Rondelul curcubeului
În salbe colorate peste nori,
Lumina solară se destramă
Culori transpuse într-o gamă,
Așezate-n minunate aurori.
Curcubeu cu splendide culori,
Care să-l privim ne cheamă,
În salbe colorate peste nori
Lumina solară se destramă.
Îl privim cu toții-ncrezători
Din mijlocul naturii mamă
Și vom ști că mâine-n zori
Ceru-i fără de maramă,
În salbe colorate, fără nori.
rondel de Ioan Friciu din Inedită (2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet la sfârșitul toamnei
E miros de rece, totu-i plumburiu,
Vântul e mai tăios ca niciodată;
Tristă pare zarea întunecată,
Ale lunii raze bat în arămiu
Și dimineața nu mai e scăldată
De lumina unui soare purpuriu;
Când împrejur totul este cenușiu
Bolta cerească rar e înstelată.
Vine iar o iarnă înfrigurată
Peste natură ca o pandemie,
Aspru viscol șuieră în câmpie.
Firea noastră este îndurerată
Până se va trezi din amorțire
Tot ce are o viață și simțire...
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștrii
Luna își revarsă lumina pală
prin perdeaua norilor opali și seci,
scăldată-n unduiri de ape reci
străbate bolta nopții, triumfală.
În zori, Soarele-n veșmânt de gală
urcă-n tării rotund și zâmbitor,
este astrul zilei mai strălucitor
peste vecinătatea siderală...
Când ceru-i tulbur, irizat cu tuș,
când în apusuri se duce la culcuș,
Soarele-ncălzește, ne pătrunde
cu ultravioletele lui unde.
Cât vei mai dăinui bătrâne Soare,
pe Terra să mai crești viețuitoare?
sonet de Ioan Friciu (27 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu lună și cu vis
Un glob semeț de aur pare luna
Zărită prin lințoliul firav de nori
Cum își cheamă rătăciții meteori
Pe cerul nopții unde ea-i stăpâna.
În Univers, n-am știut ce stele-s Sori
Și n-am putut să le arăt cu mâna,
Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,
Iar sideralul câmp trezitu-mi-a fiori.
Că-n viața asta purcedem trecători,
Iubito mai visez câteodată
Cum te prind încetișor de subsiori
Să te sărut în noaptea înstelată.
Mi se destramă visu-n dimineață,
Onirica icoană îmi dă viață.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu lună și cu vis
Un glob semeț de aur pare luna
Zărită prin lințoliul fin de nori
Cum își cheamă rătăciții meteori
Pe cerul nopții unde ea-i stăpâna.
În Univers, n-am știut ce stele-s Sori
Și n-am putut să le arăt cu mâna,
Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,
Iar sideralul câmp trezitu-mia fiori.
Că-n viața asta doar suntem trecători,
Iubit-o mai visez câteodată
Cum te prind încetișor de subsiori
Să te sărut în noaptea înstelată.
Mi se destramă visu-n dimineață,
Onirica icoană îmi dă viață.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet în pas dansant
Pe mal de Mureș tremurau arinii
Și plopii fremătau în vânt tăios,
Pășeai spre mine cu zâmbetul sfios
Să dăm ocol în pas dansant grădinii.
Ca hăituiți de-un anotimp pluvios
În stoluri negre s-ascundeau lăstunii,
Noi, așteptam lumina rece-a lunii
Să ne-nsoțească-n dansul misterios.
E mult de-atunci, s-au îngropat și anii,
Dar uneori mi se dezgroapă-n vise,
Părinții noștri au plecat sărmanii,
Iar porțile ogrăzii stau închise.
Nici tu nu știi prea multe despre mine,
Același sânge încă-mi curge-n vine.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de iarnă
Dansează calm în vântul rece,
Acoperă păduri și dealuri
Nedeslușiți fulgi în valuri
Seninul zilei îl vor trece;
Uitată luna se ascunde,
Lumina ei prin nori pătrunde
Feerie-n pragul înserării
Uimește ochii-n largul zării,
Lătrat de câine-n depărtare
Gonește ciorile-n cuibare,
Iubiți-n parc se-mbrățișează,
Legați pe viață se visează,
Omătul crește tot mai mare,
Revine iarna pe hotare.
Decembrie-i lună divină,
E timp ca nea din cer să vină.
Nămeți-n șiruri hibernale,
[...] Citește tot
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafrul... zâmbește
S-a trezit devreme trandafirul
din amorțeala lui nocturnă,
își spală ochii-n firele de brumă
să s-aștearnă vesel iar privirii...
La orizontul încă galben-alburiu
Soarele din vălul alb de ceață,
cu razele subțiri ca firele de ață
aruncă lumina spre cerul vioriu.
Mai târziu puțin, spre miezul zilei
trandafirul înveșmântat roșu color,
profitând de umbra unui fir de nor
zâmbește larg și dulce crizantemei...
La sfârșitul zilei, înainte de amurg
Soarele și roza pleacă la culcare,
orizontul iară-i plin cu ceață mare,
din noapte liniștea și pacea curg...
poezie de Ioan Friciu (2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de Ziua Morților
De Ziua Morților în cimitire
Pioși aprindem lumânare
Și cerem Domnului iertare,
După datini din psaltire.
Pentru suflete în nemurire
Și cereasca îndurare,
De Ziua Morțlor în cimitire
Pioși aprindem lumânare...
Lumini mii ard pe altare
În liniște de mănăstire,
Suntem plini de mulțumire
Amestecată cu-ntristare,
De Ziua Morților în cimitire.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Final de florar-
scuturându-se de polen
floarea de cais.
*
Peste grădină
petale în ninsoare-
vântul văratic.
*
Lumini pascale-
pietre funerare
fără viață.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulgerătoare-
dâră luminoasă
pe cer înstelat.
*
Lumea lui în vis-
pe marginea șanțului
insul turmentat.
*
Încă o frunză
în legănare de vânt-
Final de toamnă
haiku de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturele alb-
sorbind nectarul florii
de magnolie.
*
Cascadă pe râu-
refracția luminii
formând curcubeu.
*
Căutând lumina-
fluture izbit de geam
în intuneric.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dezordine
furnicarul se mișcă-
mușuroi distrus.
*
Se aprind pe rând
luminile pădurii-
ies licuricii.
*
Soarele ascuns-
răcorindu-se câmpul
sub perdea de nori.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Noica...
Lumina stelară se filtrează printre brazi,
Uimitor de caldă, în Păltinișu-n care azi,
Iubitorii tăi, îți preacinstesc mormântul.
Neantul nu te-a-nghițit maestre filozof,
Oricât clevetitorii tăi, ar fi vrut așa să fie..
Intrat și-nchis în căbănuța rece și pustie,
Constantine, tu ne-ai explicat al vieții of,
Așternut cu migală și durere pe hârtie...
Așternut cu migală și durere pe hârtie,
Constantine, tu ne-ai explicat al vieții of,
Intrat și-nchis în căbănuța rece și pustie...
Oricât clevetitorii tăi, ar fi vrut așa să fie,
Neantul nu te-a-nghițit maestre filozof...
Iubitorii tăi, îți preacinstesc mormântul,
Uimitor de caldă, în Păltinișu-n care azi,
Lumina stelară se filtrează printre brazi.
acrostih de Ioan Friciu (12 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea neapusă
E cam târziu și tinerețea-i dusă
Pe aripa crâmpeielor de vise,
Să-mi sloboadă gândurile-nchise
Din tainița de grele vremi, ascunsă.
Ticsită cu idei, spre a fi scrise,
O ladă ferecată este-mpinsă
Pe-o cale neumblată, nepătrunsă
Din univers cu recile abise.
Cum steaua mea e încă neapusă
Lumină a cuvintelor contururi,
Iar bucuria-n sine-mi e indusă
În clipa cea de față și de-a pururi.
De răutatea lumii ce-i distrusă
Voința nu-mi va fi nicicând supusă.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ÎN NOAPTEA SFÂNTĂ O LUMINĂ SE APRINDE LIN (Rubayat)
În Noaptea Sfântă o lumină se aprinde lin,
În sanctuare nu găsești măcar un pelerin,
Și totuși rugăciunea spre ceruri se înalță
Din micile altare așezate în cămin.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂND URCI POTECI DE MUNTE PRINTRE BRAZI CĂTRE LUMINĂ
Când urci poteci de munte printre brazi către lumină
Ascultă muzica pădurii ce sub vânt se-nclină,
Lăsând vederii tale ochiul cerului albastru
Să șimți natura care te-nconjoară că-i divină.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
DRUMUL GREU AL PÂINII E STROPIT CU PLOAIE DE SUDOARE
Drumul greu al pâinii e stropit cu ploaie de sudoare.
Știe asta macul care-n holda verde este-n floare,
Iar rodirea prin trudirea gliei este dobândită
Și prin voia cea divină a luminii de la soare.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.
CER NEGRU-NTUNECAT, CA DE CATRAN ȘI LUNA JUMĂTATE
Cer negru-ntunecat, ca de catran și luna jumătate,
Alb licărul astral nu se mai vede, stelele-s mascate
Căci ard luminile cetății-n mii de torțe fumegânde,
Pe când un clopot de aramă-n turla catedralei bate.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel la Toma
La Toma-n grădină
Colegii s-adună,
Au multe să-și spună;
El îi așteaptă să vină
Cu muzică-n surdină,
Să fim toți împreună;
La Toma-n grădină
Colegii s-adună.
Cântece răsună,
Veselia e plină
Sub clarul de lună
Și-n zori pe lumină,
La Toma-n grădină
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Friciu despre lumină, adresa este: