Stolul de berze
taie pentru-o clipă
soarele amiezii
haiku de Constantin Păun din Liniștea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipă de toamnă
soarele pătrunde
prin frunze și nori
haiku de Constantin Păun din Liniștea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidul coșcovit
din piatră a răsărit
floarea soarelui
haiku de Constantin Păun din Foșnet de stele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele în geam
în glastră firul de iarbă
cu umbra lui
haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca în fiecare seară
prin geam mă privește
soarele
haiku de Constantin Păun din Liniștea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Concurență
Au avut noroc și basta...
Cum răsare soarele,
Spală putina, nevasta,
Iar el... trotuarele!
epigramă de Constantin Păun din Cu ochii-n patru (1991)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasa 2
Frumușica noastră floare,
Luminoasă ca o stea,
Sclipitoare ca un soare...
E ca soacra-mea și ea!
epigramă de Constantin Păun din Cu ochii-n patru (1991)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dominația soarelui
Fără a mai face glume,
Cu eroi și cu profani;
Cea mai mare zi din lume;
A durat cincizeci de ani!
epigramă de Constantin Păun din Drumuri împușcate (1999)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florar
În mai, cum știm, de multe ori
Apar destui copii din flori;
De ce, aflăm chiar de la soare...
E multă iarbă și nu doare!
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Când se-ntorc la destinații
Berzele, plutind sub soare,
Au emoție bărbații,
Dar și unele fecioare.
epigramă de Constantin Păun din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Năduf
O piatră încinsă la soare,
La margini de drum emana
Și-o briză dansa ca o boare,
Prin ploaia ce nu contenea.
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul negru
Trag de perdele cerul și mă miră,
Că soarele mă arde în fântână,
Îi smulg zenitul, vână după vână,
De ard vulcanii lui și mă inspiră!
E-o-nvălmășeală gata să rămână,
Peste țesuturi ce se adumbriră,
Dar lacrima ce candidă respiră,
Sentința morții veșnic o amână!
Și în rotirea cerului rebelă,
Cocorii înșirați peste carlingă,
Aleargă istoviți mânați de velă!
Iar de-au zburat pieptiș să se convingă,
Cad hămesiți în șubreda nacelă,
Căci cerul greu refuză să se stingă!
sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poligonul de echilibru
Eu trec
Și umbra după mine!
Singură tăcerea
Mă jefuiește de cuvinte...
Viorile inimii
Cad din amiezi
În poligonul de echilibru:
Dacă n-ar fi luna
Umbra m-ar înghiți
Cu soare cu tot...
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Soare, dar cu o relevanță mică.
Măsura timpului
Ne scaldă luna
iar soarele e-n contratimp
Perdeaua aproape opacă
acoperă frunzele mușcate
de o mișcare haotică și plânsă.
Ce demon destramă tăcerea
și lina curgere a vremii?
Descoperirea altor pași
va fi stat sub îndoiala
plecării corăbierilor!
Numai contratimpul aștrilor
va nota măsura pașilor lui Columb!...
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul ghioceilor
Sub nea, când ghioceii-nfloare,
Din puful cald, din rădăcină,
Se urcă-n tijă o lumină
Și curge din pământ culoare.
Același ritm de orgă fină,
Se zbate-n clopote de soare,
Sub nea, când ghioceii-nfloare,
Din puful cald în rădăcină.
În rol de mare balerină,
Dislocă din zăpezi izvoare
Și parc-ar vrea din nou să zboare,
Cu tot convoiul de grădină,
Sub nea, când ghioceii-nfloare!
rondel de Constantin Păun din Sfere umoristice (1992)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secetă la... Bradu!
Din pământ se rupeau fâșii,
Pulberi devastatoare,
Din apă se desprindeau atomi
Bolborosind în aerul hodorogit,
Vântul leneș, uscat,
Descompunea lejer materia,
Casantă, sfărâmicioasă!
Din clădiri emanau flăcări oarbe,
Iar înăuntrul lor ființele,
Se zvârcoleau îmbibate,
În neodihnă și nesomn!...
Totul curgea,
Numai preotul mai credea în Dumnezeu,
Și venea cu moaștele
Sfintei Filoteia la pod,
Urma slujba, dar soarele
Arsese tot cea ce crease!...
poezie de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara
Pe-o caniculă ca asta,
A intrat Grivei Sub șură...
În zadar strigă nevasta,
Să-i arunce o friptură.
E sătul de-atâta soare
s-a-ntins ca o potaie,
Nu mai vrea nici de mâncare,
Stă pe locul ud sub paie!
Transpirat, copt de căldură,
Acum nu mai e în stare
Doar decât să-i poarte ură,
Că-l momește cu mâncare!
Și când strigă Badea, câinii
Geaba cată-n bătătură,
Căci grivei lasă străinii,
Care fură pe căldură!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mugure bătrân
Era suavă ca cicoarea
Și cerul nins un câmp deschis
Avea privirea ca răcoarea
Iar inima un paradis
Ningea pe miriști, prin porumbe,
Din ochii calzi, argintul pur,
Fântâni de vis zburau din tumbe
Și umbra ei era de mur,
Cânta-n înalturi ciocârlia,
Câmpul robit dădea în pârg,
Era o fată cum e ia,
Dar altfel nesfârșitul sârg.
Ceruse soarele și luna,
Rodul păgân din spicul greu,
Ceruse steaua și cununa,
Ca să îmbrace chipul meu.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geană de rouă
Așa trec eu cu soarele pe umăr,
Când vezi arătura bolnavă!
Rimele bat în miez fără număr
Și zac pe-o oglindă concavă!
E drumul potcoavă, șiruri întregi,
Aleargă prin streașini deschise
Tu mamă întreg mă înțelegi
Că-s bolnav după vechile vise,
Se lasă căldura și curge un râu,
Pe mâinile arse, osoase de vreme,
Ai duce la moară sacul de grâu,
Da-n tine și forța se teme...
Aștepți ca să vină, băiatul ce-i dus,
Să mai treacă o clipă prin tindă,
Faci cruce, ochii săgeată în sus,
Vecinii din rugă să nu te desprindă!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul vremii (secetă la Bradu - variantă)
Tot mai aud fântânile secând
Și câmpul șuierând a-nfometare,
Pământ uscat, cât se cuprinde-n zare,
Pe care câinii-l blestemă lătrând,
Parcă și-acum pe-atâta depărtare,
Se mai aud ființele zăcând,
Bisericile toate implorând,
Să aibă mămăligă fiecare!
Era atunci o vară, lunecând,
Pe o căldură tămăduitoare,
Când cerul sta alăturea de soare,
De secetă primară lăcrimând,
Dase ocol oglinzile de *care*,
Șuvoaie din Moldova fremătând,
O coajă de mălai adulmecând,
Copii să și-i țină către soare!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Păun despre Soare, adresa este: