Textele de mai jos conțin referiri la inimă, dar cu o relevanță mică.
Mi-aș țese inima de-a ta
Mi-aș țese inima de-a ta
Să bată împreună,
Eu doar al tău, tu doar a mea,
Noi Stele, Soare, Lună.
M-aș face, eu, una cu vântul,
Chipul tău mereu să-l mângâi,
Aș vrea doar eu să fiu cuvântul
Celui te iubesc dintâi.
Mi-aș țese ființa mea de-a ta
Ca amândoi să mereu fim,
Dintr-un aluat cu fericirea,
Dospiți, pe veci, să ne iubim.
Mi-aș face timp și din netimp,
Doar ca să fiu mereu cu tine,
Aș inventa alt anotimp,
Tu să-mi fii anotimp, iubire!
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (30 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu catre Veronica
Am scris de lacul plin de nuferi
În care luna se oglindea,
Unde-mi spuneai că tu nu suferi,
Dar suferința se vedea.
Am scris și despre teiul care
Știa toată povestea noastră,
Și despre mândrul nostru soare
Ce lumina zarea albastră.
Acum de-aș mai putea să scriu,
Cuvinte dulci ți-aș scrie,
Dar singur zac într-un sicriu
Iubindu-te și-n veșnicie.
Știu că și tu zaci într-o criptă
Atinsă fiind de moarte,
Ți-a fost de dor inima friptă,
Căci eu ți-am fost departe.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai un farmec ce mă doare
Ecoul pașii tăi îngână
Și răsună-n văi adânci,
Cu-a ta inimă păgână
În uitare mă arunci.
Ți-am jurat mereu credință,
Ți-am jurat pe viața mea,
Iar tu cu bună știință
Ți-ai bătut rău joc de ea.
Eu ți-am dat mereu iubirea
Și-ai lăsat-o încet să piară,
Mi-ai întunecat privirea
Și lacrimi încep să doară...
-Ai un farmec ce mă doare,
Sufletul de dor mi-l umple,
De atâta așteptare,
Mi-a albit părul la tâmple.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (20 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când șoapta glasul meu învie
Atunci când șoapta glasul meu învie
Eu îți spun dulce ce mult te iubesc,
Aș vrea amorul veșnic să ne fie,
Cu tine nemurirea s-o trăiesc.
Atunci când pomii frunza lor o lasă
La tine împețit eu aș veni,
Să te fac, iubire, a mea mireasă,
Să ne iubim până om osteni.
Atunci când totu'-i amorțit de frig,
Noi să ne încălzim cu sufletul,
Cu a mea șoaptă numele să-ți strig,
O veșnicie și tot n-ar fi destul.
În primăvară, când frigul se topește
Ca doi ghiocei să răsărim,
Știind că Dumnezeu mult ne iubește,
Noi tot mai mult, iubire, ne iubim.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (14 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când șoapta glasul meu învie
Atunci când șoapta glasul meu învie
Eu îți spun dulce ce mult te iubesc,
Aș vrea amorul veșnic să ne fie,
Cu tine nemurirea s-o trăiesc.
Atunci când pomii frunza lor o lasă
La tine împețit eu aș veni,
Să te fac, iubire, a mea mireasă,
Să ne iubim până om osteni.
Atunci când totu'-i amorțit de frig,
Noi să ne încălzim cu sufletul,
Cu a mea șoaptă numele să-ți strig,
O veșnicie și tot n-ar fi destul.
În primăvară, când frigul se topește
Ca doi ghiocei să răsărim,
Știind că Dumnezeu mult ne iubește,
Noi tot mai mult, iubire, ne iubim.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (14 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea nu e completă
Sunt ca o cometă,
Bucată ruptă dintr-o stea,
Inima mea nu e completă
Dacă tu lipsești din ea.
Aș vrea să intru-n atmosferă
Să iau foc și să mă sfarm,
Căci iubirea efemeră
A plecat cu al ei șarm.
Și fărâmele-mi să cadă
În pustiul din deșert,
Nimeni să nu mi le vadă,
M-ai iubit? Nu este cert!...
poezie de Răzvan Isac (2 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Răzvan Isac despre inimă, adresa este: