Balzac despre legi

De unde flacăra aceea care străluceşte împrejurul unei femei îndrăgostite şi care o aureolează între celelalte? De unde vine acea uşurime de silfidă ce pare a schimba legile gravitaţiei? Scapă sufletul spre înalturi? Să aibă fericirea puteri fizice?

Balzac în Strălucirea şi suferinţele curtezanelor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, aş vrea să mă războiesc cu socitetatea aceasta, şi să-i înnoiesc legile şi obiceiurile, să i le sfărâm! Oare nu m-a rănit ea în toate gândurile, în toate fibrele, în toate sentimentele, în toate dorurile, în toate speranţele, în viitorul, în prezentul, în trecutul meu?

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înrâuirea pe care locurile o exercită asupra sufletului este un lucru vrednic de luat aminte. Dacă negreşit suntem cuprinşi de melancolie atunci când ne aflăm pe ţărmul unei ape, o altă lege a firii noastre impresionabile face ca, pe munţi, sentimentele să ni se purifice, acolo pasiunea devine mai adâncă, pe măsură ce pare că pierde din vioiciune.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

E cu mult mai frumos să te supui unui om înzestrat, decât să conduci un prost; o tânără soţie, nevoită să cugete şi să acţioneze ca un bărbat, nu mai e nici femeie, nici bărbat, renunţă la toate farmecele sexului ei, cufundându-se în tristeţe şi neobţinând niciunul din privilegiile pe care legile noastre le-au acordat celor mai puternici.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea, cel mai statornic dintre sentimentele noastre, nu va fi vie decât la întâia ei izbucnire; iar celelalte lovituri ale ei se vor domoli treptat, fie datorită faptului că începem să ne deprindem cu crizele sale, fie datorită unei legi a firii noastre, fire care, spre a se menţine în viaţă, opune forţei destructive o forţă egală, dar inertă, ridicată pe temeiurile egoismului.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate greşelile, şi poate chiar crimele, pornesc de la un raţionament greşit sau dintr-un oarecare exces de egoism. Societatea nu poate exista decât prin sacrificiile individului, pretinse de legi. Acceptând avantajele, nu înseamnă a te angaja să menţii condiţiile care fac ca societatea să fiinţeze în continuare? Şi atunci, nenorociţii lipsiţi de pâine, dar obligaţi să respecte proprietatea, nu sunt tot atât de compătimit ca femeile rănite de legi în aspiraţiile şi delicateţea firii lor?

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se îmbracă, are o locuinţă, vorbeşte, umblă, mănâncă, merge călare sau cu trăsura, fumează, se îmbată şi se dezbată, acţionează după reguli date şi invariabile, în ciuda diferenţelor destul de neînsemnate ale modei, care măreşte sau simplifică lucrurile, însă rareori le desfiinţează. De aceea, codificarea legilor acestei existenţe exterioare, aflarea expresiei ei filosofice, constatarea neorânduielilor dintr-însa era o lucrare de cea mai mare însemnătate. Starea societăţii ne transformă nevoile, trebuinţele, preferinţele în răni, în boli, prin excesele la care ne dedăm, mânaţi de dezvoltarea pe care le-o imprimă gândirea. De aici şi titlul, preluat din ştiinţa medicală: unde nu există boală fizică, există boală morală. Patologia vieţii sociale este o Antropologie completă, de care lumea ştiinţifică, elegantă, literară şi familială duce lipsă.

Balzac în Patologia vieţii sociale (1839)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!