viaţă şi înfrânare

Ah, înseşi faptele, ca şi patimile noastre, ne înfrânează avântul vieţii.

citat celebru din piesa de teatru Faust, I de Goethe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa divinităţii sufletului tău e temeiul metafizic raţional al vieţii. Iubirea e manifestarea în viaţă a acestei conştiinţe a divinităţii tale (temeiul religios al vieţii). Înfrânarea patimilor, păcatelor, ispitelor care stau în calea manifestării iubirii e viaţa bine cumpănită (temeiul moral).

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

La toate greutăţile vieţii tale caută în tine puterea de a le învinge: la ispita frumuseţii să ai înfrânarea; la greutatea muncii - curajul; la vorba rea - răbdarea.

citat celebru din Epictet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrea iubire, omul se va înfrâna firesc în fapte, vorbe, gânduri de la acele lucruri care pentru cel ce nu trăieşte după legea iubirii sunt scopul principal în viaţă. Se va abţine să agonisească şi să păstreze averi, să obţină onoruri şi glorie, se va abţine de la toate plăcerile care nu sunt accesibile tuturor şi se dobândesc întodeauna de unii în detrimentul altora. Oamenii spun că e greu. Dar spun asta numai pentru că, nesimţind bucuria iubirii, n-o cunosc şi nu cred în ea.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te simt cum clocoteşti în mine,
Iubire vulcan sacru de foc şi dorinţi
Etalandu-ţi firea capricioasă
Pârjoleşti totul, între mine şi sfinţi
Chiar şi pe omul iubit,
Doar timpul firea-mi va înfrâna,
Înţelepţită poate de câte am trăit
Şi câte voi mai vedea.

Valeria Mahok (3 mai 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea vieţii este să ştii, tu, să o cârmuieşti şi nu să te laşi cârmuit de ea. Pentru aceasta se cere voinţă, exactitate, stăruinţă, devotament, rezistenţă, renunţare, stăpânire de sine; cu un cuvânt, înfrânare.

citat din Policarp Moruşca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu iubeşti postul şi nu te nevoieşti cu înfrânarea generală a tuturor poftelor tale, nu vei avea niciodată limpezime duhovnicească, judecată dreaptă şi rezultate pozitive în războiul contra patimilor. Astfel îţi vei consuma viaţa în întunericul tulburării şi al lipsei de înţelepciune şi vei lua ca răsplată alungarea de la fericirea cerească.

Sfântul Dimitrie al Rostovului în Abecedar duhovnicesc (2006)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Ei spun că şacalul şi cârtiţa
Beau din acelaşi pârâu
Din care bea şi leul.

Şi mai spun că şoimul şi vulturul
Îşi înfig ciocurile în aceeaşi carcasă
Şi trăiesc în pace unul cu altul
În prezenţa unui trup mort.

O, iubire, a cărei mână domnească
Mi-a înfrânat dorinţele,
Înălţându-mi foamea şi setea
Spre demnitate şi mândrie,
Care n-a permis părţii puternice şi constante din mine
Să mănânce pâinea sau să bea vinul
Care-ar fi putut tenta partea mea ezitantă.

Mai degrabă lasă-mă să flămânzesc
Şi lasă-mi inima să se usuce de sete,
Şi lasă-mă să mor şi să dispar

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că eşti numai Tu, iar Tu eşti în mine şi în tot ce e viu. Mă simt separat de Tine, dar viaţa mea e în Tine, şi de aceea caut să mă unesc cu Tine prin iubire şi cu tot ce e viu, cu tot ce e de la Tine. Vreau această unire şi mă lupt cu tot ce mă separă de Tine: cu poftele trupului, cu lenevia, cu desfrâul şi mai ales cu lipsa de bunătate. Mă lupt cu ispitele mândriei, orgoliului, iubirii de arginţi, răzbunării; mă lupt cu prejudecăţile dorinţei de putere, statului, teologiei, ştiinţei. Mă lupt prin străduinţa faptei şi gândului, prin renunţare de sine, smerenie, sinceritate şi înfrânare în faptă şi vorbă. Ştiu că viaţa e numai iubire în prezent şi că pentru viaţa spirituală nu există suferinţe, nu există moarte, există doar ce doreşte sufletul, doar binele. Mulţumescu-Ţi Ţie.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul cu trei femei

Un om poznaş au fost schimbat
Vro trei femei cu cununii,
Fiind tustrele încă vii.
Dar acolo era un aspru împărat,
La care, cum au mers asemene ştiinţă,
Au şi găsit de cuviinţă
Ca pentru aşa faptă,
Pe om să-l dea sub judecată;
Iar spre mai aspră înfrânare,
Judecătorilor au pus el înainte
Să fie cu luare-aminte
Şi să închipuiască pedeapsa cea mai mare
Unei asemene de pildă rea urmare;
Că la de împotrivă, el hotărât era
Pe toţi a-i spânzura.
(Asemene un împărat
Nici pe la noi n-ar fi stricat.)
Judecătorii văd că nu-i de şuguit;
Să hotărască drept ei mult s-au sârguit,
Şi numai Dumnezeu de sus i-au luminat,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marile iubiri au sfârşit şi sfârşesc întotdeauna tragic, pentru că îndrăgostiţii pun mai presus de orice normă creştină pasiuni carnale patetice, instinctive, apoi deseori recurg şi alte lucruri mai puţin fireşti, numai ca relaţia să continue, forţând deseori realitatea şi uitând în acele momente ale extazului pasional de înfrânare, de sfaturile înţelepciunii Divine, care cere cumpătare în toate cele lumeşti, ca să nu plătim scump, până la sfârşitul vieţii, îndiferenţa faţă de normalitate, lucru ce trebuie premeditat, transmis educativ din generaţie în generaţie, pentru ca esenţa întelepciunii Divine, care este cu adevărat iubire, să înflorească frumos în sufletul fiecărui om, pentru a fi cu adevărat fericit.

Valeria Mahok (10 mai 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roada Duhului Sfânt

Dragostea e divină, sfântă,
Bucuria mereu cântă,
Pacea în inimi e o splendoare
Îndelunga răbdare, ferice de cel ce-o are!
Bunătatea e bună pentru oricine,
Facerea de bine tuturor li se cuvine.
Credincioşia e darul preţios,
Blândeţea te conduce spre Hristos.
Înfrânarea poftelor te face să trăieşti frumos.
Dacă pe toate roadele le ai,
Cu siguranţă ajungi în rai!

Amin.

poezie de Veronica Bobu din Izvoare limpezi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de ianuarie

I
Deznădejde fioroasă, strălucitu-mi-ai pe frunte,
Şi încinsu-m-ai cu flăcări care-ntreg m-au mistuit,
Nu mi-ai pus pe piept o stâncă, mi-apăsaşi pe el un munte,
Dar mi-ai dat ş-a ta putere spre a nu fi de el strivit.
Îmi făcuseşi o coroană ce ca pietre nestemate
Avea lacrimile mele ce luceau la focul tău;
M-ai ţinut în orice clipă cu simţirile-ncordate,
Mi-ai fost soră preaiubită şi mi-ai fost şi crud călău.
Ca Iacov frumos şi tânăr ce-adormise la fântână,
Deşteptat fără de veste de un înger lucitor,
Mă chemaşi la luptă cruntă şi ai vrut să-mi fii stăpână
Şi să-mi pui pe beregată uriaşul tău picior...
Ca Iacov intrai în luptă ş-am ieşit ca el de-asemeni,
Şi nici tu nu eşti învinsă şi nici eu învingător,

Dar alături de-oboseală ne-am culcat ca nişte gemeni
Ş-am dormit, de este-o vreme, într-un somn îngrozitor.
Lumea care este-o mare cu talazuri furtunoase
Mi-a văzut a vieţii navă ici şi colo alergând,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă omul trăieşte în atmosfera mulţimii duhuri­lor răutăţii care sunt sub ceruri, în mijlocul smin­telilor, al unor exemple grave de necredinţă şi de dezmăţ, într-o atmosferă de patimi omeneşti ne­înfrânate, dacă trăieşte într-o atmosferă de pros­tie şi de vulgaritate, această atmosferă nu are cum să nu-i molipsească sufletul. El respiră zi de zi acest aer otrăvit, unde mişună duhurile răutăţii care sunt sub ceruri. Şi se molipseşte nefericitul suflet, şi se face el însuşi locuinţă a dracilor.

Dmitri Avdeev în Când sufletul este bolnav (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te ocolesc cu vrere, răutate dospită...

Te ocolesc cu vrere,
Răutate dospită în pântecele lumii moderne,
Ce sufletul multora şi pe al meu ades ai umilit,
N-ai înţeles la timp, ce frumos se poate trăi în lume,
N-ai înţeles, că singură te spânzuri în hamacul prostiei,
Că singură sufletul ţi-ai vândut şi l-ai rănit.

Nu poţi învinge sămânţa iubirii divine,
Aşa cum nu poţi schimba nicio lege a firii omeneşti,
Dar voinţa ta poate înfrâna plăcerile tale ieftin râvnite,
Care nu duc niciunde la bine,
Şi lăcomia-ţi mare nu va mai fi pe viitor
Acea groaznică groapă cu lei.

Privesc cu duioşie, cum îţi chinui timpul mereu,
Orbecăind printre deşeurile caracterelor umane,
Când vei slăbi hăţurile desfrânărilor stupide şi goale?
Nu vezi cum în lianele vieţii te împleticeşti
Şi-n hăul confuziilor înotând te adânceşti?

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (27 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea

E-aşa de greu amurgul cu zarea-nsângerată,
Că-n parc sub teii-n floare ce gem înnăbuşit
Se-ncheagă unde groase de miere-mbălsămată,
Şi-atât de-apăsătoare tăcerea-mpurpurată
Că simt cum plânge-n mine ceva nedesluşit.

Melancolia face în pieptu-mi să tresalte
Neînţelese doruri, în vreme ce-aţipind
Fiinţa mea de astăzi, în locu-i răsar alte
Vechi suflete apuse, mult mândre, mult înalte,
Zguduitoare patimi cu foc mărturisind.

Umbroasa-le poveste măreaţă se-mpleteşte
La murmurul ei sumbru plutind în depărtări,
Nostalgică gândirea în voie-mi pribegeşte
Şi nesfârşit de tristă, se pierde, se topeşte
Într-un noian albastru de mistice visări...

Din crudele cătuşe, ce încă mă mai leagă,
De omeneasca fire treptat mă dezrobesc,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit trenul mult aşteptat

Îmbrăţişează-mă
pentru fiecare îmbrăţişare ce nu ne-am dat!
Sărută-mă
pentru toate sărutările pierdute!
Priveşte în ochii mei şi vezi-mi viaţa de acum.
Atinge-mi pielea
pentru fiecare dată când am fi vrut să o facem,
neputând din cauza desenelor ce nu erau ale noastre.
Simte respiraţia-mi ce compune melodii cu a ta,
pentru toate nopţile trecute separaţi.
Accelerează-ţi suflarea pentru a lăsa liber
zborul dorinţei de a iubi,
ce mereu l-am înfrânat
dar niciodată nu l-am abandonat,
aşteptând momentul just ca un veritabil acrobat.
Strânge-mi mâinile să simt sub piele
toate dăţile când aş fi vrut să te ating,
măcar o atingere uşoară precum dansul de iele,
unindu-ne-n visare îvăluiţi de feeling.
Caută-mi trupul cum eu îl caut pe-al tău,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nişte copii, aşa-s bătrânii noştri

Cu ochii calzi, miraţi, percepţii mai slăbite,
Cu glasul tremurat şi pasul poticnit,
Îşi duc poveri din ani, iar pletele albite
Ne-arată câte griji în suflet le-au mocnit.

Au îndurat corvezi, noian de sacrificii
Pentru copiii lor, s-ajungă "cineva",
Şi-au înfrânat dorinţe, vise, poate vicii,
Şi unii sunt uitaţi, în lume, undeva...

Şi scad... sunt tot mai scunzi, copiii cu bastoane,
Cu dioptrii mai mari, cu riduri pe obraz,
Cu straiul perimat, cu bâlbe în consoane,
Bolnavi şi gânditori, cer vieţii un răgaz...

Şi uită tot mai des, şi te privesc cu teamă
Când nu pricep ceva, deşi ai repetat,
Nu îi certa te rog, vei provoca o dramă,

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu părăsiţi pe Domnul

Să nu părăsiţi pe Domnul (Ieremia 17:13)
Şi încrederea în El (Evrei 10:35)
Adunarea, înţelepciunea (Evrei10:25)
Şi cărarea înspre cer (Iov 2:13)
Aşteptaţi o înfiere (Romani 8:23)
Ceruri noi, un pământ nou (2 Petru 3:13)
Asteptaţi venirea zilei (Fapte 1:11)
Celui care a fost Erou.

Să uniţi în viaţa voastră
Credinţa (2 Petru 1:5), fapta (2 Petru 1:5), răbdarea (2 Petru 1:6)
Cunoştinţa (2 Petru 1:5), hotărârea, (2 Timotei 3:10)
Suferinţa (2 Timotei 3:11), înfrânarea (2 Petru 1:6).

Voi gândiţi-vă la Domnul, (Psalmul 119:15)
La lucrarea cea de sus (Coloseni 3:2)
La cărarea ce deschis-a
El stindardul nost' Isus (Filipeni 2:4).

Creşteţi voi spre mântuire (1 Petru 2:2)

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul din Oglinzi

Ajută-mă să-mi înfrânez iubirea, când dorul face-n sufletu-mi popas
Şi-mbracă-mă cu fericirea de-a nu-mi lua niciodată bun rămas.
Priveşte-mă cu ochii luminaţi şi uită-n palmea mea nefericirea,
Păgâni să fim, de lumea ta uitaţi, când tu eşti pentru mine nemurirea.
Şi braţ la braţ mergem în vise şi-n gânduri, suntem împreună
Şi sufletu-mi cu patimi stinse, atâta dor nebun adună...
Parfumul florilor de crin şi raza soarelui fierbinte
Sărutul dulcelui venin ce e menit să mă alinte.
Ajută-mă să cred în noi, sfărâmă zidul depărtării
Şi de vom fi de lacrimi goi, te rog să nu mă dai uitării.
Rămâi doar cerul meu cu stele şi mângâierea mea târzie,
Alungă-mi temerile grele din boarea vântului ce-adie.
Şi ceartă-mă cu glasu-ţi blând, străină de-ale lumii-mpotriviri
Trecutu-mi fad şi îngropat, în ale vieţii rătăciri...
Rămâi cu mine, o lumină blândă, din rugăciuea nopţilor de vară
Pe geana somnului plăpândă, emoţia ta de-odinioară.
Când nu ştiam că-mi va fi dor, n-am îndrăznit să te opresc
Senină îmi zâmbeşti uşor, nici nu cutez să te privesc.
Ajută-mă să am putere, să-nvăţ să zbor, s-ajung la tine
Să fii tu marea mea avere, comoara ce-o păstrez în mine

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Palasescu (8 octombrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!