Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Elena
Elena? Un nume ce vine din veacuri,
Îl au unele fete de la noi și din lume,
Ea poartă și-o cruce ce-i plină de leacuri,
Ușoară sau grea, ce-i face renume.
De-i cea din istorii sau cea din poveste,
De-i fată sau mamă, Elena-i un har,
E floare din seră sau cea de pe creste
Ce-și varsă parfumul, Elena-i un dar!
Când ea este mamă, izvor de viață,
Își creste copii cu aripi de vânt,
Cu zâmbet pe buze, mereu îi învață
Să fie cristalul, o floare, un cânt.
Când ea e soție puteri îți pulsează
Alături de tine, oriunde, oricând.
Simbol al iubirii, Elena visează
Să-ajungă la stele, spre ceruri zburând.
.......................
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga cea din urmă
Viața mea? Un bun pierdut
Căci n-am trăit-o cum am vrut.
Nevoile, anii mai grei,
Săraci au fost părinții mei,
Iar eu... Apoi copiii mei,
De toate n-au avut.
De-aceea gândul m-a-ndemnat
Să mă-nrolez și... Înarmat,
Să lupt pe frontul din Irak,
In țara unui fost « Prusak »,
Ce n-a fost înger, doar un drac,
Dar.... Rău m-am înșelat.
Știam că nu va fi ușor
Pe acest pământ pustiitor.
Cu dune de nisip hoinar,
Un soare arzător, un jar,
Dușmani ce peste tot apar
Că, doar... E țara lor.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (18 octombrie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Să ne închinăm la crucea lor
Sub iarba ce-a crescut, pe dâmburi de morminte,
In mreajăle uitării zac mii de osăminte,
A celor ce-au căzut, pe câmpuri de bătaie,
Sub ciuruit de gloante și bombe cu văpaie.
Cu vuietul pe buze și sânge prin tranșei,
Ei au murit la Oarba, pe Someș, la Carei,
Să-și apere menirea și scumpa noastră glie,
Să-și re-întrejească țara. « O
Dulce Românie ! »
Ai fost mereu râvnită de Est și din Apus,
De marile imperii ce biruri ți-au impus.
La buciumul ce sună și astăzi din Carpați,
Români-și iau aminte de marii lor bărbați,
De Mircea și de Ștefan, de marele Mihai,
De cei ce dorm în pace pe românescul plai.
Trecut-au fără milă, puhoi de tăvăluce,
Potop trimis din ceruri, pedepse mai năluce,
Dar n-au trecut urgia și ura omenească,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean - Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea lui Gheorghe
Când norii se lasă hoinărind peste vale,
Ei dau un semnal de tristețe și jale,
Pentru copilul ce trăiește o dramă,
Pentru femeia ce plânge, cu lacrimi de mamă.
Scoală Teofile și-nhamă un cal,
Că vreau, mai dimineață, s-ajung la spital,
Mă doare, de-o vreme, prea tare în piept
Și simt parcă o gâlmă sub umărul drept.
Mă doare grumazu și prea des tușesc,
Mă usc pe picioare, de-abia mai pășesc.
-Vin și eu? Măi Gheorghe! Tu nu te simți bine!
Sau iei și copilul să meargă cu tine?
Să poți trimite-o vorbă, de-i fi internat,
Cu ce spune doctorul, domnul Ignat.
- Lasă, nevastă, că n-o fi un bai.
Legați la căruță pe amândoi-cai!
Să meargă mai iute, că drumu-i cam lung
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cred în viața de acum, nu în cea... "după". Doar... sunt un pământean.
Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
An ce vii ce-o să ne-aduci?
După anii grei de criză, cu potop și vijelie,
Ce-au trecut de-a lung și-n latul peste biata Românie,
Tu an nou ce vii la iarnă, spune! Ce-o să ne aduci?
Eu aștept cu nerăbdare, o răsplată pe măsură,
Pace-n suflet, fericire, dacă Domnul se îndură,
Fără lacrimi, fără jerbe și cât mai puține cruci.
Din adânca veșnicie vii ca sol de bună stare?
Sau ca semn al morții lente și cu multă nepăsare
Ne sfidezi și nu ții seama de-ale noastre rugăminți?
Te-aș dori loial și prieten, nu făptaș numai la rele,
Vreau să văd cununi de lauri peste vatra tării mele,
Ea să aibă strălucirea, pentru noi, pentru părinți.
Ei așteaptă de decenii, chiar cu prea multă răbdare,
O schimbare radicală, asta și-o doresc mai tare,
Vorbe goale și minciuna prea ne bântuie pe toți.
Poate vii cu legi mai aspre și cu minți mai luminate,
Să fim demni în ochii lumii, eu socot că se mai poate
Să-nvingem netrebnicia și să mai scăpăm de hoți.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (20 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce greu mai trece timpul
Când eram tânăr fecior
Eram fala munților,
Umblam tânăr la vânat
Ziua sau pe înnoptat.
Pușca și cureaua lată,
Ce bărbat eram odată.
Când vânam prin mulți și văi
Cu ortacii mei.
Mereu îmi zboară gândul, așa
. la întâmplare,
uitându-mă, aiurea, sub razele de soare
ce strălucesc și zâmbesc sfidător,
umbra unui singuratec, un fost luptător,
cu totul și cu toate din jurul lui și nu numai.
Iar acum? Un scrijelit de ridurile vieții,
un simplu și rătăcit muritor.
Oare ce spun unul și altele, ce se ghiontesc
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (19 iulie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne închinăm la crucea lor
Sub iarba ce-a crescut, pe dâmburi de morminte,
In mrejele uitării zac mii de oseminte,
A celor ce-au căzut, pe câmpuri de bătaie,
Sub ciuruit de gloanțe și bombe cu văpaie.
Cu vuietul pe buze și sânge prin tranșei,
Ei au murit la Oarba, pe Someș, la Carei,
Să-și apere menirea și scumpa noastră glie,
Să-și re-ntrejească țara. «O
Dulce Românie!»
Ai fost mereu râvnită de Est și din Apus,
De marile imperii ce biruri ți-au impus.
La buciumul ce sună și astăzi din Carpați,
Români-și iau aminte de marii lor bărbați,
De Mircea și de Ștefan, de marele Mihai,
De cei ce dorm în pace pe românescul plai.
Trecut-au fără milă, puhoi de tăvăluce,
Potop trimis din ceruri, pedepse mai năluce,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Si sperantele dispar
Trec adesea pe aleea ce coboară înspre râu.
Tulburat de-atâtea gânduri, te aștept până târziu,
Să revii măcar o clipă, în lunca nemuritoare,
Unde ne-am jurat credință, într-o zi plină de soare.
Să-ți revăd mersul alene, cu privirea în pământ,
Chipul tău atât de sobru, părul legănat de vânt,
Apoi
să te strâng în brațe, răvășit de-atâta dor
Și să-ți spun vorbe frumoase de iubire și amor.
Să te-ntreb cu nostalgie: Ce mai faci? Și, cum o duci?
A trecut atâta vreme, îți mai amintește de-atunci?
Când destinul ne-a dus pașii la salcia din zăvoi,
Mai feriți de ochii lumii. Eram numai amândoi.
Eu te cuprindeam în brațe, sărutându-ți gura dulce
Și-ți spuneam: rămâi cu mine, luna plină să ne-apuce,
Și sub raza ei gălbuie să-ți văd fața-mbujorată,
Trupul tău ca o garoafă, stângăciile de fată,
Lacrimile de tristețe, și privirea-nvolburată,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Deea_deea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ordon! Să treceți Prutul!
- Ordon! Să treceți Prutul, căci Patria vă cheamă,
Să re-ntregiți o Țară, ce-i leagăn de la Daci,
Râvnită de milenii, cei Mari doresc să piară,
S-o aibă sub călcâie, un Pașalâc de Raci.
- Trompeta dă semnalul, fiorul mă cuprinde,
Când vocea bărbătească, a unui brav Ostaș,
Ce-i comandantul nostru. El strigă: - Înainteee!
Credința este sfântă, să-nfrângem pe vrăjmaș.
Cu strigătul de: Uraaa! Totul părea sinistru,
Când am sărit din șanțuri, pe un plai pârjolit,
In salturi lungi sau scurte, râvnind să trecem Nistru
Mulți au pierit sub gloanțe, iar eu
Am fost rănit.
Nu pot uita urgia, trăiesc și azi momentul,
Din clipele de groază, prin care am trecut,
Nici vocea tremurân-dă, când mă ruga sergentul,
Să-i duc vestea, Acasă, să-i spun
Cum a căzut.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (12 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omagiile mele Omule (Mentorului meu ..)
Doar vocea Ta pierdută a delirat în noapte
Când ai plecat pe drumul ce-i fără căpătâi,
Cu plecăciunea sacră eu ți-am rostit în șoapte:
- Mi-ai fost stindardul vieții și-așa o să-mi rămâi.
Mi-ai fost viața-ntreagă, o stea strălucitoare,
Un idol printre oameni, un nume, un ecou,
Indemnul la iubire, petale dintr-o floare,
Exemplul dăruirii, în toate, un erou.
Bagheta Ta ce-i vie și astăzi mai străluce,
De-apururi va rămâne și pentru cei ce vin,
Cât vor trăi pe terra, apoi când se vor duce
O vor cinsti urmașii, sunt sigur, pe deplin.
Învățătura-ți sacră, ce-i sevă roditoare,
Recunoscută-aievea, ca tot ce este sfânt,
Să ne cinstească neamul, să fim între popoare
Un nume de legendă. Eroi au fort și sunt.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (27 iulie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce plângi mamă? (baladă, în memoria celei ce mi-a dat viață)
De vei citi aceste versuri,
Vei înțelege foarte mult,
Vei ști că dragostea de mamă,
E prea puțin, un... cult.
Când îți văd privirea tristă
Și pleoapele-n lăcrimate,
Simt că inima-mi plesnește
Și deodată nu-mi mai bate.
Să-mi revin mă uit la soare,
Îmi șterg fruntea și obrazul
Și-ncercând să-ți fur o vorbă
Te-ntreb mamă: -Ce-i necazul?
Tu te-ntorci, privind spre mine,
Îți stergi ochii cu năframa
Și c-o voce tremurândă
Spui zîmbind: -Mânca-te-ar mama!
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cad frunzele, a venit toamna
Cad frunzele plutind ca niște pene
adiate ușor de pulsul aerului
mai rece de toamnă.
Și noi cu ele vom cădea
dar, oare, cine știe când?
Uitându-mă pe geamul aburit
de gândurile ce-mi rătăcesc aiurea,
văd alergând din calea ploilor
o doamnă.
Îmbrobodită pe cap cu o pungă,
să o ferească de stropii
amenințători și reci, hotărâți să-i
strice coafura.
Nu i-am observat nici fața,
nici gura.
Parcă-i cunoșteam
de undeva făptura.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și ieri și azi și poate mâine
Ieri, alergam hoinar pe miriști,
Desculți dar fără frică
Și nu-ntâlneam opreliști
Ieri, nu aveam gânduri prea multe,
Străin de toate cele,
Nici cine să mă asculte.
Ieri, harul nesecat din mine
I-mi răscolea dorința,
Să sper la mult mai bine.
Ieri, terminând cu școala,
Vroiam ca frământarea
Să-mi curme îndoiala.
Azi, cu capul sus pe umeri
Voi ști să aleg, doar una
Din multele alegeri.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-mi respingi iubirea?
Un semn în treacăt dacă-mi lași,
El sufletul mi-l leagă,
Să fiu la dorul tău părtaș
Viața mea întreagă,
De-aceea te aștept în prag,
Căci inima mi-o cere
Să te cuprind cu mare drag,
Să-ți las o mângâiere.
Apoi să te întreb stingher,
De ce-mi refuzi iubirea
Și zbori ca stelele pe cer
Oriunde și
aiurea?
Este cinstit s-o faci acum,
Chiar dacă o să doară,
Să-mi caut calea și alt drum
Sau poate-o ulicioară.
Mă voi retrage-ndurerat,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de vară
Dacă stai privind la vale
De pe dealul unui sat,
Soarele nu-ți iese-n cale
Toată lumea s-a culcat.
Peste deal apare o stână,
Clopotul a răgușit,
Fluierul încet mai sună,
Turmele au adormit.
Peste tot e întuneric,
Lămpile toate s-au stins,
Un flăcău cântă destoinic
Dorul inimii l-a prins.
Toată lumea doarme dusă,
Totul apare pustiu,
Doar viața mea-i compusă
Să stau nopțile să scriu.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din revista "Pentru Patrie" (9 octombrie 1953)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-ți lumea ta ferice
Lasă-ți lumea ta ferice
Ce-ți răscoală amintirea,
În cazarma de la cruce
Și redă-mi din nou iubirea.
Vin-cu mine, rătăcește
Pe aleea de la moară,
Până luna asfințește
Să te am, a mea comoară.
Să zburăm în sus, spre stele,
Pe cărările-amintirii,
Vom fi singuri printre ele
In vâltorile iubirii.
Părul să ți se desprindă
În șuvițe argintie,
Apoi dorul te cuprindă
Să te dărui numai mie.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este scurtă, "știința este vastă",
Iar timpul nu te iartă, te bagă-n aporii,
Te simți legat în lanțuri, ești parcă într-o castă,
Și-atunci gândul îți zboară, spre multe nostalgii...
catren de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri (iulie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Jur să fiu ceea ce sunt...
"Împrăștie dorul semințele-n gânduri
Cu pași nevăzuți, prin strunga tăcerii"
Înșiră viața-n coloane și rânduri
Să simtă urmașii "puhoiul" durerii
Ce-apasă în suflet o rană ce doare,
dorința, izvorul, spre tot ce-i curat,
dreptatea nu piere, e nemuritoare,
izbânda e leacul, pentru cei ce-au luptat...
Izvorul nu seacă, el curge mereu,
căci vine din stâncă, argilă și lut,
să-ți spună cărarea, îi este mai greu,
lansează doar vestea, un vis ce e... "mut".
Nu fi enigmatic, fii ceea ce ești,
un rob printre stele, dar și pe pământ,
aicea ți-e soarta, aicea trăiești,
să-ți lași printre semeni, acest jurământ.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri (noiembrie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mușcând din mărul Acru
Te-am văzut încântătoare
Și cu tine am vrut să zbor,
Dar
Aripile mi-ai fost frânte,
Doamne! Astăzi
Rău mă dor.
Corneliu
Te-am cunoscut demult, întâmplător,
Intr-un sfârșit de iarnă friguroasă,
Când mi-ai cerut direct și
Rugător,
Spunându-mi: - Vrei să merg cu tine acasă?
Eu te-am privit, surprins, chiar rușinat,
Văzându-ți ochi mari și fața-mbujorată,
Am stat puțin pe gânduri, apoi, cu un oftat
Am spus un Da, dar... pentru altădată.
Ai insistat din nou, cu multă gingășie,
Spunându-mi vorbe mari, mereu îmbietoare,
Să-ncerc și, dacă timpul, spre bine o să fie,
Vom fi numai alături, petale dintr-o floare.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (10 mai 2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre viață, adresa este: