Balzac despre cunoaştere

O femeie ştie, la treizeci de ani, să râdă, să glumească, să cocheteze, fără să se compromită. Ea are tactul necesar pentru a ataca toate coardele sensibile ale unui bărbat şi pentru a studia ce sunete poate să scoată din ele. Tăcerea ei este tot atât de primejdioasă ca şi pământul. Nu vă veţi da seama niciodată dacă, la această vârstă, ea e sinceră sau mincinoasă, dacă-şi bate joc sau e de bună-credinţă în mărturisirile sale. După ce ţi-a dat dreptul să te înfrunţi cu ea, dintr-o dată, printr-un cuvânt, printr-o privire, printr-unul din acele gesturi căruia îi cunoaşte întreaga putere, curmă lupta, te părăseşte şi rămâne stăpâna secretului tău, liberă să te distrugă cu o glumă, liberă să se preocupe de tine, ocrotită deopotrivă şi de slăbiciunea ei şi de forţa ta.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!