Taci inimă...!
Nu știu s-o fac acum să tacă,
Inima mea, ce mult mai plânge...
Viața mi-a devenit opacă
Iubirea lipsă, mult mă frânge...
Și lupt cu mine să prind zborul,
Să pot zburda spre ape line...
Din suflet mi se zbate dorul,
Acel ardent dor despre tine...
Taci inimă! Și nu-mi mai plânge!
El n-a știut a te iubi...
Nu a știut verbul "învinge",
Să îl aplice... pentru a fi!
Și lupt în fiecare seară,
Când gânduri cântă către mine...
Lumina inimii, amară
Căci îmi lipsești și nu mi-e bine...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere
Când te-am lăsat singur, plecând,
Mă așteptam la fericire...
Dar m-am trezit doar așteptând
La vis promis plin de iubire...
Și așteptat a fost ani mulți,
Cum și zăpada se așterne...
Fost-au anii mei pierduți,
Și ispășiți prin multe semne.
Și tot am așteptat visând,
La noi doi și-o împlinire...
Și doar iluzii tot flămând,
Am retrăit din amintire...
Vreau tot și nu mai vreau nimic!
Sunt incomplet când ești departe...
Iar cad și iarăși mă ridic,
Dorind să le întrec pe toate...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desăvârșire
Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foșnitul
Frunzelor ce cad, sau ce rămân...
Din anotimpul meu se scurge amăgitul
Mirajului cântat, pe care azi îngân.
Lângă ferestre albe văd păsări azurii,
Îmi zboară un oftat din dorurile multe...
Lângă ferestre, eu... cu ochii plumburii
Scăldată în lumină, dar cu aripi frânte.
Mă-ntorc la pragul meu ce nu l-am ocolit
Dincolo de el, îmi amintesc trăirea...
Să fi rămas acolo, nu am fost menit
Și l-am pășit atunci când mi-am simțit venirea.
Vorbesc de două lumi ce eu am cunoscut;
În două nume fost-am, în ele amândouă...
Doar una am ales, sau poate ea m-a vrut,
Și-am deslușit soarele când plouă.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cascada unui suflet
Pe unde curge vântul și valul se încheagă,
Acolo-mi zboară gândul... cu mii de întrebări...
Spre mine alunecă chemare pribeagă
Și mă aprind culorile în mii și mii de stări.
Mă arunc în valuri ce vreau să mă lovească,
În focuri ce mocnesc până la stele...
Mă predau și vântului, să-mi crească
Aripi ascunse, puternice și grele.
Pe unde am fost... mi-e parcă dor să fiu...
Povestea inimii îmi cântă locuri calde;
Să strălucesc din nou din ruginiu,
Să mă înalțe lumina din cascade.
Cutreier universul prin pașii multor timpuri,
Am învățat să-l las liber să zboare...
Și l-am trecut prin sacadate ritmuri
Înțelegându-i misterioasa sa ardoare.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Pe valuri de iubire
Din mine se revarsă valuri de iubire
Și nu pot să le-mpart; sunt ei mult prea puțini,
Aceia ce rămași să merite-mplinire
Sunt oamenii mici, prea goi și nu prea plini.
Lumină ascultată cum te reverși din mine,
Așa să fiu ca luna în ziua cea mai clară!
Nu aș lua de eu să plec, decât poate ruine
Căci pe pământ aici, e doar floare amară.
Potopul dinspre sine - renunțări și zbateri;
Te afli într-o lume crezând că te iubește,
Dar de iubit iubește doar Unul când abateri
Pe drumul tău ivite te încolțesc robește.
Așa de mult să las din cuget să se-adune!...
Ar deveni pastel întreaga-mi existență!
Așa multe culori pot străluci-n cunune,
Și împletite toate cu lacrimi din esență.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Rămâi cu Dumnezeu
Geme omenirea de boală și durere,
Suflete se nasc doar pentru-a muri...
Veșnicia lumii nu are putere
Să ceară încă-o zi pentru-a stăpâni.
Tot în jur se plânge... ființe în robii.
Nu ajung lacrimi să îi plâng;
Spirite în ură zac în pribegii
Ochiul drept se frânge... râde ochiul stâng.
Peste tot, copii născuți dintre poveri
Și părinți ce n-au iubit Lumina...
Strămoșii ce dorm și-au lăsat averi
Ca alții pe pământ să le poarte vina.
Neputințe vin ca ploile nebune
Și nu este om să le oprească.
Mâinile se strâng și vor să se adune
Ca ultima speranță să tot crească.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu (martie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.
Siluetă
Pe străzi gălăgioase se arată
Între lumini de seară și vitrine
O doamnă toată-n negru îmbrăcată
Grațioasă în pașii unor membre fine.
Pielea sa de lapte sclipește-n întuneric,
O muzică străbate și devine mistic
Jocul printre umbre ajunge unul feeric
Iar caracterul sobru dănțuiește ritmic.
Privesc la o făptură care mă împresoară
Priviri magnetice revarsă asupra mea,
Fusesem un placid până astă seară,
Până n-o văzusem pe-aceea, care-i EA.
Un vals aud cum susură în minte
Același care demult el mi-o răpise,
Trupul înghețat căldură acum simte
Plastice trăiri renunță a fi vise.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De ziua ta... (Steaua mea...)
Ești steaua care îmi răsare,
Când gânduri negre mult apasă...
Îmi strălucești atât de tare,
Ești altruistă, luminoasă!...
Și m-ai purtat în gând mereu,
Cu inima m-ai îndemnat
Să nu renunț la visul meu,
Și veșnic m-ai încurajat!
Tu mă cunoști între adâncuri...
Mă simți cu inima ta dulce,
Și mă citești prin multe rânduri...
Ca duhul meu, tot să mai urce...
Ești vrednică de o iubire,
Ce este scrisă doar în Cer...
Meriți candoare, împlinire...
Mă încălzești pe timp de ger...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiica iubirii
Oh, mamă... eu știu că mă iubești!
În felul tău, acela care-l simți...
Dar cu iubirea ta mă tot rănești,
Și n-ai știut să mai topești din zimți!
Oh, de ai ști ce mult mă doare...
Atunci când nu mă simți că plâng tăcut!
Mă ofilesc așa cum și o floare,
Îi iei lumina care ți-a cerut!
Oh, mamă... ți-am înțeles firea săracă,
De ai cunoaște cât de adâncă e a mea!...
Ai fi lăsat vuietul să treacă,
Prin dragostea-ți, ce se risipea...
Și am tot plâns și mă durea pe carne,
Când inima tu o loveai vorbind...
Și tot strigam mereu la Tine, Doamne...
De ce o lași a mă zdrobi zâmbind...?
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciună? Sau adevăr aprins?...
Și totul a fost numai minciună?
Doar te-ai jucat cu mine și atât...?!
Doreai ca între noi să nu rămână,
Decât o aventură, minus cât...?
De ce nu m-ai lăsat totuși în pace...?
Știai că ești indisponibil și mințeai,
Ai sentimentele așa sărace,
De numai la tine te gândeai...?!
De ce ai insistat să fii cu mine,
Și m-ai îndrăgostit până la nori...?
Chiar n-ai simțit nimic profund în tine,
Să te gândești la mine până-n zori...?!
De ai știut că nu ești în putere,
Să îți schimbi viața, s-o iei de la-nceput...
Nu trebuia să îmi provoci durere,
Să intri-n viață mea cum tu ai vrut!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai este timp să mă cunosc
De ți-am adus numai tristeți,
Aș vrea să știi... nu am dorit!
Sau lacrima-ți din care-nveți,
Când nu ți-am șters, căci m-am grăbit.
De nu ți-am luminat mâhnirea,
Tu suflete, nu sta pe gânduri!
Eu ți-am dorit doar fericirea,
Dar tu mă iartă printre rânduri.
De n-am simțit când voiai pace
Și te îngreunam vorbind...
Acuma glasul meu îmi tace,
Citindu-te numai simțind.
De-ai vrut să fii în calea mea
Și te-am expediat cu grabă...
Tu iartă-mă că am fost rea,
Dar fii tu bun ca raza albă.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Suspine negrăite
Am fost cândva ecoul pe care astăzi îl auzi
Pe file de poveste am șters o grea povară,
Era acolo rătăcit ceva al nimănui...
Și m-a rugat să-i arăt calea nu știu a câta oară,
Dar calea lui era în ceață și gustul amărui.
Nu știe nimeni ce se-ascunde în omul ce renunță,
La el și a lui fericire... întru nălțare din păcat;
Din prea multă iubire mută, dorința sa mocnită
Cu puls năvalnic și angelic cu totul și-a predat
Altuia sau alteia... să fie fericită...
Dragostea corectă te-nvață cum să dăruiești
Luând din tine câte-o parte când cad acide ploi,
Lăsându-te pe tine toată și dăruind în tot
Ca și o parte închegată unde sunteți doi,
Și să iubești și-atunci când pierzi pe drum al sorții vot.
Suspine negrăite, știu... nu le-nțelege orișicine;
Totul în viața ta - praf de întuneric până să ajung,
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va fi... iubire
Atunci când inima ți-e cioburi,
Pentru că fost-ai mult respins...
O astenie printre droguri
Se-abate asupra ta, învins...
Și soarele n-are lumină,
Nici gustul nu mai are gust...
Privești hipnotic luna plină
Și îți simți trupul greu, robust...
Nimic nu mai are culoare!
Când ce-ai iubit, s-a depărtat...
Nici aerul n-are valoare,
Vrei doar să ai ce ți s-a luat...
Respinsă fost-am în iubire!
Când am iubit aprins, lumesc...
Încep să mă urăsc în fire,
Și-ncet să mă învinuiesc...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți jigni, dacă n-ai fost jignit. Nu poți lovi, dacă n-ai fost lovit. Nu poți minți, dacă n-ai fost mințit. Concluzia? Rănile sufletești și-au lăsat amprenta asupra ta și a personalității tale și ți-au schimbat caracterul și comportamentul. Să fim mai buni zic! Să nu mai dăm ocazia să perpetuăm acest blestem! Să procedăm diferit, prin bunătate, toleranță și înțelepciune! LUMINĂ. IUBIRE. IERTARE.
aforism de Adina-Cristinela Ghinescu din Pentru suflet - Colecție de citate și aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Flămândă în dragostea prea plină
Mă-ntrepătrund cu tine-n gând la mine,
Mă contopesc cu fiece fior
Al epidermei celulelor saline
Pe care le dezmierzi cu al tău dor.
Atât de multă foame de iubire,
Așa de mult ai tace, să-nsetez...
Mă vrei să mă arat cum sunt din fire
Mă vrei în clar de lună să-ți dansez.
Tăcerea ta mă domină în toate,
Am ocolit să vreau să o urmez...
Te-am evitat chiar și pe tine, poate...
Deși, în fiecare noapte te visez.
Mi-ai dat o lună într-o noapte cu lumină,
Și m-ai iubit neîngrădit până la cer...
Predarea mea n-a fost decât divină,
Fierbinte mi te-ai dat pe timp de ger.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Iubire nepământeană
O clipă de tăcere mi se sfărâmă-n palmă,
Și se aud cristale cum tremură în vânt...
O muzică de înger pe sunet de alamă,
Mi se strecoară-n cuget Lumina Lui de Sfânt.
Mi se înmoaie carnea și oasele-mi vibrează,
Suflul meu îl simte, glasul se topește...
Inima tresaltă, iar trupul îmi dansează,
Învăluit de pacea care îl sfințește.
Rotește-n infinit pe lângă mine timpul
Vremuri fără număr și fără nume-au fost,
A venit la mine aducând abisul,
Sădind în conștiința-mi iubire cu un rost.
Blesteme din pământ au ruginit destine,
Cu cât El te iubește, cu-atât cunoști sfințirea...
E lacrima durerii ascunsă în rubine
Și drama existenței ce cântă nemurirea.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitul ascuns
Ascuns între povești necuvântătoare
ascultam poezii de mreje picturale,
în locul unde ajuns-am eu străpuns
neștiut, nedorit, dar sfințit și uns
cu pagini plumbice și rare.
În treceri de timp piese a unui joc
ajunsă e raza lumină de mijloc
într-al meu zid controversat și nepătruns,
dar veșnic dorit și neajuns.
Secret în cea-ngropată regăsire,
m-am bucurat să pot cânta
legende cu miez de iubire
ascunse și ele într-o stea.
Mister deslușit și-ncheiat,
oaza de taine se risipește...
n-a fost ascuns și tulburat
decât doar iubitul iubind neîncetat
și care tot mai iubește...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poruncă
Între lumini ascult cum forma sădită,
Dintr-un mit angelic spre perfect
Se regăsise atunci într-un blestem infect
Devenit tacit soarta răscolită.
Sădeam pe-atunci semințe moarte
Și nu lăsam nisip să curgă,
Sădeam zadarnic desueta rugă
Unei clepsidre triste a minților furate.
Între lumini, petale-ngheață în suspine,
Cum se pornesc orele să plângă!
Forme demonice trufaș trupul alungă
Și totodat' luptând cu al său sine.
Unor comori înșelătoare te-am pierdut
Pe tine, inocent copil de ieri,
M-am pedepsit poruncii când te-a ales să speri
A fi ce erai ieri, atunci când te-ai născut.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot fără Dumnezeu!
Ești Cel ce vede lacrima din suflet...
Atunci când inima suspină în tăcere;
Ești Cel care-nțelege orice urlet,
Atunci când viața îți fură orice plăcere!
Ești Cel care respiră ca și mine,
Și duce mari poveri de pe la toți...
Ești Cel ce-aduce miere la ruine,
Să nu ne-mpotmolim ca niște tonți...
Ești Cel numit să judece popoare.
Dar Tu, nu judeci cu ochi de pământean...
Nu ai prejudecăți otrăvitoare
Și ne iubești neîngrădit după-al tău plan.
În fiecare ceas te strig pe Tine.
Îmi place că îmi ești mai mult de Domn...
Și plâng și râd când valurile-s pline,
Și mă ții tare prin credință și în somn!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adu-l Doamne înapoi
Prin sanctuare de inimă și cuget
Alerg la Tine să m-asculți
N-am mai venit demult, e drept...
Dar Tu mă ierți și nu mă uiți!
De astă dată eu Te rog o rugă altfel să auzi,
Pornită din inimă plânsă
Ce a găsit dragostea Ta,
În dragostea lumilor strânsă.
A mea e ruga, dar nu eu
Voiesc să-mi împlinești ceva...
Aș vrea să-i dăruiești de vrei
Îndurare Ta... simțindu-Te aievea.
El, suflet cu restanțe la școala curățirii Tale,
Dar știu că îl iubești și-l vrei
A deveni cum l-ai creat...
Să fie lumină și curat, dăruindu-l ei.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adina-Cristinela Ghinescu despre lumină, adresa este: