Textele de mai jos conțin referiri la noapte, dar cu o relevanță mică.
Iată cum trec
Și iată cum trec anii,
Privește cum se duc,
Lăsându-mă sărmanii
Stăpân în cuib de cuc...
Se-mprăștie pe dealuri,
Se spulberă-n văzduh,
Furați de idealuri
De trup fără de duh.
Mi-s pașii fără urmă
Și glasul fără cânt,
Zâmbirea mi se curmâ
La capăt de pământ
Și mi se uscă dorul
De vifor și stihii
Că, sugrumând amorul
Uitai mereu să vii.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (10 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne-avem
Ne căutam cu inime pustii
În nopți care gemeau atemporale
Și-n zile ce scrâșneau a agonii ;
În noi, îngeri stăteau să se răscoale.
Așa ne mai cruceam ca doi nătângi
De drumurile noastre separate
Și-n minte îmi intrai numai să plângi...
N-a fost de-atunci vreun chip a te mai scoate.
De ce n-am încăput în lumea lor,
A celor ce-au primit lumina vie
A dragostei comise, nu doar dor?
La timp să ne-ntâlnim n-a fost să fie...
Atâta de organic am simțit
Secundele trecând spre veșnicie!
Acum, că la refren ne-am întâlnit,
Dă, Doamne, să ne-avem cu bucurie!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gurmando!
Gurmanda mea, îmi ceri întruna
Să-ți 'stâmpăr foamea negreșit.
De-mi ceri și soarele și luna,
Îți scutur cerul preaiubit.
Nu-ți pasă de e zi sau noapte,
De anotimp nu vrei să știi;
Eu, cu bucate gata coapte
Nu pot mereu să te îmbii.
Ți-am oferit inima toată,
Te ospătează, draga mea!
Ea niciodată nu se gată
Oricât să iei din ea ai vrea.
De-ar fi să știi că tinerețe
Și viață fără de sfârșit
Doar în răbdare și blândețe
Mai pot să fie de găsit...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și în cer și pe pământ
Picură din Lună raze
Precum lacrimi de argint,
Printre stele - kamikaze
Învelite-n hiacint.
Junele Luceafăr, însă,
Doar pe Ana are-n gând
Și-n lumini de Lună plânsă
Cântă dorul nopți la rând.
- Cărui rost nemărginirea
Cerului într-un cuvânt
Dacă ea-mi fură iubirea
Și a dus-o pe pământ?
Vede, Luna, cu-ntristare
Cum acest nebun amor
Sorți de împlinire n-are.
- Un Luceafăr muritor?!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (28 martie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O țară fără de hotare
Dragostea-i o țară fără de hotare,
Cel iubit, de-a pururi este domnitor,
Inima e sfetnic bun atunci când doare,
Doina cea de jale - imn înălțător.
Jertfa-i noaptea lungă și istovitoare
Când oștenii-doruri duc mereu solii,
E erou cel care, nu va să coboare
Steagul înălțatei lui melancolii.
Numai o redută - singura credință -
După lung asediu poartă biruinți,
Inima vitează din a sa ființă
Bate cu puterea viselor fierbinți.
Dragostea-i o țară fără de hotare
Unde-i totul verde sub cer azuriu;
Cine-n ea se-așează, veșnic nu mai moare
Și tot veșnic tânăr, vajnic și mlădiu.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără ea
Nici un cer deasupra lunii,
După nori nici un izvor;
Strig în liniștea furtunii
Al meu dor apăsător.
Poarta lumii - ferecată,
Bat în ea cu un topor;
Să învârt pământul roată,
Poate intru mai ușor!
Noaptea mi-e întunecată -
Mă culege un fior ;
Nici un licăr nu se-arată,
De iubire în decor!
Nu mai știu cum rabdă unii
Odihnind într-un picior
Făr' a-și întreba străbunii
Ce rost au în viața lor...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (4 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață cu minuni
Mergi acum, în umbra serii
În odaie să te-nchini
Și îți dăruie visării
Ochii de lumină plini!
În visare ți s-arate
Calea dreptă de urmat ;
Este sfetnic bun o noapte
Când adormi îngândurat.
Le dezleagă și sloboade
Amintirile cu noi
Căci tristețea-n carne roade,
Ne sfârșește pe-amândoi.
Eu voi sta la sfat cu luna
Și cu stelele, la geam,
Cum am stat întotdeauna
Când nu te înțelegeam.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (8 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune
Nu-ți mai scutura privirea
Ca de un sălbatec vis
Ce o clipă te-a închis
În alcov cu nemurirea!
Umple-ți ochiul de senin
Ce-n adânc privește marea
Care-n răni își toarnă sarea
Împlinirii din destin!
Dezvelește-ntr-un sfârșit
Sufletu-ți ca pe-o oglindă
Ce nu vrea să mă cuprindă
În ovalu-i înlemnit!
E doar viața și-un buchet
De dureri nevinovate
Ce trec peste mine, toate,
În pas lin, de menuet.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (27 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am iertat
Tu iar m-alungi... Mă vei afla
În infinitele tăceri
Ce se-ntrupau din mângâieri
În ochii ce mai zâmbeau ieri
Că pot visa.
Poate-am greșit să ceed atunci
Când ne-apucam iar de iubit,
Când parcă sta încremenit
Și soarele la răsărit,
Că nu mai fugi.
Îmi stau plângând acest păcat
În noaptea care a venit
Dup-al iubirii asfințit
Când totu-n preajm-a amuțit,
Că m-ai lăsat.
E prea târziu acum, deja,
A mi te-ascunde-n vise iar,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu din Dați totul iubirii
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și penița cum asudă
Mi-a fost cu tine viața mai frumoasă,
Mai caldă noaptea stelelor târzii ;
Mi-ai fost mai mult decât puteai să-mi fii,
Mai mult îmi ajungea viața rămasă.
Cu tine m-am născut încă o dată
Și ție m-am lăsat să mă mângâi ;
Te-aveam și mă rugam să îmi rămâi
Iubirea ce o viață-mi fu visată
Și dorul îmi era duios și blând
Când tu îmi erai leac de vindecare,
Iar eu și numai eu eram sub soare
Acel ce te scria mereu în gând.
O, Doamne și penița cum asudă
Când ție îți închin acest poem
Ce-mi este un refugiu de boem
Ce rumegă bucăți din viața-i crudă!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mă apasă
Când multe mă apasă mai strâns ca într-un clește
Mai am nerușinarea de-a fi tot visător;
Neauzind iubirea ce nu se vestejește
Tăiatu-mi-ați aripa să nu mai pot să zbor.
Cât încă mai răsare prin plopi luna amară
De doruri istovite fără de vreun folos
Voi mai lăsa ispite în inimă să-mi piară
Cât cântă ciocârlia atâta de duios!
Nu am aflat crezare la inime sărace,
Prea multă suferință călcat-au sub picior
C-un suflet, biet, pe tavă, nu au avut ce face
Și viața mi-au topit-o necugetând să mor.
E tristă seara iară și-ndeamnă către noapte,
Stau stele să răsară în luna lui cuptor,
Prin creier îmi aleargă străfulgerări de șoapte
Și toate-s de iubire și doruri ce mă dor.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă, lăutare!
Îți dau paltonul meu ca suvenir
- să-mi fie voia bună-n astă seară -
Doar cântă, lăutar mai abitir,
De-ar fi să rupi o strună la vioară!
Să curgă vinul aspru în ulcele
Cât ține banul strâns de la chimir
Și bată pasul, tare, de podele
Acei ce știu hori ca în delir!
Să spuneți că așa-i frumoasă viața,
Că toate cele rele-ncet se duc,
Din noapte iar se naște dimineața
Când tot la mândra zorii îi apuc!
Mai toarnă cârciumare cu iuțeală
Rubinul în butoaie învechit,
Cât bani încă mai sunt, nu ai sfială
Și pune și-un berbec la rumenit!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (16 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu... cu mine
De vorbă, Eu cu Mine, ca doi copii cuminți:
- A ta-i iubirea toată!
- Mereu așa mă minți,
E totul amăgire, e soare după nori,
Aripa-mi stă strivită de-un veac la subțiori!
În coate și genunche preumblă al meu dor!
- De ce nu-l iei de mână să-i fie mai ușor,
Să-i dai suflarea-ți caldă, ușor să îl mângâi,
Să i te duci aproape, aproape să-i rămâi?
- Mai licăre lumină când noaptea e în toi,
Un zâmbet mai alină pe cel prins în noroi,
Când inima tresare, să-ți fie pe-nțeles!
- Cum știu că ea, iubirea, e cea care-i dă ghes?
- Nu zacă-n tine frica, nu-ți fie căpătâi
Că viața-i o minune în care nu rămâi!
Te leapădă de toate dar de iubire nu,
De raiul nu te-ncape, ridică-ți unul tu!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept
Și iarăși e târziu și te aștept
Sub mărul înflorit - a câta oară...?
Îmi ticăie iubirea-ncet în piept,
Că toată-a mea ființă te adoară.
Atâtea stele au mai răsărit
Să-mi lumineze noaptea înc-o dată...
Luceafărul o clipă a zâmbit,
Zărindu-mi fruntea în visări scăldată.
Își ninge mărul floarea liniștit
Pe creștetul ce-mi odihneai în poală...
Eu te aștept ca Sfinxu-ncremenit,
Să-mpodobim iubirea-n strai de gală.
Te-aștept să-mi dai iar fructul otrăvit,
Ca Eva, lui Adam, în Rai, odată,
Cu dragoste fierbinte îndulcit
De dorul ce mi-a ars ființa toată.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (21 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
El, cuvântul
Mă gândesc la acea vreme,
Cea mai dintru început
Când visam să scriu poeme,
Când, de dor, eram pierdut
Și când flăcări împresoară
Din vulcanul clocotind
Din iubire de-o fecioară
Ce o văd și-acum zâmbind...
Mă gândesc a nostalgie
Cum plăteam acel tribut
De nopți scurse-n poezie
Având vers ca așternut
Și cum lira și cavalul
Fără note îndestul
Sau un vin umplând pocalul
Nu îmi erau preambul ;
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (28 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne-Răsare
Brumă pe geana căzută de lacrimi,
Suflet hornar cu funingini de patimi,
Neguri în ochi cercănați de poeme
Noaptea-mi coboară și somnul îmi geme.
Lume nebună, din vată de zahăr
Plumbii apasă-ți pe omul cel teafăr,
Râzi și din gambe scălâmbe-mi dansează
Miezii de noapte și blonda amiază!
Zboară sticleții cheuni pe fereastră,
Sterp e văzduhul, iubirea-i nefastă,
Gânduri năuce-alergând canioane
Surpă în creier doctrine profane.
Doamne-Răsare, Lumină în zare,
Nu vor să-mi crească nici aripi-icare,
Toată răbdarea mi-e brumă pe gură,
Gust nu-mi mai e de gutui sau de mură.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măi Ioane...
De ce râzi așa, Ioane?
Lumea-i de necazuri plină!
Dacă vrei, o mai alină
Că-i cuprinsă de frisoane!
Dac-ai vrea să dai iubire
De un leu la fiecare,
Tot ar fi un lucru mare
Și pricină de cinstire.
Tu îmbeți de voie bună
Un dor ce te-a prins în valuri;
Înăcrit în idealuri
Noaptea te zgâiești la lună
În perplexa ta visare.
Vorbă bună n-o să-ți spună,
Nici nu-ți va pune cunună
Că dorești ce soarta n-are!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (1 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filă nescrisă
Dă, Lună, cortina de stele-ntr-o parte,
Luceafăru-ți murmur-un cântec de dor!
Îl prinde de mână, v-ascundeți pe Marte,
Să freamăte cerul pitit dup-un nor!
Mi-aprind lumânarea să-mi pâlpâie-n noapte,
Căci vise furișe mi-aleargă-n pridvor,
Un vers de iubire-l încui într-o carte
Să doarmă în pace un somn mai ușor.
Mă-nvăluie gânduri cu "dacă" și "poate",
O poftă de ducă m-apasă-n picior
Să-mi pun, cu dorinț-o desagă în spate,
Că drumul spre tine mă cheamă de zor,
Iar inima friptă-n cuptor mi se zbate
Cu voce pierdută cerând "ajutor",
Mi-s martore luna și stelele toate
Că-s gata, la tine în brațe să zbor.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (26 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te-ntâlnesc
În vii culori de curcubeu mi-e zugrăvită viața,
Pe cer îmi stă plutind, mereu, iubirea dimineața -
Un nor pufos, mai alb, mai gri ce-mi picură în gene,
Iar pace-n gândul c-o să vii, ușor mi se așterne.
Alerg ades, imaginar, de splina stă să-mi crape
Să-ți dau o inimă în dar, în piept de îți încape ;
În visu-acesta mă strecor în nopți dar șj în zile,
Deja îmi sângerează dor din tălpile umile.
Un zbucium fără fus orar și fără de cuvinte...
Fiece zi din calendar mi te coboară-n minte ;
Mai ieri, în ea eram doar eu, dar azi îmi stai în poală
Și gura-ți e tributul meu și ochii tăi de smoală.
Alerg să te-ntâlnesc mereu în prag de curcubee
Să-ți fiu în toate numai eu, tu unica-mi femeie.
Pe-o rază te coboară lin, zâmbindu-mi în amiază,
O viață doar să îți închin, iar tu o luminează
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (16 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E lumea ta
Aceasta este lumea ta,
Ești prins în ea ca într-un clește.
Oricât de greu ți-ar fi a sta,
N-o părăsi, Doamne ferește!
Adună-ți doruri la un loc,
Le pune și pe chip pomadă
Și când îți spui că n-ai noroc
Zâmbește larg, să nu se vadă!
Nu căuta vreun vizitiu
Trăsurii cea închipuită
Care te-ar duce-ntr-un târziu
De unde treci mereu prin sită.
Îți iartă orișice păcat,
Nu da pe el afurisenii
Și-alungă ceru-nnegurat
Punându-i stele mirodenii!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Ciprian Moroșanu despre noapte, adresa este: