Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
roșu diluându-l
am început să mă obișnuiesc
trăiesc în iubire
ca într-o rană
o rană mai adâncă și mai vie
decât sunt eu însumi
din această iubire aștept
întregirea ca și cum m-aș naște
nou
și împreună cu mine
Paradisul pierdut
pierdut așa de demult, încât azi
oricine l-ar căuta
ar fi luat drept patetic
respir și am început
să mă obișnuiesc
în aerul acesta roșu
diluându-l lumina
lumina dintâi
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofocle imitând pretenția de poet
surâsul șăgalnic sau
urletul gâtuit de uimire și emoție al fluturelui
când își întâlnește fluturea
ori cât să-și tragă duhul pe floarea potrivită
este poezia pură
.
tremurul unei flori de păpădie
unduirea sfioasă a unui ram de salcă
sau strănutul muzei pe tâmplă
unde se întâmplă
preocuparea omului
pentru sănătatea fluturilor
mai cu seamă a acelora din stomacul îndrăgostiților
este poezia pură
.
untul mirării scos cu atâta râvnă
de nesomnul condamnatului la viață
când umblă prin lume cu inima desculță
este poezie pură
.
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet viciat (exersând la un pian... fără clape)
Să moară jalea de te mint
ești mai frumoasă ca lumina
și bună rău, bată-te vina
- după o cană cu absint
Să moară moartea chiar acum
să crape oricine ce te știe
sau te-a avut - Ești mult mai vie
- când pozei tale-i bag un zoom
Te-am cumpărat după o chetă
cu toți ai mei din șantier
ești draga mea... o etichetă
pe-o biată sticlă, ciob de cer
Stai vieții mele amuletă
- ce altceva să îți mai cer?
sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
îmi simt inima un airbag...
deci gata de tamponare cu musca vremii
și mașina timpului care
tot are ceva cu nepurtătorii de centură
trăiesc iminentul bănuindu-mă viu
și doar sorbind vinul
liturgic
mă prind
calea lactee este o viță de vie
ajunsă până aici, jos, unde circulația este
pe contrasens
iar fără abs
vor rupe retina în cioburi de oglindă în care
tu erai cel căruia nu i-am acordat
prioritate
fiindcă drumul meu este
pâine
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-i înainte
Căutăm cu înfrigurare
într-o viteză uluitoare fericirile
nu știm ce sunt, știm... dă-i înainte
recompense pentru că suntem
mai ales
sau pentru că avem prezumția iubirii
ca o bănuială vărsată în paradă
dispuși la tratative
compromisuri, reciclând fobii
mârâim rugăciuni crâmpeie
nu știm să iertăm, știm doar
că se întâmplă...
să orbecăim prin viață așa de
«mini» că i se văd Morții bucile
când căutăm cu înfrigurare...
n-o mai reciti, dă-i înainte
vezi tu... care!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsata secului
de azi, ducă-se răutățile sau
fix la acestea nu ținem post
«... nu băga carne-n gură... nici...»
în mine se-nalță mândri războinici
trufași învățători «a toate»
superlativizabili preoți prea...
laolaltă viețuiesc în oasele mele, cum
să țin cele rânduite?!
Postu-i o încercare, o atitudine, măsoară
așa:
dacă sunt un mare credincios
țin post
dacă sunt un mic credincios
«nici nu veți ști măcar ce fac»!!!
aș vrea să pot umbla gol
prin mine
desculț și... împăcat, aș vrea...!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
copilăria s-a topit în ziua când
mama s-a mutat departe
să-mi facă un ibric de ceai
din stele
tinerețea mi s-a împlinit
când glasul ei a răsucit ecoul ca un cuțit în rana
zisă viață
iar zilele mele
amiază amară, doar o promisă proiecție chemându-mă
... să plec?
- nu plec, stau încâlcit în ore
și simulez plânsul
un deal
împarte cerului semne
cruci
plouă fierbinte, mama o fi răsturnat ibricul
îi tremură încă mâinile, sărmana...
precum mie aici
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anti-poem
parcurg viața pe contrasens
accelerez
curbele le iau și
nu le mai las la loc
le confisc pe liniile tălpilor în care
cine știe să citească așa
ca în palmă sau ca în cafea
aproape că mă înțelege
urc dealurile cum aș coborî
cobor și am senzația că
trupul îmi rămâne undeva
în urmă
.
iar în urma mea
nicio urmă
.
singur dor pe care nimeni nu-l rostește
este dorul de mamă în sens placentar
.
sunt dat în aia a mamii
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-i dați drumul...
dacă tot am scris cartea asta
să-mi permit acum
să fiu snob
să vă rog
când îmi veți face statuie
(nu aveați de gând
dar cine știe)
să puneți și un cal sub mine
fiindcă toată viața mi-am dorit
să am un cal
și apoi
să urcați calul într-un car
copilăria mi-a rămas acolo
cu ochii pe un car ce străpungea depărtări
iar carul
să-l suiți pe un deal care caută spre mare
toată viața mi-am dorit
să ajung mare și
să-i dați drumul în jos
când vor găsi calul
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
nașterea culorilor
sunete alungindu-se
vestind precum cerul pământul
se preling ceață
sau rouă, sau frunze, una câte una
laolaltă
căzând dar până la atingere duhul lor
vibrând subțire, subțire
se-nalță odată cu fumul
cu expirația, dorințele și
rugăciunile atâtea câte sunt
nu ajung prea
sus
nori contrari îi împing ostil
spre piscuri străine
uneori, câte un sunet cade
străbate, urcă apoi, din miezul lui
nasc altele, trec dincolo
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
nașterea culorilor
sunete alungindu-se
vestind precum cerul pământul
se preling ceață
sau rouă, sau frunze, una câte una
laolaltă
căzând dar până la atingere duhul lor
vibrând subțire, subțire
se-nalță odată cu fumul
cu expirația, dorințele și
rugăciunile atâtea câte sunt
nu ajung prea
sus
nori contrari îi împing ostil
spre piscuri străine
uneori, câte un sunet cade
străbate, urcă apoi, din miezul lui
nasc altele, trec dincolo
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secăn'hend
și tot mergând așa
am găsit pe jos
viața asta
careva o aruncase
a purtat-o până aici
i-a ros și gulerul
o scutur și o iau
iată-mă ca nou
în buzunărașul din stânga
dădui peste o cartelă expirată
iubirea prin părțile astea de timp
este prepay
dacă prinzi oferta
capeți bonus surâsuri gumate pe care
dacă nu le consumi, totodată și buzele
scad
mi-ar fi plăcut să reîncarc
dar monedă aici este țărâna
și de unde să mai avem astăzi țărână
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
încape
răgazul dintre morțile mele, atât este viața
nu am găsit nimic aici
doar iubirea
în rest, mă strecor printre erori repetate
dând de furcă Iertării prea mult
de n-aș fi prins în vibrații, lumini
muzică-arhetip, ecou rotunjind pulsul
aș fi rămas în contemplare fix și tâmp
așteptând într-o stație pe unde
nu va mai trece niciodată diligența, nici drumeți, nici păsări
numai ierbi crescute răsturnat, aspre și amare
răgazul dintre morțile mele mă găsește
mestecându-mi inima
salivă sidefie ți urme de dinți încleștați
adânc
impulsuri aproximative
o așez înapoi în cutia ei
acum
încape
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kenosis
nu este nicio demnitate în a muri
să ajung la etatea asta
m-a costat viața
multora am dat motive să mă urască
fiindcă iubirea este rezervată numai naivilor
astăzi am ajuns profundamente străin
bietele mele oase au stricat destui dinți
și a venit vremea să-mi las macra
gingiilor betege
ca semn
de pură generozitate -
mușcați-mă...
senzația de vierme în tabloul ăsta
o creionează aglomerația
fapt pentru care mă dau afară
unui măr apocaliptic revendicat
de șerpi galactic de impetuoși
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
visul
mi-e jilavă fruntea, prea uscată pleoapa
pieptul scânteind, dar de gheață talpa
mâna amorțită, cuib uitat de stele
limba ține-n frâuri vânturi vineți, grele
ochiul în adâncuri, făină și comoară
burta lăstărește viță neagră, amară
gleznele-ndoite lumânări trunchiate
vrerile și glasuri toate-ngenunchiate
sori palizi, dâre moi aștern în cale
dincolo de cerul veșmântat de zale
cu o lance din lumină albă sidefie
în slavă trecea Domnul prin împărăție
mă amestec urmei sângerii, țărânii
căreia-i eram fiii și-ntru tot stăpânii
până suflul nou se-nalță și va recompune
perspectiva vieții altei lumi mai bune
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
plus
ziua o măsoară gândurile de fapt,
asta-i viața, ceea ce-i porți emoției
ofrandă
mintea-i între muchii boante
trupul curat
așchii șuieră unele pe dinăuntru sar, altele
rămân cuminți și moi
înfipte, părând inima unui arici
noaptea o măsoară gândurile, de fapt,
aici încep zbaterile, centrifuga
din lame subțiri ascuțite până în zori
devenind muchii boante zilei următoare
întind brațele
umbra-i o cruce și nu știu de ce
din profil dacă privești
tot cruce se vede nu cumva
deja alte brațe, înăuntrul meu
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
departele
fiecare deznădejde cere să-i jertfim ceva
orice amar este amar doar
de-i gustat
mă simt un vierme cu stindard
mărșăluind prin mărul vremii fără
niciun arc de triumf?!
nu știu de voi trăi
până la sămânță!
sunt iarăși om și nu am ce
mă caut prin buzunare, sertare, ascunzători
ce-aș putea jertfi azi
tot teatrul acesta imaginar?!
îmi țiuie urechile
mă-ntorc în vierme, măru-i amar ori
am nimerit urma târâișului meu?!
caut să ies, mai demn să mă ia în cioc o vrabie
decât să putrezesc aici, să cad împreună cu mărul
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
propoziții neterminate
monotonii
inutile și încărcate ochi cu vină imit
măsurarea încordării, imit alergătorul
înăuntru Soare și afară, albește os
cărat de vânturi iuți la suprafață
domesticim spaimele ori scăpăm
dând cu viața de pământ precum
cu o căciulă veche roasă
«tui mama ei de roată» zicea tata
scuipând înspre apus cu năduf
în vreme ce eu
rămâneam fixat pe secvența cu osul
hei, nu mai vreau nimic, iubito
mi-e prea
ai înțeles?!
incoerența, firimituri din propoziții
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
cine să strângă?
în mine-s înălțate mori de vânt
mori grele
piatră pe piatră și aripi mari cât
dublul brațelor întinse
intră docile grăunțe-așteptările
intră aspirații colțuroase, ascuțite
intră zbatere trăită cu o secundă abia
moraru-i ațipit ori vremea lui
prelinsă în lehamite consacrată nici măcar
de umbra-i în flăcări nu i-ar păsa
nu-i
cine să strige făina
nu-mi răspunde decât
să mă vând
hei, cerule, îți voi recita o poezie nouă
pentru tine
plătește-mă din belșug
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
prin și peste
uneori viața a venit
peste mine așa
lină, pic, pic, pic sau șerpuind
urcând ca o șoaptă de dragoste
ca mângâierea bunicii
alteori tumultoasă, deodată
pătimașă
trezindu-mă
cu omătul cât casa
sau
în flăcări
mergând sus pe o sârmă ori
pe asfalt în clocot
viața vine în valuri, valuri
alungindu-mă, subțiindu-mă
contorsionându-mă
un «
îndu-mă» supraelastic, altul
interior parcă văd: sărman suflet
cu mânuțele sale curate, sclipitoare
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Barbu despre viață, adresa este: