viaţă şi vioară

Vioara mi-a umplut viaţa de bucurie!

citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzi cum curge viaţa, ca un suspin, din sicriul viorii?

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului, Psalmi ţigăneşti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vioara are suflu de viaţă.

I. Remer-Anselme în Peregrinările unor viori celebre
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot nici măcar să-mi imaginez cum e viaţa, dacă nu cânţi la vioară.

citat din Maxim Vengerov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bulgăre de ceară...

Ai veşti despre iubirea mea dintâi?
Am întrebat sfioasă într-o seară...
Mi-am pus la tâmplă palma căpătâi
Şi-n inimă... un bulgăre de ceară...

Şi m-a durut atât când am aflat
Că a plecat tăcut să înfrunte soarta,
Că după ani şi ani nu m-a iertat
C-am ferecat şi inima... şi poarta...

O nouă viaţă tristă şi-a clădit
Şi-n paralel am mers pe-o altă cale
Dar azi cu rouă ochii i-am clătit
Şi mi-a cântat vioara cânt de jale

E prea târziu şi toamna a venit
Iar viaţa mea înspre apus coboară
Şi-am să trăiesc... cât este de trăit
Purtând în piept... un bulgăre de ceară...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi izbutit...

Dacă aş fi izbutit să mă lepăd de trup
ca de o covârşitoare
şi inutilă povară
şi totuşi să trăiesc,
să trăiesc!
Să fiu umbră,
dar să văd,
să aud.
Umbră să ţiu,
dar să gândesc.
Şi glas de tunet să am,
glas de vioară să am...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este ca a cânta la vioară în public şi a învăţa instrumentul pe măsură ce cânţi.

citat clasic din Samuel Butler
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul orelor

Omnia vulnerant, ultima necat

Pe rând orice ore rănesc,
Iar ultima vecinic omoară... -
Tot sufletul mi-este o vioară
Ce plânge duios că trăiesc.

Şi nici nu mai cerc să zâmbesc
Când viaţa s-arată uşoară. -
Pe rând orice ore rănesc,
Iar ultima vecinic omoară.

Oricâtă cerească comoară
Ar fi într-un lut omenesc,
Zvârlit de pe clipa ce zboară
Recade în iadul obştesc; -
Pe rând orice ore rănesc.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost cu băiatul. E tăcut şi îndărătnic ca tatăl său. Nu-i mic, cum crezi: are 24 de ani – şi nici o situaţie. Îi place vioara şi trăieşte cu capul în nori. Fuge de-ai lui şi vine să tacă la mine. Mă duc cu el să-i fac haine, ne plimbăm amândoi, bem cafele.

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este precum o vioară pe corzile căreia alunecă fragil timpul.

aforism de Alexandra Mihalache din Între expresie şi adevăr (Cugetări şi definiţii aforistice), Lumina expresiei (decembrie 2016)
Adăugat de Alexandra Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet cu naşterea la purtăor

Deschid cartea precum soarele cerul
Prefaţa-i neagră ca noaptea Iar poezia
-i ermetică chiar de la primul vers Che
ia sol nu mă ajută decât la final Mult
mai tăcut şi mai muzical Mută vioară
blestemată Pare domnilor viaţa mea toa
tă Arcuşul care Doamne eşti Îmi strânge
poezia-n cleşti Preafrumoaso zău iubito
Dragostea iar mi-ai zdrobit-o

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Am uitat demult cum arăţi,
Dar poate ochii îţi erau albăstrii,
Părul aprins ca pădurile toamna,
Mâinile mici şi viorii.

Am uitat demult cum vorbeşti,
Dar parcă aveai glasul scăzut;
Mai aud, ca prin vis, o vioară
Îngânând în trecut.

Am uitat cu totul de tine,
Doar un nume rotund mi-amintesc.
Doar obrazul, prea tânăr, pufos
Ca o piersică-n pârg mi-amintesc.

Nici nu-mi pasă de tine, nu-mi pasă
Dac-ai murit, dacă trăieşti...
Doar o ciudă smintită mă zbuciumă.
Creşti din zăpezi şi mătasă.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi multumesc!

În primul rând,
Îţi multumesc!
Ca te-ai oprit puţin,
Din mica ta călătorie,
Prin această viaţă,
În gara fără trenuri!
Doar litere amestecate,
Vei găsi...
Un curcubeu,
Ce eu l-am transformat, în poezie!
În care litera, îmi este notă muzicală.
Un sunet de pian,
Vioara sau poate-o notă răguşită de contrabas.
Oricine poate scrie pe portativul sufletului meu...
În gama poeziei,
În care frumuseţea, iubirea, speranţta şi absurdul,
Alcătuiesc culorile... penelul... literelor mele,
Ce dau seva, vieţii şi scrisului!
Mie imi e de ajuns o clipă, un cuvânt.
Minut ce pentru tine, poate fi chiar aruncat în vânt...

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

muzică,
natură,
zâmbet,
o libelulă

soare peste mare

vioară,
flori de primăvară,
un suflet
desprins dintr-o celulă

soare pe cerul meu

m-aşez pe mal,
mă gândesc la tine?
nu... azi doar meditez
ce frumoasă e viaţa

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felinare pe stradă

Cresc din văzduh felinare pe stradă,
Urma ta miroase a zăpadă,
Inima mea se-ntinde în ea
Desenând o vioară în formă de stea.

Gânditoare natura aşteaptă
Pământul dansând pe-o lopată,
Florile se înmulţesc în neştire,
Iubiri profunde-s în pornire.

Iederi cresc în jur la felinare,
Urma şi inima intră-n calendare,
Timpul poartă în veşnicie noul,
Sămânţa vieţii mătură ecoul!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să iubim pământul

Să iubim pământul care ne mai ţine
Că este sfânt
Şi bucăţica cea de pâine,
Lucrată cu trudă de către ţărani pe câmp.

Să iubim valul de mare
Şi soarele care ne încălzeşte,
Să iubim şi firul de iarbă
Care sub picioare creşte.

Să iubim fiinţa dragă de lângă noi,
S-o iubim cu adevărat,
Căci atunci când eşti în doi,
Durerea sau necazul este mai uşor de suportat.

Să iubim binele ce ne înconjoară
Şi să nu iubim răul, care să naşte în noi,
Să ascultăm cum cântă o vioară,
Ca să uităm de greutăţi şi nevoi.

[...] Citeşte tot

poezie de Vladimir Potlog (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un apus de viaţă (fiului meu, Titus, violonist dincolo de ocean)

Mai ştii atunci când te ţineam de mână
Să poţi urca şovăitor o treaptă,
Când îţi iertam surâzător o faptă?
Ţineai vioara sub bărbie până

Trasa arcuşu-n cer o cale dreaptă
Şi deşira uimirea ghem de lână.
Şi-acum acorduri în auz se-ngână
Şi-n sală mama să apari aşteaptă.

Nu s-au pierdut isprăvile în ceaţă.
Pe-atunci prin fapte vieţuiam anost.
Abia târziu mi-a răsărit în faţă

Sonetul blând, să-mi împlinesc un rost.
Odată doar, într-un apus de viaţă,
Tu, fiul meu, să afli că am fost.

sonet de Adrian Munteanu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi trec degetele
prin ridurile de pe faţă
ca prin strunele viorii
şi aud ecoul vieţii mele
plină de zbucium

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizanteme

Pe umerii toamnei,
Calina romanţă valsează-n amintiri dorite.
Viorile inimilor oftează-n colţuri umbrite.
Frunzele ruginii se strecoară ca gândul
Printre copacii aleii cu ramuri putrezite
Şi cad obosite pe asfalturile dospite,
Împiedicând grijile visătoarelor grăbite.

Luna aţâţă mereu nostalgii,
Soarele cochet schimbă des pălării.
Iubirile cu braţe de crizanteme
Încearcă mereu să alunge dileme,
Iar vântul răsfăţând des aripi şi plete
Flutură-n zări vele de gânduri cochete.

Sărutând pătimaşă crizantemele toamnelor
Îngân romanţe de viaţă trăite,
Pentru voi domnilor şi doamnelor.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e legat cu fir subţire, nevăzut, de cei cu care se află împreună, acolo unde trăieşte. La ceasul despărţirii, aceste legături încep să se întindă, să scoată sunete dureroase ca strunele viorii care pleznesc: despărţirea, ruperea acestor corzi din inimile fiecăruia iscă o durere ascuţită, deosebită. Ce dreptate a avut poetul care a scris acest lucru!

Reşat Nuri Guntekin în Pitulicea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!