Textele de mai jos conțin referiri la prezent, dar cu o relevanță mică.
Banul vorbește
De nu posezi această fiară simți aerul discreditant,
Unii-ți vor zice fiul ploii, iar alții - mortul ambulant.
Și nicio însușire-a ta nu va putea să strălucească,
Prezența ta în preajma lor mereu o să îi stânjenească.
Să-i vizitezi de îndrăznești, sau să-i inviți la dumneata,
Precis acasă nu-i găsești, ei nu doresc prezența ta.
Cu ei de-ncerci să conversezi, să te convingi de sunt umani,
Se vor grăbi să te oprească de frică să nu le ceri bani.
Și insul plin de gologani îl vezi în frunte peste tot,
Cuvintele-i sunt admirate, chiar dacă este un netot.
Se vor găsi destui zeloși să îi ridice osanale,
Să uite că a fost o loază și până ieri un coate goale.
Se vor simți chiar onorați când le aruncă o privire
Și temenele multe-i fac, îi vor zâmbi cu lingușire.
În lumea-aceasta nu există, nici paznici demni, nici uși deschise,
Cu banul treci de orice legi, azi toate lui îi sunt permise.
Prea mulți s-au transformat în robi ai dictatorului drăcesc,
Se-nchină la puterea lui, cu toată forța îl slujesc.
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căciuleala
Ne căciulim la-nalte porți, de parc-am fi cei de pe urmă
Și ne târâm umili, pe brânci, să ni se-arunce vreo fărâmă,
Sau poate-o pară mălăiață, atât mai au de aruncat;
Străinul nu ne dă nimic, de n-are inmiit de luat.
Aleșii noștri doar pozează în oameni buni și înțelepți,
Nu sunt decât marionete, ce iau poziție de drepți.
Când din afară se dictează că trebuie-n genunchi să stăm,
Ei n-au curaj să protesteze și fruntea să ne-o ridicăm.
Se fac eforturi disperate din alte părți și de la noi
În evul mediu să ne-arunce, să ne târască în noroi.
Iar guvernanții inventează modele românești, trăsnite,
Din ce în ce mai păguboase și toate spre eșec sortite.
Iar când doresc să împrumute de pe la alții câte-o cale,
Ca nuca prinsă în perete, efectu-acesta vezi că-l are.
Se bat cu pumii-n piept și urlă că vor doar legea să domnească
Și transparent să fie totul, pe cei de jos să-i ocrotească.
Politica e azi făcută de șmecheri sau de repetenți,
Ei fac și regula și jocul, n-au cum să fie transparenți.
Constați că legea nu domnește, ci legea domnului cel tare,
Alesul domn e azi stăpânul, el este tartorul cel mare
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Țara lui Papură-Vodă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabula corbului
La mijloc de codru poiana se-ntinde.
Ce crudă e iarba, înaltă și mare!
Cumătra roșcată văzduhul cuprinde,
Scrutează cu ochii întinsul de zare.
De-odată privirea se-ndreaptă mirată
Spre corbul ce zboară de-asupra-i, sub nori.
Crezu că-l lovise o boală ciudată,
Cu spaimă în suflet o prinse fiori:
Acesta zbura tot cu coada-nainte,
Pe când lumea toată, cu ea înapoi.
Cumătra-l întreabă, mieroasă-n cuvinte:
-E-o boală ciudată pe sus pe la voi?
Te-ncearcă microbii, vreun greu beteșug,
Ori poate azi-noapte ai tras vreo beție?
-Nu, dragă cumătră, e-un mic vicleșug,
Aceasta e moda în democrație.
Păi lumea întreagă azi face ce vrea,
Dorința e lege și pofta e mare.
Cumătra își zice: E timpul și ea,
Urgent, să purceadă la marea schimbare!
[...] Citește tot
fabulă de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabula corbului cu tupeu
La mijloc de codru poiana se-ntinde.
Ce crudă e iarba, înaltă și mare!
Cumătra roșcată văzduhul cuprinde,
Scrutează cu ochii întinsul de zare.
De-odată privirea se-ndreaptă mirată
Spre corbul ce zboară de-asupra-i, sub nori.
Crezu că-l lovise o boală ciudată,
Cu spaimă în suflet o prinse fiori:
Acesta zbura tot cu coada-nainte,
Pe când lumea toată, cu ea înapoi.
Cumătra-l întreabă, mieroasă-n cuvinte:
-E-o boală ciudată pe sus pe la voi?
Te-ncearcă microbii, vreun greu beteșug,
Ori poate azi-noapte ai tras vreo beție?
-Nu, dragă cumătră, e-un mic vicleșug,
Aceasta e moda în democrație.
Păi lumea întreagă azi face ce vrea,
Dorința e lege și pofta e mare.
Cumătra își zice: E timpul și ea,
Urgent, să purceadă la marea schimbare!
[...] Citește tot
fabulă de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mesaj posibil
Ideea este cam ilară, aproape fără interes,
O iau ca pe o provocare chiar dac-ar fi doar un eres.
Nu pot să cred că dimineața cocoșul cântă pentru sine,
Că e un simplu exercițiu, ce nu aduce niciun bine....
E-atât de sincer glasul lui, cu mult elan și mult curaj,
E hotărât de parc-ar spune: "Azi vă aduc un bun mesaj".
Deși registrul din cântare, mereu același, neschimbat,
Poate c-ar trebui mesajul prins, înțeles și descifrat.
O bătranică, într-o seară, de la bunica dintr-un sat,
Mi-a spus cam ce-ar vrea pintenatul să prevestească prin cântat:
Când uite-așa... netam-nesam se-asază și îți cântă-n prag,
În scurtă vreme o să-ți bată la ușă musafirul drag.
Tu vezi de-ți pregătește casa și masa plină cu bucate,
Să fii o gazdă primitoare, când un străin în poartă-ți bate!
Sau dacă pe la prânzul mare l-apucă pe cocoș cântarea,
Precis, în doar câteva ore, cu negrii nori se umple zarea.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Raiul cuvintelor
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mare nebunie
Biet truditor pe-ogorul poeziei îți strângi în palme fruntea-nfierbântată
De-nfrigurate gânduri ce aleargă să șlefuiască perla nestemată.
Când toți se-ncrâncenează să prospere și strâng averi cu-atâta frenezie,
Tu migălești în nopțile de veghe să smălțuiești cuvinte-n poezie.
Și când ajungi să prinzi în niște rânduri durerea sau vreo formă-a unui vis,
Să nu-ndrăznești cumva să-ți faci iluzii de măreția celor ce ai scris!
Nu vei călca în drumul tău pe flori, cu soare calea nu-ți e presărată,
Efortul artei tale e imens și foarte mică e a ei răsplată.
Te vei alege cu dușmani destui, vei resimți rezerva celorlalți,
Ce-ar vrea să-ți rupă aripile-ntinse, pentru că-ncerci scriind să te înalți.
Și nu te amăgi prea mult cu gândul, când niște membrii ce se cred stilați,
Într-un cenaclu au să îți propună să le citești că vor fi onorați!
Tu plin de sfiiciune și emoții reciți din suflet gânduri cu simțire,
Dar vezi că onorata adunare dă semne evidentent de plictisire:
Madamele încep să șușotească de noi rețete, modă, aventură.
Iar domnii cu burtică și chelie -politică, femei și băutură.
Când ai închis caietul sar cu toții să-ți adreseze câte-un compliment,
Că iar ai fost înconjurat de muze, deși n-au fost atenți niciun moment.
Tu știi că astăzi doar atât contează: ce conturi ai, ce vilă, ce mașină,
De te îmbraci la casele de modă, de ai un jeep modern, o limuzină...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mariana Dobrin despre prezent, adresa este: