E drept că nu știu nimic despre femei... Dar, cu toate acestea, sunt convins că unele femei te cuceresc pe loc, fie prin frumusețea lor, fie prin cine știe ce alte însușiri; în schimb, altora trebuie să le dai târcoale vreo șase luni ca să le înțelegi farmecul.
Dostoievski în Adolescentul (18 august 2011)
Adăugat de Benea Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Englezii, în cea mai mare parte, sunt stângaci și grosolani, pe când rușii pot distinge cu destulă sensibilitate frumusețea și sunt atrași de ea. Dar ca să distingi frumusețea sufletului și originalitatea personalității, pentru asta e nevoie de incomparabil mai multă independență și libertate decât au parte femeile noastre și cu atât mai mult domnișoarele și în orice caz de mai multă experință.
Dostoievski în Jucătorul (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un francez suportă fără să clipească o jignire sufletească reală, dar un bobârnac în nas nu suportă pentru nimic în lume, fiindcă asta înseamnă încălcarea unei forme de bună-cuviință acceptată și eternizată. De aceea și sunt atât de ahtiate domnișoarele noastre după francezi, datorită formei frumoase. De altfel sunt sigur că nu există nicio formă, ci doar cocoșul, le coq gaulois (cocoșul galic).
Dostoievski în Jucătorul (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A te mira de toate este, desigur, o prostie, și a nu te mira de nimic e mult mai frumos și, cine știe de ce, este recunoscut de bonton. Dar e prea puțin probabil să fie așa în realitate. După părerea mea, a nu te mira de nimic e o prostie mult mai mare decât a te mira de toate. Pe deasupra, a nu te mira de nimic e aproape același lucru cu a nu stima nimic. De fapt, prostul nici nu știe să stimeze.
Dostoievski în Jurnal de scriitor (1873)
Adăugat de Iorgu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când alunec în prăpastie, alunec năprasnic, cu capul în jos și cu picioarele în sus, ba chiar simt o plăcere să mă prăbușesc așa, gândindu-mă ce frumos îmi șade în poziția asta umilitoare... sunt blestemat, sunt o lepădătură, un ticălos, dar să știi, și mie mi-e drag să sărut marginea odăjdiilor pe care le îmbracă Dumnezeul meu; chiar dacă în momentul acela mă las târât de diavol pe urmele lui, sunt totuși fiul tău, Doamne, și te iubesc, și simt tresăltând în mine bucuria, fără de care lumea n-ar putea să existe...
citat celebru din romanul Frații Karamazov de Dostoievski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin ce chinuri groaznice am trecut, cât m-a costat și cât mă costă încă această sete de a crede, care e cu atât mai puternică în sufletul meu, cu cât se găsesc mai multe argumente potrivnice. Și cu toate acestea, Dumnezeu îmi trimite uneori momente în care sunt cu desăvârșire liniștit. În aceste momente eu îi iubesc pe alții și găsesc că și alții mă iubesc pe mine. În asemenea clipe mi-am alcătuit un simbol de credință în care totul pentru mine este limpede și sfânt. Acest simbol este foarte simplu. Iată-l, cred că nu e nimic mai frumos, mai profund, mai simpatic, mai rațional, mai bărbătesc și mai desăvârșit decât Hristos. Și nu numai că nu este, ci mi-o spun cu dragoste geloasă, nici nu poate fi. Mai mult: dacă cineva mi-ar dovedi că Hristos este în afară de sfera adevărului, aș prefera să rămân mai bine cu Hristos decât cu adevărul.
Dostoievski în scrisoare către o decembristă
Adăugat de Ion Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la frumusețe, dar cu o relevanță mică.
Sunt atâtea taine care ne înconjoară! Prea multe enigme apasă asupra bietului om pe acest pământ. Dezleagă-le cum te taie capul, și ieși la liman teafăr, nevătămat, dacă-ți dă mâna. Frumosul! Și apoi, nu pot să suport gândul că unii oameni cu suflet mare și luminați la minte încep prin a slăvi idealul Madonei, ca să ajungă la urmă să năzuiască spre un alt ideal, idealul Sodomei. Dar și mai îngrozitor este atunci când omul în al cărui suflet sălășluiește idealul Sodomei nu se îndură totuși să-și întoarcă fața de la celălalt ideal, idealul Madonei, fiind singurul care-l însuflețește, și pentru care inima lui arde, arde cu adevărat, ca în anii neprihănitei tinereți. Nu, sufletul omului e larg, e mult prea larg, n-ar strica să fie puțin îngustat! Dracu' să înțeleagă! Acolo unde mintea vede numai rușine, inima descoperă frumosul. Poate oare Sodoma să reprezinte frumosul? Crede-mă că pentru cei mai mulți oameni frumosul este însăși Sodoma! Poți tu să dezlegi taina asta? Și te cutremuri când te gândești că frumosul nu este numai ceva care te înspăimântă, dar în același timp și o taină nepătrunsă. Aici se dă lupta între diavol și Dumnezeu, iar câmpul de bătălie este însuși sufletul omului.
citat celebru din romanul Frații Karamazov de Dostoievski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dostoievski despre frumusețe, adresa este: