Citate despre viață și însănătoșire
citate despre viață și însănătoșire (inclusiv în versuri).
Viața e ca o măsea
Viața e ca o măsea
La-nceput nu iei aminte
Și tot mesteci înainte
Da' se strică dintr-odată
Și ți-e rău și ții la ea
S-o-ngrijești ca niciodată
Iar de vrei să te faci bine
Tre' să-ți smulgi viața din tine
poezie clasică de Boris Vian din N-aș prea vrea ca s-o mierlesc, traducere de Linda Maria Baros
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp dual
Pe mine mă cunoaște femeia
care poate să cânte la două inimi,
ca la un instrument muzical
deși, ocarina era demult inventată...
deși, nu mai știu nimic despre acest anotimp dual
parcă ne-am cunoaște din alt timp
așa am ajuns să ne rostuim viețile în altă viață
întrându-ne unei alteia, adânc sub piele
scriindu-ne pe rând, câte un monolog
mă bucur ca un copil care vede prima oară zăpada!
cred că acesta e ceasul însănătoșirii mele...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Amprente (14 februarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viață și însănătoșire, dar cu o relevanță mică.
Pacient
Eu n-am să mă fac bine niciodată,
Mereu voi suferi de-o boală grea,
Simțindu-mi conștiința vinovată,
Că nu e totul bine-n țara mea.
Puteți să mă-ntrebați: - Ce vrei, băiete?
În treburile mari de ce te bagi?
Am să răspund milos și pe-ndelete:
- Eu știu că îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.
Mi-am investit și nervi și timp și viață,
În drumul care m-a ademenit
Și-am acceptat să dorm pe copci de gheață
Și să trăiesc pe muche de cuțit.
Puteam să-mi fac în alte părți avere,
Puteam să fiu un bun european,
Puteam să mă înscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partenza
Partenza!...
Mă cheamă tangenta
Vieții multiple, trăită-n beția
Și-n visele roze și verzi de hașiș...
Mă cheamă bizara, prelunga și lenta
Minciună-a vieții trăită-n decorul
Haotic al clipei când cu-ochii închiși
Aplauzi actorii,
Ucizi autorul,
Bisezi nebunia
Și-n ultimul stadiu de metamorfoză,
Cu ultima doză
Începi agonia!...
Partenza!
Mă cheamă portretul
Femeii absente, cu ochii topiți
În două elipse concave de smoală...
Mă cheamă parfumul ocult și magnetul
Mulatrelor blonde cu dinți poleiți,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, III, nr. 9 (14 decembrie 1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Vai... Câtă cruzime!
Lucian: Așa-i; din nefericire mai există și asemenea indivizi care nu se dau în lături de la asemenea fapte reprobabile.
Maria: Poftim?! Desigur, ai dreptate, dar nu la indivizii aceia mă refeream eu.
Lucian: Nu?! Atunci la ce?!
Maria: La cruzimea cu care foarte multe flori au fost smulse de la locul lor, doar pentru a ajunge și a sfârși în niște vase cu apă, următoarea lor destinație, ultima, fiind, foarte probabil, o ladă de gunoi. Câtă cruzime!
Lucian: Ah, asta era... Desigur, în felul tău poate ai dreptate, însă prezența acelor flori are un scop bine determinat, ba încă unul nobil: acela de a o mai înveseli pe domnișoara Petra, în perioada de convalescență.
Maria: De acord; nu te contrazic, însă acest scop și-l puteau îndeplini la fel de bine și dacă erau aduse cu rădăcini, în vase cu pământ, nu așa, rupte... Deci, ține minte, Luci, altădată nu oferi un buchet de flori, ci o glastră cu flori, vii, care vor răsări și-n anii următori, cu o îngrijire adecvată; vor aduce tot atâta fericire în sufletul celui căruia doreai să-i alini suferința.
Lucian: Bine, am să încerc să nu uit.
Maria: Ah, scuză-mă; vorbea biologul din mine. M-a răvășit însă imaginea atâtor flori rupte, când ar putea fi lăsate să trăiască, pentru că și ele trăiesc... Știi, într-un fel și asta este tot o crimă; dacă florile ar avea grai și ne-ar putea spune ce cred ele despre asta, nici nu vreau să-mi imaginez ce-am putea afla, ce-am auzi și nu știu dacă s-ar ține cont de părerea lor, dar să lăsăm asta. Măcar domnișoara Petra e mulțumită și veselă văzându-le; ei nu i-am împărtășit opinia mea, ca să n-o indispun...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trib XV
Și parcă aveam un cuier cenușiu în spate. Cu haine.
Cu multe haine și multe brațe.
Cu urechi scămoase. Lungi.
Bălăbăneau toate hainele și toate pălăriile.
Foșnind. Foșnind, învăluindu-mă
cu vocile lor moi, căptușite.
Ca o salată de păianjeni pentru Dumnezeu,
Ca untdelemnul. Ori ca mierea.
Ca însăși convalescența mea liliachie.
Urechile clămpăneau. Pe cuier
se urcau frigul și gândacul.
Era un gândac de la ceilalți.
Pasărea împăiată ciugulea ceva din liniatura orologiului.
O muzică tubulară restabilea cordialitățile cu viața.
Cu viața cui? a cui?
Bălăbăneau toate hainele. Scuturându-și
toate scamele peste mine.
Peste creionul meu.
Și sângele se făcea vâscos, tulbure, intoxicat.
O cretă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am spus că dorurile prind rădăcini la răscruce de gând? Freamătă, șubrezesc apusuri cuminți, amestecă orgolii și ispite. Iulie are chip de floarea soarelui și noi, cu pași de lut proaspăt ne-am smus din toate amintirile. Ne hrănim reciproc cu sfidare vădită ca nu cumva evidențele să ne strivească fărâmele restante de vanitate hâdă. Și tot așa văzduhul lipește cu regret bătăi de inimă prin valuri de reminescență. Una singură, cu emoția iubirii și a uitării în proces molcom de convalescență. Mi-e sete de tine. Te-aș sorbi cu poftă dintr-o boare de vânt răcoros. Mi-e destul.
Să-ți stau lipită de gene lungi cât să mă vezi pretutindeni în obscurităti și liniște. Și când ne alungă dorințele în brațe de vară târzie, goi și dornici de extaz, ce zbucium! Facem ce vrem și mai ales cum pentru că viața nu se vinde la duzină. Arunc cuvinte la întâmplare într-o șoaptă fierbinte și tu la prinzi în zbor frânt pe aripi de fluturi. Ești completare. Înțelegi?
Mă răcoresc în adâncurile tale cât să mă vindec de străini lacomi și realitate
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune pentru dezlegare de farmece
Înviază Dumnezeu, gândul vrăjmaș
risipească-se ca fumul ucigaș,
în calea vântului, ca fumul ucigaș.
Risipește, Doamne, reaua pătimire
și dă vieții mele însănătoșire,
sufletului robit însănătoșire.
Risipește al vicleanului farmec viu,
ce sufletul mi-l pierde pasăre-n pustiu,
dă-i un strop de apă păsării-n pustiu.
Risipește vraja care se răzbună,
sufletu mi-e zdrobită pasăre-n țărână,
albă si zdrobită pasăre-n țărână.
Dă-mi stihul cel dulce din Sfânta Psaltire
să biruiască vicleana nălucire,
cuvânt din Psaltire peste nălucire.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crâmpeie de febră
Până unde înțelegem?
Până unde mărginim?
Până unde iertăm?
Până unde iubim?
Unde sunt lanțurile ce-odată primite
Podoabe ni s-au părut,
Unde sunt revoltele ce odată deșteptate
Peste noi au căzut?
Aparținem acestei epuizabile întâmplări
Acestor cinice fobii,
Acestui labirint de spaime și profeții...
Acestei memorii, capitonate cu trădari,
Care cu fiecare gest ne rănește,
Acestui pas rezemat într-un haos lucid
Pe care nici unul dintre noi nu-l pornește...
"A fi sau a nu fi" rămâne
Convalescent răspuns zădărniciei,
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnișoara
Domnișoarei Doctor Nicoleta-Irina Fofîcă
Când am venit prima oară în Centrul de dializă
am văzut o domnișoară ce pe bolnavi punea miză.
Mi-a plăcut înfățișarea, vorba calmă și duioasă,
am făcut și constatarea: Domnișoara e frumoasă!
Avea zâmbet cald, iar sfatul, niciodată de prisos,
era binecuvântatul pentru bolnavul sfios.
Pe drumul vieții, spinos, lipsit de tovărășie,
nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie.
Domnișoara se gândește la decizii foarte bune
și viața ne-o prelungește prescriind leacuri minune.
De-ți prescrie tratament și-l respecți cum se cuvine,
leacul stă-n medicament și-n trei zile te faci bine.
Cu o bună companie de medici și asistente
ne-ajută prin terapie, proceduri și tratamente.
Doar Celui de Sus Îi cer să ne fie Bun și Drept,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel sau fleacuri în formă fixă
Veghează nopți plutirea ta adâncă,
Femeie,-mi dai merinde spre delir...
Sisif mai urcă-n miezul minții stâncă,
Penița-n alb înțeapă, trandafir.
De straiul fals nedezbrăcată încă
Ci duhul tot cu vorba îți respir...
Veghează nopți plutirea ta adâncă,
Femeie,-mi dai merinde spre delir.
Îmi spui iubire-n vis de șoaptă țâncă
Convalescent pe zări pe căi mă mir
Din palma vieții îngeri îți mănâncă
Și-n sânge-ți beau al zilelor porfir...
Veghează nopți plutirea ta adâncă.
rondel de Ștefan Petrea
Adăugat de Pictorul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecata
Iată-ncepe judecata
aici chiar pe acest pământ
omenirea va fi gata
dup-al Domnului Cuvânt
cu-a Lui îngeri veșnic sfinți
va veni în slava Sa
și pe cei nesăbuiți
Domnul îi va judeca
articol de condamnare
iată Legea nu va fi
ci doar viața aceasta care
fiecare o primi
ce-a lucrat dar fiecare
viața cum el a trăit
în a Lui Hristos lucrare
cât de mult s-a ostenit
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Barbara Allen
În orașul Scarlet, unde m-am născut
Era o fecioară mai blondă ca o stea,
Din pricina ei orice flăcău, ofta, ofta!
Barbara Allen o chema.
În luna mai când bobocii dau în floare,
Când mierla cântă și cerul e-albastră peruzea,
Tânărul Jemmy Grove zăcea bolnav de moarte,
Fiindcă Barbara Allen nu-l iubea.
Au trimis un mesager s-o cheme-îndată,
Își simțea pulsul vieții tot mai firav;
"Vino-îndată, stăpânul dorește să te vadă,
Barbara Allen, stăpânul e bolnav."
S-a apropiat încetișor, încetișor;
Încetișor a tras deoparte,
Perdelele albe de la pat
Vai, tinere domn, ești pe moarte!"
[...] Citește tot
poezie de Autor necunoscut, Scoția din Balada a fost tipărită prima dată în anul 1666, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când suferi înseamnă că este necesar să schimbi ceva la tine, la gândurile și percepțiile tale sau la felul în care trăiești. Suferința este un semnal de alarmă care te invită la conștientizare și schimbare. Scopul firesc este eliberarea de suferință, nu acceptarea ei. Gândește-te că atunci când ești bolnav fizic îți dorești să faci orice pentru a te însănătoși. De ce procedezi altfel atunci când este vorba de suferință psihică? De ce continui să accepți, să crezi că este ceva benefic în "a-ți duce crucea" sau în a te autoabuza la nesfârșit? În plus, atunci când trăiești pe o frecventă negativă, când viața ta este presărată de durere, frică, tristețe, depresie, furie, frustrare, nemulțumire, vei atrage și mai multe situații care rezonează cu starea ta actuală. Nimeni și nimic nu te poate salva de tine însuți, miracolele nu se întâmplă fără ca tu să acționezi și nu vei primi niciun premiu sau vreo statuie pentru tot ceea ce alegi să înduri. Vrei să fii liniștit, fericit și împăcat cu tine însuți? Caută să te eliberezi de suferință - fie prin schimbarea felului în care trăiești, fie prin modificarea gândurilor și percepțiilor tale.
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul vechilor credințe
Trecea o altă noapte și-nspre zări
ce începeau, treptat, să se-ntrevadă,
își aprinsese cerul lumânări
și candele-n regatul de zăpadă.
Tablou de iarnă rece, înghețat,
surprins pe-un petic aspru de pământ,
mai jos de munți, de drumuri depărtat,
uitat de timp, de oameni și de vânt.
Un tremur slab, un tril pe-un fir de stuf
aduce în tablou un rest de viață
pulsând sub pene reci și strat de puf,
în piept micuț de pasăre răzleață.
N-a reușit, n-a mai avut puteri
să zboare înspre alte lumi, departe,
și a rămas, cu aprige dureri,
s-aștepte zborul ultim, către moarte.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paul McNeely
Dragă Jane! Zâmbitoarea mea Jane!
Cum te strecurai în salon (unde eu zăceam foarte bolnav)
Cu boneta ta de infirmieră și cu manșetele albe,
Mă țineai de mână și-mi spuneai surâzând:
" Nu ești chiar atât de bolnav în curând te vei face bine."
Și cum ți se scurgeau gândurile, lichid, din ochi
Pentru a intra în ochii mei cum intră stropii de rouă
În inima unei flori.
Dragă Jane! Întrega avere a familei McNeely
N-ar fi putut cumpăra grija pe care mi-ai purtat-o,
Zi și noapte, noapte și zi;
Nici nu ți-ar fi putut plăti zâmbetele, nici căldura sufletului,
În mâinile tale mici și-a aflat odihnă fruntea mea.
Jane, am sperat și-am dorit să mă fac bine
Până în ultima clipă, când văpaia vieții mele
A trecut în bezna de deasupra discului nopții,
Pentru a-mi cuibări capul pe sânii tăi micuți
Și pentru a te strânge-n încleștarea iubirii
[...] Citește tot
poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semn de carte șuvița din părul tău plâns
semn de carte
șuvița din părul tău plâns
noaptea femeia din carte alunecă
leapădă prunci
își pune pirostriile de fum
adâncește culpa vagă
a mireselor nevăzute
de a nu ști și de a vrea
de a nu a da
înapoi nici o pagină
stă înghemuită într-un capitol șters
eroii sporadici trec
ca niște asteriscuri în josul paginei
ca să știe și ea de la cât
și până la cât citește
de când începe să nască
bobul de sânge
cu semnalmentele umanității pierdute
se întâmplă mereu
impresionată de șirul zilelor calme
[...] Citește tot
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu luminii
voi iubi lumina până în ultimul moment
cu voaluri de brocarte cu parfum și sclipiri
la bogăția ei nutresc vehement permanent
cu soarele iubirii trăiesc contopiri.
ultima mea lumină e o apoteoză
extazul metafizic îngerii mi l-au dat
zîmbetul vital l-am surprins în poză
visele lucide mereu m-au întremat.
purific credința în viziuni stelare
Erosul mă transpune într-o primăvară
trăiesc în echilibru și în consolare
muzica sângelui e acord de chitară.
fântâni nesecate sunt gândurile mele
în unde cristaline se oglindesc stele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simțul grotescului...?
Sunt extaziat,
pe zi ce trece,
că România-i unicat
... în topul celor zece?!?
... Și-i doar prin farmec
sau minune;
nu de popor harnic
și nici de-nțelepciune!?!...
Noi plini de idei
și cu-n scop precis;
de-a nu da ce iei
și a nega înscris,
-mult mai explicit-
după ce luăm bani,
declarăm falit;
ca bancheri-golani!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boală
Când ești în culmea fericirii, fără griji
Ș-instantul făr-aviz îți face rozul... alb de coală
Și plan nu mai există, vise se transformă-n schiji...
E-un inefabil yang, un început de boală!
... Și n-ai control, nu mai ești tot, corp, craniul,
Te doare eul ce-l credeai al tău,
E-un altul, mintea nu-nțelege straniul
Păcat de blestemat ce-ți ești... sursa de rău!?
Te diseci singur cu scalpelul vinei
Ce-o treci tardiv pe-un fals de expertiză
Să-ți redescoperi ce-ți cerșea subconștientul milei...
Și-ai ignorat semnal... somat cu-aviz de criză!
Ești?... Nu! Te lupți cu tine, ce-i un altul
Neiertător, paradoxal dușman de propriul sine!?
Cu ochii tulburi -sticle goale- doar implori înaltul,
Ce-ți amintești subit... și faci prieri de bine.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre viață și însănătoșire, adresa este: