altul. Un pod: o jucărie...
Pe mal, copii de vată cu bivoli de carton.
Un domn citește-o carte franceză în vagon,
si osiile cantă ferata melodie.
Și osiile cantă... Și-n aur tot se șterge:
Peisaje, vise, păduri, cantoane mici si triste,
ori desparțiri prin stații, cu lacrimi si batiste...
Ne plictisim. Sau râdem. Si viața noastră merge.
De se topesc, brumate, priveliști fumurii,
prin stațiile vieții frânam, a câta oară?
Și cine știe cine ne-așteapta intr-o gară
în care noi, din goană, n-am mai putut opri...
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Gyr (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemările inimii
iubitule aștept s-aduci acasă împăcarea
singurătatea să o atârn în cui
în nerăbdarea mea vuiesc ca marea
în sufletul meu voiesc să te încui.
am pus în rame amintiri cu noi
trenul fericirii să-l aduci cu ține
vin-o prin ninsoare sau prin calde ploi
luciri de smarald tu porți în retine.
în torent sonor ascult pașii tăi
scuturați de coșmar și de întristare
inima iubitoare poate stinge văpăi
te voi strânge-n brațe ca o încleștare.
te aștept iubite să aduci acasă
surpriza de viață cea mai prețioasă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul blestemat
Eu mai rămân,
sunt tot același eu
împovărat de ploile din mine,
vagoanele-mi
sunt roți purtând ruine
și amintiri care dispar cu greu
sau nu or să dispară niciodată,
le voi purta în sânge cu durut,
fiindcă din trenul meu a dispărut
lumina ta de dor încununată
lăsată-n sarea mării de demult.
Gara nu plânge,
doar privește-n gol,
eu sunt un tren arzând
pe roata-mi blestemată,
că bucuria ce-mi fusese dată
pornea spre-o altă lume rostogol,
iar eu spre lumea-n riduri înghețată.
[...] Citește tot
poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni (2008)
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul meu
Când se deschise cerul ca o vraja
Și toate-n lume lunecau ca unse
Mi se păru că stelele vibrânde
Aveau paloarea trenurilor stranii
Ce vis frumos, ce taine nepătrunse!
Acolo, într-o gară fără oameni
Cu șuieratul trist și înclinat
Trecea locomotiva fără șine
Treceau speranțe și treceau iluzii
Ce vis frumos, profund și colorat!
Sunt împiegatul preferat de tine,
E trenul meu pierdut pe o câmpie!
Cu geamuri sparte și cu usi de iarbă
Cu scaune rupte, cu miros de ducă!
Ce vis boem și ți-l închin doar ție...
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crâncen
De ce gându-mi este gol
Și vocea-mi stă să piară?
Vorba mi-o ia mai domol
Căci dinții se incleștară.
Mi-aș dori cuiva să spun,
În mine-ncep să urlu.
Fustrarea-n mine ce o cunun
Durere-n al meu suflu.
E tristețea vehementă
Care greu suflet mi-apasă
Chiar mă doare a ta prezență
Mai bine a-i pleca și lasă.
Nu mai vreau să vii la mine,
Singur, slab o să-mi propun
Trenul ăsta nu mai vine
Dragostea-mi nu mai supun.
poezie de Răzvan Percec (28 septembrie 2016)
Adăugat de Răzvan Percec
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gonind pe lacrimi...
Propteam în zâmbet calmul desfătării,
când îmi făceai agale semn cu mâna.
Mi te-adresai trudită-n josul gării -
de-un vânt grăbit se ridica țărâna
și te pierdeai o clipă prin mulțime.
Te sufocau, iubito, piei bufante
din stinse mersuri, voci, materii prime,
și mă rugai să-ți fredonez andante
al nostru cânt să uiți de toate-acele
în veșnicul traseu spre casă, dar te
străfulgerau, într-o secundă, grele
memorii, glasuri, și-am privit departe
la trenul ce-a plecat făr' să se-ntoarcă,
gonind pe lacrimi ca o tristă barcă.
sonet de Ionuț Popa (3 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cândva...
Cândva am fost copil și eu.
Am fost copil ca tine.
Pământu-întreg era al meu,
N-aveam lipsă de bine.
Cândva am fost tânăr și eu.
Am fost tânăr ca tine.
Mi se părea că sunt un zmeu,
Că stăpânesc o lume.
Cândva am fost bărbat și eu.
Am fost bărbat ca tine.
Am dus pe umeri ce-a fost greu,
Când am unit destine.
Acuma,
Am uitat copilăria,
Tinerețea mi-a trecut,
Am uitat și bărbăția...
Puterile mi-au scăzut.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Prin gările cu firme-albastre
Tristețea trenului ce pleacă
Noi n-am trâit-o niciodată,
Căci - călători ades cu trenul -
În clipa când plecăm din gară,
Noi stăm pe loc -
Doar trenul pleacă!...
Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Ne poartă nerăbdarea mută,
Bagajul visurilor noastre
Și setea noilor senzații,
Pe infinite paralele,
De-a lungul verzilor plantații
De mătrăgună și cucută,
Pe schela podurilor albe,
Prin noaptea negrelor tunele
Și gările cu firme-albastre!...
Doar trenul pleacă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din De vorbă cu mine însumi (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine
Când ploaia-și lasă pașii reci
Peste islazuri și poteci,
Când cerul gri în umbră ține
Și răul, și un strop de bine,
Mi-e dor de tine!
Când trenul șuieră în gară
Și doi-trei călători coboară,
Când pe fereastră văd doar șine,
Una se duce, alta vine...
Mi-e dor de tine!
Când drumul nu se mai termină
Și am sau nu am nicio vină,
Când totul pare trist pe lume,
Iar starea asta n-are nume,
Mi-e dor de tine!
Când nu mai am în lacrimi sare
Și altă zi abia tresare,
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiri neîmplinite
Ele sunt ca trenurile pierdute
Care nici n-au plecat din stații
Sau ca zborurile căzute în derizoriu
Care n-au decolat spre azur
Toate din tagma rătăcirilor
Vezi că iubirile au viață în sine
Dar mai întâi trebuie să se nască
Și unele mor înainte de a se naște
Iar alea sucombă hai hui
Și atunci se risipesc și dispar
În spații triste de regrete
Și în cuantumuri de nostalgii
Acele care erau posibile
Cândva erau cât pe ce să fie
Dar nu a fost să se împlinească
Ele pe urmă amplifică drame
Și multiplică alte ne împliniri
Sfârteca ceva prin suflete
Și taie răni adânc în răsuflări
Ori sfâșie văzduhuri de dor
[...] Citește tot
poezie de David Boia (14 aprilie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Trei lacrimi seci de navetistă (variație după "Trei lacrimi reci de călătoare" de Ion Minulescu)
Privesc în jur
și văd distanța
cum se așterne peste noi!
Și mai privesc
cum nici noroiul fără de tine nu-i noroi.
Din zare urmăresc potopul cum mi se scurge în batistă,
dar vor cădea pe gura-mi rece
trei lacrimi seci de navetistă?
Iar tu în tren
mâhnită, oare, mă vei găsi în mintea ta?
Și înțelegi acestea, sigur...
dar știi(?) ți-am spus: nu mă uita!
Și gândul meu
l-o duce poate vreun vânt grăbit până la tine,
Iar tu
Chemându-l ca niciuna,
strigându-l dintre rău și bine -
vei năzui la minunata, dar îngropata seară-n care
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa, după Ion Minulescu (septembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe un peron acoperit de seară
Se-nalță printre fumuri de țigară,
Un cântec trist, îngânat la saxofon
Și tu privești tăcută într-o gară,
Cum trenurile se-nșiră la peron...
Ai vrea să pleci departe, fără știre,
Să uiți aici săracu-ți geamantan,
Cu tine doar, să iei o amintire,
În căutare să-ți fie talisman...
Trenul să gonească fără oprire
Lăsând în urmă gară după gară...
Un saxofon mai cântă-a despărțire
Pe un peron acoperit de seară.
poezie de George Ioniță din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targiviste,,2011
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gara Titu
trenuri trecând trist
prin gara asta mică și roșie
gar-gară
aș spune
aici peronu-i pustiu
și doar vântul rostogolește
o hârtie
paralel cu linii paralele
care se duc
se tot duc
până unde
știu numai ele
e târziu...
luna se stinge încet
și apune
iar eu pe nimeni nu am să conduc
pe nimeni să aștept
fantome se pierd sub valul de ceață
dă-l dracu de tren
[...] Citește tot
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre trenuri și tristețe, adresa este: