Ion Untaru despre copaci

Iarnă

ninge şi privesc pe geam
de parcă mi-ar face-n ciudă
ziua asta de zăludă
cu atâtea ciori pe ram

plină de ţurţuri veranda
frig; nămetele cât casa
că la mine la Băneasa
parc-am fi în Groenlanda!

oameni îngropaţi şi vite
ninge diafan întruna
ger de sticlă, trece luna
condamnările prin site

promoroacă şi flori dalbe
prind copacii să se umple
că nu ştii ce-o să se-ntâmple
cu argintul morţii albe

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era să fie (Scurt tratat asupra fricii)

O spaimă albă trece prin cuvânt
Ţărâna face scurte temeneli
Un fulger izvorât din mii de stele
Prin degete se scurge în pământ

Se spânzură copacii de un cer
Cu marea străvezie de bulboane
Şi pielea încreţită de frisoane
Îţi lasă pururi aerul stingher

Era să fie. Dacă ar fi fost
N-ai mai fi fost aici, acum
Ci dincolo cu totul. Ca şi cum,
Rosturile n-ar mai avea rost

Era să fie. Sute de ocazii
Au făcut balanţa să se-ncline
Spre semnul care l-ai trecut cu bine
Dar vezi că mai urmează alte razii!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt cum se ridică ceaţa

patru treizeci şi unu dimineaţa
simt cum se ridică ceaţa
din străfunduri înspre ape
şi te simt din nou aproape
numai dacă întind mâna
azi şi mâine, toată săptămâna
simt golul dintr-un burduf
de parcă totul ar fi fost un bluff;
am trăit dar parcă nu,
şi m-aş fi trezit acu'
încărcat de ani dar gol
suferinţa e un pol
bine e că nu se vede
că sărmanul Arhimede
a simţit ca nimeni altul
ce contează e înaltul!
într-o lume de termite,
ce e omul, ce e pomul
uite-l cum se compromite
şi nu ştie ce e ohmul!

poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă îngustă

Viaţa zilnic mai îngustă
Oamenii la caracter, mai mici
Nici nu mai visează, nici
Nu şi-o mai doresc augustă

A murit în noi iubirea
Şi-am păstrat pentru stindarde
Pofta cărnii care arde
Că ni se-mpietreşte firea

Zadarnic stau copacii în picioare
Când rădăcinile refuză
Aplecarea lor obtuză
Că nu mai au nici rod, nici floare

Ne închinăm la cele joase
Şi alergăm după avere
Confortul tot mai multe cere
În budoare de mătase

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Quijote trist

Atâtea panglici vouă, nouă
Ni le scotea un scamator pe gât
Ca să ne treacă de urât
Şi copacii începeau să plouă;

Tu te uitai mereu la mine
Aşteptând să-ţi spun ce-a zis Licurg -
Din păsările cerului se scurg
În vitrină, albe manechine

Numai Don Quijote trist
Aştepta o telegramă
Pe când coborau din ramă
Sunete de ametist

Şi atunci, ce violetă
Arborai un fluture naiv!
Redingota rogvaiv
Flutura dintr-o manşetă

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am visat azi noapte, boier Nicolescu

te-am visat azi noapte boier Nicolescu,
pajul poeziei şi purtai un fes cu
fir ţesut din aur şi aveai aură
în cea mai valahă din cronici trăsură
branduind arome cum e vinul vechi
slove ce răsună noaptea în urechi;
treceai ca un conte prin mulţimea care
se adunase toată
(în istorii gloata rămâne o gloată!),
fără felinare aşteptând să vină
buzoianul care arde în lumină;

împărţeai stropite cu sângele sfânt
visuri, anemone, pacea din cuvânt
ca un pom din care culeg întruna poame
să nu le mai fie niciodată foame,
să nu le mai fie niciodată sete
semn că au trecut de partea ta poete
orice frumuseţe nu e frumuseţe
dacă nu le dă tuturor bineţe!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul perpetuu

Atâtea împotrivă
Mi-au stat adeseori
Că nu ştiu ce derivă,
Mă-mpinge spre ninsori

Spre valul ce mă ţine
Ades prizonier
Ademeniri feline
Şi-o regulă de fier

C-atâtea lupte dure
Se duc fără favoruri
Şi nu se-ndur' să-ndure
Nimic fără omoruri:

O floare de cireş,
O pasăre de cântec,
O ţintă fără greş
Nesăţiosul pântec

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purta la vale stelele pârâul

Purta la vale stelele pârâul
Mureau copacii de căldură
Cu demnitatea care îndură
Toamnele pe rând desfrâul

Ne regăseam în muguri. Delicate,
braţe de liane moi şi verzi
În care noaptea să te pierzi
Cu simţurile vinovate

Păduri cu sute de catarge
Ne străbăteau necontenit
Iar steaua noastră la zenit,
Lumina gheţurilor sparge

Să fi trecut, au, câte veacuri
Stafia timpului topise
Copilăria fără vise
Cătând la suferinţe leacuri

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!