Textele de mai jos conțin referiri la dor, dar cu o relevanță mică.
Lasă timpul
Nu-ți mai ține geana udă,
Chipul nu ți-l întrista!
Dorul e o poamă crudă ;
Pe ram să o lași să stea!
Îți e gura străjuită
De-un oftat necruțător ;
Dă-i, te rog, un zâmbet mită
Chiar de te-a rănit Amor!
Prinși în cuta de pe frunte
Câțiva nori pitesc o stea,
Iar tu vrei să urci un munte
De iubire pân' la ea.
Mâinile-ți frământă-ntruna
Neastâmpărul din gând,
Ești mai mândră decât luna
Care trece luminând.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu din Dați totul iubirii
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă seacă
De prin ceruri eunuce
Nu-i omăt a se mai cerne ;
Nu am șarmul de-a seduce
Doamna viselor eterne.
Noaptea pare tot mai seacă
( Lasă vinul care-i dulce! ),
Dorul vine, dorul pleacă
De bărbie să te-apuce.
Nu e iarnă - nu-i năpastă,
Fierbe caltaboșu-n tuci!
Un Adam fără de coastă
M-ai lăsat să mă usuci.
De ce nu privești în urmă,
De ce știi numai să taci?
Pare-a mă strivi o turmă
De netrenici draci gonaci.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată cum trec
Și iată cum trec anii,
Privește cum se duc,
Lăsându-mă sărmanii
Stăpân în cuib de cuc...
Se-mprăștie pe dealuri,
Se spulberă-n văzduh,
Furați de idealuri
De trup fără de duh.
Mi-s pașii fără urmă
Și glasul fără cânt,
Zâmbirea mi se curmâ
La capăt de pământ
Și mi se uscă dorul
De vifor și stihii
Că, sugrumând amorul
Uitai mereu să vii.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (10 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea deșertăciunii
Sunt rob resemnat al iubirii de jar
Ce-și 'moaie tăciunele-n mare,
Dungii roșii pe apă crestez în zadar
Căci negru e totul în zare...
Nici vâsla nu poate salvare să-mi dea -
Un val a furat-o măiastru,
Iubirea-ți cea crudă mă cheamă la ea,
Dar tu ești fugită pe-un astru.
Nicicum nu te-ndupleci în cale-mi s-apari,
Înot aș dansa pân' la tine,
Strivește-ți uitarea sub talpă și sari
În valuri de negre coline.
Te caut prin lacrimi uscate de dor,
Iar sarea lor stă să mă-nece,
Acum ești lumină pe-o stea dup-un nor,
Ce-mi picură raza ei rece...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 mai 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne-avem
Ne căutam cu inime pustii
În nopți care gemeau atemporale
Și-n zile ce scrâșneau a agonii ;
În noi, îngeri stăteau să se răscoale.
Așa ne mai cruceam ca doi nătângi
De drumurile noastre separate
Și-n minte îmi intrai numai să plângi...
N-a fost de-atunci vreun chip a te mai scoate.
De ce n-am încăput în lumea lor,
A celor ce-au primit lumina vie
A dragostei comise, nu doar dor?
La timp să ne-ntâlnim n-a fost să fie...
Atâta de organic am simțit
Secundele trecând spre veșnicie!
Acum, că la refren ne-am întâlnit,
Dă, Doamne, să ne-avem cu bucurie!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să simți
Să simți, iubito-n piept cum îmi tresare
Iubirea cea ajunsă mastodont...
De-ar bate-n ea ghiulele ca pe front
Nu m-aș cutremura atât de tare.
Nu vreau să înțelegi cumva că poate
Vreo stâncă se prăvale rostogol
În ritm de agonie si bemol
De crezi că-i ora fixă pentru moarte.
E dorul, e iubirea ce mă are
Când tu nu-ți mai faci vreme să mă iei,
Să fiu iar veșnic unicei femei
Ce mi-e așezământ de sărutare.
Iubita mea, mai las-ai tăi părinți
Să-și depene-amintiri de-un veac și-o lună
Și lor le-ai fi și mie zână bună
Și-atâta de senin un cer de sfinți!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și în cer și pe pământ
Picură din Lună raze
Precum lacrimi de argint,
Printre stele - kamikaze
Învelite-n hiacint.
Junele Luceafăr, însă,
Doar pe Ana are-n gând
Și-n lumini de Lună plânsă
Cântă dorul nopți la rând.
- Cărui rost nemărginirea
Cerului într-un cuvânt
Dacă ea-mi fură iubirea
Și a dus-o pe pământ?
Vede, Luna, cu-ntristare
Cum acest nebun amor
Sorți de împlinire n-are.
- Un Luceafăr muritor?!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (28 martie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără ea
Nici un cer deasupra lunii,
După nori nici un izvor;
Strig în liniștea furtunii
Al meu dor apăsător.
Poarta lumii - ferecată,
Bat în ea cu un topor;
Să învârt pământul roată,
Poate intru mai ușor!
Noaptea mi-e întunecată -
Mă culege un fior ;
Nici un licăr nu se-arată,
De iubire în decor!
Nu mai știu cum rabdă unii
Odihnind într-un picior
Făr' a-și întreba străbunii
Ce rost au în viața lor...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (4 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune
Nu-ți mai scutura privirea
Ca de un sălbatec vis
Ce o clipă te-a închis
În alcov cu nemurirea!
Umple-ți ochiul de senin
Ce-n adânc privește marea
Care-n răni își toarnă sarea
Împlinirii din destin!
Dezvelește-ntr-un sfârșit
Sufletu-ți ca pe-o oglindă
Ce nu vrea să mă cuprindă
În ovalu-i înlemnit!
E doar viața și-un buchet
De dureri nevinovate
Ce trec peste mine, toate,
În pas lin, de menuet.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (27 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am iertat
Tu iar m-alungi... Mă vei afla
În infinitele tăceri
Ce se-ntrupau din mângâieri
În ochii ce mai zâmbeau ieri
Că pot visa.
Poate-am greșit să ceed atunci
Când ne-apucam iar de iubit,
Când parcă sta încremenit
Și soarele la răsărit,
Că nu mai fugi.
Îmi stau plângând acest păcat
În noaptea care a venit
Dup-al iubirii asfințit
Când totu-n preajm-a amuțit,
Că m-ai lăsat.
E prea târziu acum, deja,
A mi te-ascunde-n vise iar,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu din Dați totul iubirii
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și penița cum asudă
Mi-a fost cu tine viața mai frumoasă,
Mai caldă noaptea stelelor târzii ;
Mi-ai fost mai mult decât puteai să-mi fii,
Mai mult îmi ajungea viața rămasă.
Cu tine m-am născut încă o dată
Și ție m-am lăsat să mă mângâi ;
Te-aveam și mă rugam să îmi rămâi
Iubirea ce o viață-mi fu visată
Și dorul îmi era duios și blând
Când tu îmi erai leac de vindecare,
Iar eu și numai eu eram sub soare
Acel ce te scria mereu în gând.
O, Doamne și penița cum asudă
Când ție îți închin acest poem
Ce-mi este un refugiu de boem
Ce rumegă bucăți din viața-i crudă!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cocoșat...
Ceru-i peticit de stele,
Luna prinde a căsca,
Ispitit așa de ele
Tare-aș vrea a mă culca.
Patul urlă a pustie,
Parcă e un catafalc.
Îi voi sta ca pe tipsie
De îndată ce îl calc.
Doru-n mine dogorește,
Draga mea s-a măritat ;
Strâns de gât ca de un clește -
Un chiabur de... cocoșat.
Dac-o fi să odrăslească,
Să nu fie cu bănat,
Frumusetea-i îngerească
Purtând prunc tot cocoșat!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bun-rămas
Mi-ai spus, aproape fără glas
Că-ți voi rămâne amintire,
Dar ceasul cel de bun-rămas
Mi-a stat în urmă c-o iubire.
Iubita mea, tu nu mai știi
Că nu-i o glumă între glume
Să spui că suntem doar copii
Ce nu știu viața să-și asume?
Te-ai frânt la în ceput de drum
Când năzuiam către lumină ;
Mai fericit decât acum
N-a fost Cerul să mă mai țină.
Ce fel de înger interzis
Te-a aciuat pe lângă mine
Să-mi dai mireasma ta de vis
Ce vrea acum să se termine?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu... cu mine
De vorbă, Eu cu Mine, ca doi copii cuminți:
- A ta-i iubirea toată!
- Mereu așa mă minți,
E totul amăgire, e soare după nori,
Aripa-mi stă strivită de-un veac la subțiori!
În coate și genunche preumblă al meu dor!
- De ce nu-l iei de mână să-i fie mai ușor,
Să-i dai suflarea-ți caldă, ușor să îl mângâi,
Să i te duci aproape, aproape să-i rămâi?
- Mai licăre lumină când noaptea e în toi,
Un zâmbet mai alină pe cel prins în noroi,
Când inima tresare, să-ți fie pe-nțeles!
- Cum știu că ea, iubirea, e cea care-i dă ghes?
- Nu zacă-n tine frica, nu-ți fie căpătâi
Că viața-i o minune în care nu rămâi!
Te leapădă de toate dar de iubire nu,
De raiul nu te-ncape, ridică-ți unul tu!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Aleargă dorul meu, azi, către tine,
Pe unde mai palpiți eu nu mai știu ;
Iubire, de-ai găsit, să-ți fie bine!
Nu pot, în brațe calde să-ți mai fiu...
Zâmbește soarele a primăvară,
În cânt de păsărele m-am trezit,
În suflet lipsa ta-i tot mai amară
Și ramul nu mi-a mai înmugurit.
O adiere caldă mă-nfioară ;
Nu, nu ești tu, iubito, n-ai venit...
Zâmbesc, privind pe geam, așa-ntr-o doară:
Nemângâierii eu rămân sortit.
Condeiul mi-l înec în călimară,
El știe scrie versuri de iubit
Cu rime pe acorduri de vioară
Strunită de arcușul răgușit.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (1 martie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine-aleargă... nu se lasă
Cum nu? O iubesc pe Ana,
Este însăși viața mea;
Fermecat sunt și de Leana,
Mai frumoasă nu-i ca ea.
Merg cu Ana în livadă
S-o alint sub măr umbros;
Fructul ce-a-ndrăznit să cadă
Îl duc Lenei că-i zemos
Și-o să-l împărțim în șură
Când vom sta din drăgălit.
Ochii Anei, ca de mură
Iar în minte mi-au venit
Și alerg într-o suflare
Cu iubire să-i sărut...
Leana ce mai face, oare?
Dorul ei mă lasă mut.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept
Și iarăși e târziu și te aștept
Sub mărul înflorit - a câta oară...?
Îmi ticăie iubirea-ncet în piept,
Că toată-a mea ființă te adoară.
Atâtea stele au mai răsărit
Să-mi lumineze noaptea înc-o dată...
Luceafărul o clipă a zâmbit,
Zărindu-mi fruntea în visări scăldată.
Își ninge mărul floarea liniștit
Pe creștetul ce-mi odihneai în poală...
Eu te aștept ca Sfinxu-ncremenit,
Să-mpodobim iubirea-n strai de gală.
Te-aștept să-mi dai iar fructul otrăvit,
Ca Eva, lui Adam, în Rai, odată,
Cu dragoste fierbinte îndulcit
De dorul ce mi-a ars ființa toată.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (21 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sprințară
Cum te caut draga mea
Fără cal și fără pinteni
Și pe deal și prin vâlcea,
Colindându-mi pretutindeni!
Tu nu ești nici la izvor,
Nici în crâng cu umbra deasă,
Nici la mine în pridvor
Îmbrăcată în mireasă.
Crapă talpa în călcâi,
Pe poteci nemaiumblate ;
Tu, iubirea mea dintâi
Îmi ții buzele uscate!
Eu de sete și de dor
Mi le ud ușor cu rouă
Și cu ploaia unui nor
Când începe lună nouă.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
El, cuvântul
Mă gândesc la acea vreme,
Cea mai dintru început
Când visam să scriu poeme,
Când, de dor, eram pierdut
Și când flăcări împresoară
Din vulcanul clocotind
Din iubire de-o fecioară
Ce o văd și-acum zâmbind...
Mă gândesc a nostalgie
Cum plăteam acel tribut
De nopți scurse-n poezie
Având vers ca așternut
Și cum lira și cavalul
Fără note îndestul
Sau un vin umplând pocalul
Nu îmi erau preambul ;
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (28 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pas spre veșnicie
Cu tine-n viaț-am mai făcut un pas
În drumul lung și greu spre veșnicie.
Iute-am trecut spre cât ne-a rămas ;
De-am mai fi fost, ce bine-avea să fie!
Am fi urcat pe drumul spre lumini
Ca doi iubiți ce s-au dorit o viață ;
În suflet ți-am intrat prin ochi senini
Și-n el era atâta dimineață!
Și mai era-ntre toate un izvor ;
Cu drag, adesea îl numeai Iubire,
Iar cupei ce-o umpleai îi spuneai dor,
Dar mie îmi dădeai cu osebire.
Sorbit-am cristalina cu nesaț,
Cu sete ce trecând, mai tare vine
Și prins de-mpătimire, ca un laț,
De-atunci, în vene am doar dor de tine.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Ciprian Moroșanu despre dor, adresa este: