Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Adie
e-atâta liniște
zbuciumul zilei asfințește molcom
la sânul iluziei utilității
din întâmplările majore mai rămâne
loc de o lacrimă
una care este prea despletită și nudă
ca să poată ivi obrazului lumina ei
terasa asta și adierea
deși nu se mișcă nimic
fix ca în moartea căprioarei lui Labiș
îmi leagănă irosirea să adoarmă
și pacea asta nouă n-o doresc nimănui
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râd în sinea ta
o tristețe cu chirie
mă învăluie pieziș
și nu e cine să știe
Morții cum se cere-un bis!
mi-e amarul albăstrui
și aș râde-n sinea mea
dar prefer a nimănui
poate fi a ta sau... ba!
când mă vezi așa năuc
și cum râd fără motiv
iau tristețea și o duc
nisipului... adeziv
var sau clei, orice lipici
să ridice acoperiș
cerurilor ăstea mici
râsul Morții pe furiș
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
strâng din dinți
ca și cum
aș agonisi această strânsură
umblu cu Moartea-n dinți ca o cățea
ducându-și puii la adăpost
plâng pe ascuns când
calc umbra cerșetorilor
și nu am un cent în buzunar
să le fi dat
fără să mă vadă trecătorii -
ăștia doar grija mea ar avea-o
dracu' fumează fără filtru și
scrumează
doar pe plămânii mei
pe nările mele îngâmfate
lacome după smogul urbei ambalate lucios
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
strâng din dinți
ca și cum
aș agonisi această strânsură
.
umblu cu Moartea-n dinți ca o cățea
ducându-și puii la adăpost
.
plâng pe ascuns când
calc umbra cerșetorilor
și nu am un cent în buzunar
să le fi dat
fără să mă vadă trecătorii -
aceștia doar grija mea ar avea-o
.
dracu' fumează fără filtru și
scrumează
doar pe plămânii mei
pe nările mele îngâmfate
lacome după smogul urbei ambalate lucios
.
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofocle imitând pretenția de poet
surâsul șăgalnic sau
urletul gâtuit de uimire și emoție al fluturelui
când își întâlnește fluturea
ori cât să-și tragă duhul pe floarea potrivită
este poezia pură
.
tremurul unei flori de păpădie
unduirea sfioasă a unui ram de salcă
sau strănutul muzei pe tâmplă
unde se întâmplă
preocuparea omului
pentru sănătatea fluturilor
mai cu seamă a acelora din stomacul îndrăgostiților
este poezia pură
.
untul mirării scos cu atâta râvnă
de nesomnul condamnatului la viață
când umblă prin lume cu inima desculță
este poezie pură
.
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anunț umanitar
dispărut - rog anunțați-mă dacă îl vedeți
.
sunt sosia lui și m-am săturat să lansez în locul lui cartea "Nu te saturi" versiunea italiană... (ei! nu te saturi, ba te saturi... )
.
tipu' nu este înarmat decât cu un creion bont și o traistă cu niscai cărți...
nu mușcă, nu împunge, nu latră, nu are insecte intime sau boli contagioase... este periculos doar pentru el și dispare așa... ca un câine care trage să moară și rupe lanțu'
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
încă o dovadă că mărimea contează
am fost acolo
au deschis mormântul și-am văzut
măreția
cum milioane de oameni încercau
să șteargă faptele mortului
cu un burete greșit
aceste milioane de oameni sunt deopotrivă
mărețe
fiindcă se bat cu faptele altuia
(una e să-mi dai o palmă mie
și alta
unei statui
pot suporta milioane de palme
dar până la capăt
niciun sărut
de asta a fost capabil doar un singur om și acela
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-i înainte
Căutăm cu înfrigurare
într-o viteză uluitoare fericirile
nu știm ce sunt, știm... dă-i înainte
recompense pentru că suntem
mai ales
sau pentru că avem prezumția iubirii
ca o bănuială vărsată în paradă
dispuși la tratative
compromisuri, reciclând fobii
mârâim rugăciuni crâmpeie
nu știm să iertăm, știm doar
că se întâmplă...
să orbecăim prin viață așa de
«mini» că i se văd Morții bucile
când căutăm cu înfrigurare...
n-o mai reciti, dă-i înainte
vezi tu... care!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
vitralii promise
ferestre curate înseamnă uneori pură
singurã tate
mă uit de vreun ceas
la o fotografie este ca o fereastră
pari moartă
suspendată ca o muscă
pe o panglică lipicioasă atârnând
de tavan
nu respiri, nu ai miros
nu clipești de fapt, nici eu aici
nu te enervezi ca mine acum
vai cât de singuri mai suntem
O, cum vom face noi
curând
ample, vii și luminoase vitralii
ascunzând toate fotografiile
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Te aștept permanent, fără niciun efort,
te aștept și-ai să vii, chiar și fără motiv.
Te închipui aici, mă săruți ca pe-un mort -
înviez doar o clipă. Iarăși mor emotiv.
Iubim - sau înnebuniți mai curând
de foșnetul frunzelor ce lipsesc din păduri -
sau din vina minoră a celor ce vând
năluca iubirii pe-un sărut fără guri.
Niște draci cu chirie, niște nervi de-mprumut,
ne aruncă frecvent într-o clipă de dor -
ai vrut totul mereu și ți-am dat chiar mai mult
ți-am dat tot și să știi, nu mi-a fost prea ușor...
și să plâng, de se poate, pentru tine frumos,
totodată să fiu și cumva mai atent,
cum o lacrim-aprinsă ne străpunge de jos
- plânsul meu poate fi uneori indecent.
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
încape
răgazul dintre morțile mele, atât este viața
nu am găsit nimic aici
doar iubirea
în rest, mă strecor printre erori repetate
dând de furcă Iertării prea mult
de n-aș fi prins în vibrații, lumini
muzică-arhetip, ecou rotunjind pulsul
aș fi rămas în contemplare fix și tâmp
așteptând într-o stație pe unde
nu va mai trece niciodată diligența, nici drumeți, nici păsări
numai ierbi crescute răsturnat, aspre și amare
răgazul dintre morțile mele mă găsește
mestecându-mi inima
salivă sidefie ți urme de dinți încleștați
adânc
impulsuri aproximative
o așez înapoi în cutia ei
acum
încape
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde mă voi duce ?
nu sunt alesul și nici singur
nu mă voi chema
risipa nu-ntr-adins mă știe, nici harul
urma mea prelinsă-n vaietul lumii satului românesc
mă va naște din nou, din același părinte
din același sunet
ce mă voi face când
asfaltul va înveli ca o epidermă a diavolului toate satele?
Unde mă voi duce să mor ultima oară?
Nu sunt singur în exilul dezrădăcinării cum nici răul
nu-i perfect
Am vietăți cu mine mai multe chiar decât Noe
unde să le duc, cine-mi arată că susul e sus
și că noaptea-i aproape
?
Speranța, hristica respirație
abia îmi învață numele sau
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kenosis
nu este nicio demnitate în a muri
să ajung la etatea asta
m-a costat viața
multora am dat motive să mă urască
fiindcă iubirea este rezervată numai naivilor
astăzi am ajuns profundamente străin
bietele mele oase au stricat destui dinți
și a venit vremea să-mi las macra
gingiilor betege
ca semn
de pură generozitate -
mușcați-mă...
senzația de vierme în tabloul ăsta
o creionează aglomerația
fapt pentru care mă dau afară
unui măr apocaliptic revendicat
de șerpi galactic de impetuoși
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asediul galben
Mucegai pe uși, ziduri și pleoape
Din ochi curg creioane lichide
Pe o foaie galbenă ce se-ntinde din aproape-n aproape
Un cor bântuie singuratic sau doar un ecou
Din urma pașilor plecatei îmi fac un garou
Prin venele zidurilor țâșnesc hemoragic amintirile transparente ca timpul
Într-al cincilea colț al tavanului
Păianjen beteag își țese ultimul voal, confundă firul de lumină și cade
Galbenul foii îl învelește ca un mut prohod, leitmotiv
Pășesc contra ecou, străbat morțile, mă revolt deziubind
Grafitul se spulberă-n aer, divulgând trama, ochii pornesc pe cont propriu departe
Corul mă cheamă-napoi pe diminutiv ca mama
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
renăscându-mă
despre indiferența durerii vorbesc umerii
împovărați, oricât i-aș șlefui
se cresc pe ele poverile și mai grele
mă las în jos în genunchi, să muște ochiul
vârful ierbii
să ți se pară flori negre ochii mei, iubito
dacă din întâmplare treci fluture-argintiu
despre nepăsarea dorului voi învăța aici
îi este totuna dacă mai țin speranță sau
mi-a împietrit grumazul
voi păși cu palmele în țărână și tălpile pe cer
împiedicându-mă de norii contrari și tot
te voi ajunge, oriunde vei fi, iubita mea de suflet
de carne, de os și de sânge
surâsul tău
mă vindecă de moartea multiplicată, dă puls
cadranelor mele interne și îmi arată estul
născându-mă, renăscându-mă
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm eretic
"nu voi duce lipsă de nimic
chiar dacă ar fi să umblu
prin valea umbrei morții
nu mă tem"
sunt esență nimicului
(odată numit însemnă că există)
așa cum negarea atrage energiile anume
nu am nevoie de îmbărbătare
decât atunci când nu voi mai semăna
a bărbat
pot și puterea aprinde
(indiferent cine mi-a dat-o)
să iubesc pur însă nu și simplu
(prefer complicat fiindcă nu înțeleg iubirea)
așa cum ochii nu se pot privi pe ei înșiși
iar temerea mea cea mai pregnantă
este lipsa temerii
nu voi duce lipsă de nimic
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vai celui
în orașul ăsta umblă haotic
țanțoșe
lațuri, securi, gloanțe
rânjete, ocări, fățarnice amabilități
paradele doliului propriei morți
infinite sacoșe, adesea goale
târâie silnic contururi de oameni
le varsă puhoi în gurile de metrou
un fel de scurgere după o ploaie pestriță
torențială
cerul imediat mustește de rugi betege
întoarse spășite, neîmplinite
zei confecționați smulg cu forța ofranda
sângele copiilor încă neiviți
în aer, la un milimetru de țărână
acolo unde începe cu adevărat Cerul
se zvârcolește iubirea
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arlechinada 1
O, poetule
rece, detașat, smuls ca un abur
realității
ascunzi
rănile tale
mirări, spaima și mai ales neputinți
vino să bem o cană cu vin
să înjurăm cu năduf vremuri
acre vremuri tui pălăria vântului să fie
lasă arlechinii să intre
pe arena inimii tale, nu
nu te vor întrista mai mult
decât colesterolul și perspectiva burții
nu te vor înveseli mai tare
decât prefăcătoria ceremonioasă
la morțile confraților
vor mima doar
sentimente până când
involuntar
îi vei imita apoi singur
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Segmente dilatate oblic
numai
primul fulg, mirarea
apariția din alte lumi, parcă
înmuguri emoție... ceilalți urmând
devin banali
Un fel de Adam al zăpezii... restul îl știți!
___________
mai mereu cel mai ardent
lumea
a iubit pacea
iată cât sânge prelingându-se...
anume
instinctul belic sfidează Moartea
ca și cum nu i-ar aparține... deci, nici mie!
__________
cel mai nesuferit film nici măcar
o aluzie la sexualitatea
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e foarte rău, deși n-am nicio boală
Mărturisesc aici, ca pentru prima oară:
ursite prefăcute, parșive, în cosașe
ce iarba gândului dintâi sublim doboară
îmi lasă câmpiile de doruri iar golașe...
Mi-e foarte foame, deși mâncat mai sunt
de ancestralii cari ce-mi rod din vise.
Cutremurele sorții scot din mine unt
cum scot ocnașii sarea - Când iarăși mi se
îndoaie șira spitalele surâd, mă văd client,
așa văd ele smerenia, omul răpus de om
ce-n mine încă leacul triumfă aparent,
de mila literei orfane și-a unui crunt atom.
Mi-e foarte sete, deși sunt înecat.
De păr mă ține clipa cu capu-n jos sub ape
ce clocotesc în hohot de-o ciudă fără hat
cum crucea mea și cerul dau siluit să-ngroape...
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Barbu despre moarte, adresa este: