Citate despre alb și lumină, pagina 2
Pasăre albă
Luminează în noapte
Drumul stelelor
haiku de Vasile Solcan
Adăugat de Vasile Solcan
Comentează! | Votează! | Copiază!
o farfurie
plutește pe cerul gri
lumină albă
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Violoncelul profund al nopții
Profundul violoncel al nopții
azvârle întunecata sa jubilare departe, peste zare.
Imaginea de ceață a lucrurilor își dizolvă formele
în fluviul de lumină cosmică.
Dune luminoase, prelungi,
le clătește val după val în vecia albastră.
Tu! Tu! Tu!
Iluminată, ușoară materie, al ritmului înflorat întuneric,
plutitor, amețitor vis al viselor, orbitor de alb!
Un pescăruș sunt eu, și cu aripi întinse, calme,
beau fericirea sărată a mării:
la răsăritul ei, știu totul,
la apusul ei, vreau totul,
și ating inima lumii -
orbitor de albă.
poezie clasică de Karin Boye, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În numele tău
Îi cer luminii albe
Umbra de doliu
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul...
... cu vers urlam la luna plină
cu alb la față
și tremura lumina lină
pe văl de ceață
și nori se destrămau din fugă
în umbre grele
și versul meu cu jind și rugă
lovea în stele...
poezie de Iurie Osoianu (30 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pe fiecare parte a fluviului înghețat, nesfârșita pădure de brazi se întindea întunecoasă și amenințătoare. Arborii dezveliți într-o vijelie de învelișul lor alb de polei păreau să se sprijine unii pe alții, negri și fatidici, în lumina care scădea.
Jack London în Colț Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu chiar toată lumea e învălătucită de umbră. Și fetița, și bunica emanau aceeași lumină albă, asemănătoare cu lumina florilor din grădiniță.
Emilia Plugaru în Povestea Creionașului fermecat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf (la moartea unui înger)
Sufletul este mereu acolo unde flămânzii luptă
pentru o fărâmă de lumină la răsărit...
La început am fost un vis
la celălalt capăt întunecat al veșniciei,
visul a venit de la celălalt capăt
al luminii.
Lumea a devenit umană și temătoare,
purtând fiorul reîntregit din foc nepământesc pe tâmplele de lut,
și-atunci s-a împlinit
mugurul de viață
prin bunăvoința Celui Preamărit;
Acum am rămas înger prigonit în osânda veșnică,
dar vrednic de ecoul tuturor dorințelor desăvârșite
în bucuria și echilibru lumii.
Aripile mele sfidează renunțarea
în adâncul cerului.
Acolo am semănat cu alb
cea dintâi mireasmă a primăverii
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Dunărea de jos, nr. 156 - martie 2015. Revista Centrului Cultural Dunărea de Jos (5 ianuarie 2011)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În timp ce vorbea s-a răspândit o mireasmă parcă de mii și mii de trandafiri, fiindcă fiecare lemn din rug făcuse rădăcini și scosese ramuri. Rugul era acuma ca o tufă mare de trandafiri roșii, care toți erau înfloriți, în vârf cu o floare albă și strălucitoare, care lumina ca o stea. Craiul a cules-o și a prins-o Elizei în piept. Și atunci ea s-a trezit ușoară și senină.
Hans Christian Andersen în Lebedele
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt înconjurat de Lumina Albă a lui Hristos, prin care nimic negativ nu poate să pătrundă.
Florence Scovel Shinn în Jocul Vieții. Cuvântul este bagheta ta magică
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi cu diamante
Îngerii aveau aripi cu diamante
Și plete cu armuri din rouă;
S-au desfăcut în stropi și plouă,
Plouă cu raze mari, șarmante...
Zefirul sorbea din trandafirii albi
Și îi ningea cu sclipiri calde,
Pe umerii frumoși și dalbi
S-au strâns din mare să se scalde.
îngeri, lumini de poezie fină,
Fire de tort prinse în păr,
Am inima iubire, plină,
Și buzele cu gust de măr...
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața
I
Din soare,
Ca pe gura unei amfore prea plină,
Răsturnată
De pe-un umăr gingaș de virgină,
Dimineața
Toarnă din belșug lumină
Peste valea toată.
Și natura-n pripă deșteptată,
Parcă poartă pleoape amețite
De lumina ce-a venit deodată,
Peste dealurile adormite.
Jos în vale,
Văl subțire se adună
Dintr-un praf ce-a cărunțit în noapte,
Din tot praful străveziu de lună
Ce-a căzut pe grâurile coapte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez din Floarea pământului (1920)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ceasul dintâi...
Dar iezerele unul lângă altul sute,
Când râd arhipeleagurile lumii mute?
Geyserii lungi lumina descompun
Ca munții de cristal și alaun.
Iradiază sorii albi, de-odată patru,
Terasele de ape vii în amfiteatru...
Grădinile Semiramidei, lateral
Din răsărit pân' la apus, în sus de val.
Azvârl orgile planetei jerbe grele
De imnuri spre spiralele de stele...
Când evantalii latescente trec domol
Ca reci comete dincolo de gol.
Fâșii de lumină caută gândind
Sfârșitul lumii. Rar se sting și se aprind...
Așa era... așa era întâiul ceas,
De nu m-ar fi chemat pe cruce-aș fi rămas.
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
A crăpat pământul
albit în lumină
puful de salcâm
haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
păpădii în câmp -
ferestruici luminate
de scântei albe
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina nopții
În lumina lunii doarme
Casa dragii mele,
I-au cuprins pridvorul tainic
Ramuri de zorele.
Dulci chemări nelămurite
Tremură departe.
Draga mea a dat sfioasă
Crengile-ntr-o parte.
Și pridvorul parc-așteaptă,
Oaspele grădinii,
Dar mă bate luna-n față
Și mă știu vecinii...
Lună albă, lună mută,
Lună călătoare,
Cum te-aș smulge de pe ceruri
[...] Citește tot
George Topîrceanu în Poezii, Ed. Tineretului - 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odaia era albă ca un culcuș de fecioară. Apusul își filtra agonia prin două ferestre înalte, schițând pe parchet două romburi de lumină portocalie, care cuprindeau picioarele patului într-o îmbrățișare tremurătoare.
începutul de la Adam și Eva, Începutul de Liviu Rebreanu (1925)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină
Visează plopul, nemișcat în soare,
Și umbra din el, neagră, îi curge la picioare...
Un melc își taie drumul prin grădină
De-a dreptul, ca un tanc de gelatină,
Amenințând albine și furnici
Cu patru tunuri mici.
Tăcerea își adună trupul sferic
Într-un boboc de nalbă.
O muscă trece prin lumina albă,
Ca o scânteie de-ntuneric,
Un fluture, cu aripi de umbră și mătasă
Stropite-n două locuri cu carmin,
Din zboru-i frânt și plutitor se lasă
Pe vârful unui spin.
[...] Citește tot
citat celebru din George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
...în alb
mi-ai lăsat inima închisă ochi
în albul în care
nu se pot picta respirații
sub pleoape, oarbă
îmi arunc pământ alb
peste moarte
tu ai culori și-n lacrimi
punctele de suspensie
exprimă orbirea cuvântului în
orice poet...
există un fel de alb
în care culorile la fel de albe
încătușează ochii
în pântece albe
nu se nasc sunete vii
am adunat anomalii
din amândoi
[...] Citește tot
poezie de Andreea Pânzariu
Adăugat de Andreea.Geea
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ancoră noaptea pe fluviu
Puțin somn și multă mâhnire călătorul
Se trezește la miezul nopții și privește înapoi spre casa lui.
Nisipurile sunt strălucitoare-n lumina lunii;
Vela e albă, umedă de la roua care-acoperă barca.
Apropiindu-se de mare, fluviul devine din ce în ce mai lat:
Se-apropie toamna nopțile-s tot mai lungi.
De treizeci de ori am dormit în mijlocul cețurilor și-al valurilor,
Și n-am ajuns încă la Hang-chow!
poezie de Bai Juyi din Flori de peste șapte mări și de pe șase continente, Despre mare și oamenii apelor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și lumină, adresa este: