Citate despre ceară, pagina 2
Lumina lină
Cum te gasesti, usoara zburatoare,
Zacand aici, pe-o margine de drum,
Si nu dormind intr-un polen de floare,
Invaluita-n aur si parfum?
Neascultand de vantul de la stup,
Te-ai aruncat in plasa verde-a zilei
Si darurile-acum, ale zambilei,
Puterile-amortite ti le rup.
Voind sa duci tezaurul de ceara,
Te prabusisi din drumul cel inalt.
Cine-o sa vie, trupul tau de-afara
Sa-l caute si-n jur sa sufle cald?
Cu aripa-n tarana si in vis,
Strange la piept comoara ta deplina.
Cat! te iubesc, frumoasa mea albina,
Ca sarcina chemarii te-a ucis!
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea Moartă
Seninul cade peste Marea Moartă
valurile,
dune de nisip ca ceara,
cerul deasupra
un deșert de cenușă
de care atârnă
stele blonde, căzătoare,
inimi de sare înoată
în apele turcoaz.
Iordanul sfidează singur moartea
împrospătează grota
cu apă dulce,
sub nivelul mării
se moare câte puțin.
Pe mal cristale gălbui
sărută soarele levantului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru trandafirul din scaunul împărătesc
Roz trandafir, frumsețea ta
nu m-a cruțat. Din drum m-abat
și mă răsfir, când zmeu - când stea -
prin ziua și prin soarta ta.
Roz trandafir, care te-nalți
suprafiresc la albe curți
din scaunul împărătesc,
pe lespede în fața ta
și gândul ar îngenunchea.
Sau poate că tu nici nu ești?
Vezi - sufletul mi-e-n cumpănă.
O, dac-aș ști, aș căuta,
o, dac-aș ști că ființă n-ai,
aș căuta să-mi înflorești
aievea-ntruchipându-te,
să nu-mi adii ca din povești
sau din închipuiri de rai.
Zmeu tulbure și amăgit -
eu mi-aș stârni grădinile,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Legenda veșnică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Crima (asasinatul) este unică prin faptul că distruge partea vătămată astfel încât societatea trebuie să ia locul victimei și astfel, în numele ei, să ceara pedeapsă sau să ofere iertarea.
citat din Wystan Hugh Auden
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diferența
dintre mine și tine
este un univers
în care stele vomită
pe motiv de peritonită
(?!): stră-lu-mi-
nările galaxiei sunt galbene
cum e ceara albinelor
lucrătoare în creierul
crizantemelor
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tratamente
te tratez cu distanța ne
cuvenită mie, îți intru vocal în ureche: te
îmbolnăvesc de otită (?!) - mă mir toată seara
cât creier poate să aibă, cu alte
cuvinte,-o femeie îndepărtată, cum ceara
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegia risipitorului de iubire
Prea usor pierd vremea
Si prea greu strang bani,
Sa mai stiu ce-nseamna
Pretul unor ani.
Dar, cu toate-acestea,
Le ofer mereu
Altor ani, de-a-valma,
Casa-n trupul meu.
Numai sa nu-mi ceara,
De grabiti ce sunt,
Vreo scadenta-n schimbul
Nimbului de sfant.
Ca nu am nici starea
Sa ma pot schimba,
Nici sa-i zic iubirii,
Dintr-o data - ba!
[...] Citește tot
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din lumea mea...
Din lumea mea de vise dulci
Am prins in poezii de ceara
Dorinte, rugi stelute, fulgi,
Un zambet vesnic, cant de seara.
Am adunate dintr-un apus,
Faclia lucrurilor duse
Si le-am ascuns acolo sus
In vraful orelor nescurse.
Din lumea mea de fantezii,
Si glasuri intr-o rugaciune
Au mai ramas doar versuri vii,
si fire negre de taciune.
poezie de Gabriela-Iuliana Costea
Adăugat de Gabriela-Iuliana Costea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A rămas o frunză-n pom
Nescuturată de om,
Nescuturată de vânt,
A rămas o frunză-n pom.
Nu știu ce are de gând!
Se bucură la amiază
Când se-încălzește la soare.
Însă noaptea șade trează
Fiindcă este prea răcoare.
Singură, ce face oare?
Că iarna este aproape.
Din vifornița cea mare,
Va scăpa ea de la moarte?
Voi ce credeți, dragii mei?
Va mai prinde primăvara?
Săraca frunză de tei!
A îngălbenit ca ceara.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima ninsoare
Tăcuți din ceara nopții
împletind poeme,
și eu și tu,
păream de mult bătrâni.
Cu degete lungi și nebănuite
luna ne-a dăruit
ochelari de lumină,
pentru ca, uitându-ne
pe deasupra lor,
să ne vedem și mai bătrâni.
Târziu mi-am dat seama
că luna plecase-n căutarea soarelui
și-n nebunia ei,
își destrămase rochia de mireasă
peste trupurile noastre,
făcându-ne și mai bătrâni.
poezie de Carmen Tania Grigore din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu pleoapele muțeniei
mi se răsucesc lumânări
din ceara timpului
chefuind
pe amnarul junghiului
setea de rău purpuriu
mi-a-mplântat
în bubele milosteniei
amarul mioapelor amintiri
despre hohotul de foc
al râsului de apoi.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se făcură mari. Ei semănau atât de mult, încât nu cunoștea nimeni care este fiu de împărat și care de rob. Boiul lor era mândru, amândoi aveau pe vino-ncoace, vorba lor, era vorbă cu lipici și amândoi erau voinici, nevoie mare. Într-o zi se hotărâră să meargă la vânătoare. Împărăteasa se tot ciudea cum să-și cunoască pe fiul său: fiindcă și fețele și îmbrăcămințile fiind la fel, de multe ori nu putea să deosebească pe unul din altul. Se gândi să facă fiului său un semn. Îl chemă și, prefăcându-se că îi caută în cap, îi înnodă două vițe de păr, fără să știe el. Apoi plecară la vânătoare. Alergară zburdatici prin câmpiile înverzite și se zbenguiau ca mielușeii; culeseră la floricele, se udară de rouă, priviră fluturii cum săltau și săreau din floare în floare, cum albinele culegeau ceara și adunau mierea, și se desfătară foarte mult.
Petre Ispirescu în Luceafărul de ziuă și luceafărul de noapte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetica
Ce duh ai și ce putere.
Să-mpletești ceara cu miere,
De la floarea din gradină,
Ostenită de albină?
Tu aduni de pe meleaguri,
Pentru stupi și pentru faguri,
Pulberi, roua, stropi și leacuri,
Poate că de mii de veacuri.
Ca din lână, ca din ace,
Țesi rețeaua de ghioace,
De celule-n care pui
Mierea dulce și un pui.
Scule, numere, cântare
Au pus la măsurătoare
Ca-ncăperea cea mai mare
În găoacea cea mai mică
E ghiocul tău, fetică
Ești, pe lumea de subt cer,
Cel mai mare inginer.
Pe-ntuneric, făr' să știi,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din Prisaca (1954)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Țarcul
de-acasă până la serviciu
toți eram legați cu câte-un lanț
sucită cheia-n broască face cranț
țarcul este doar un artificiu
în care noi cu fețele ca ceara
mutăm de dimineața până seara
de la un loc la altul câte-un viciu
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăcrămioarele
Lăcrămioarele-n grădină,
Încărcate-n rouă,
Soarelui discret se-nchină
Două câte două.
Delicat se-ntind, strănută,
Vântul le mângâie
Le ia-n brațe, le sărută
Din cap în călcâie.
Lăcrămioarele-n grădină
Au albe bluzițe,
Dar și verde șorț să țină
Fluturi, gâzulițe.
Firave și parfumate,
Curate cum ceara,
Nostime și-adevărate
Ca și... primăvara!
poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârful de păr
Întâlnirea lor de lângă lacuri
A ucis și ultima speranță,
Nu-și puteau vorbi nici despre fleacuri.
Între ei, se așternea distanță,
Ca-ntre polii lumii nesfârșite.
Stând pe-o bancă, muți parcă de veacuri,
Amândoi părea că duc în spate
Cuiburile lor abandonate,
Precum două patrii diferite.
Până când, cu-amară ironie,
Ea îi spuse, și păru s-o doară:
"Numai vârful părului mai știe
Cum îl mângâiai odinioară".
Și-nfrângând a inimii văpaie,
Îi mai spuse-acum la despărțire:
"Mâine, coafeza o să-mi taie
Și această ultimă-amintire".
[...] Citește tot
poezie de Evgheni Evtușenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce face albinuța?
Ce face albinuța harnică?
Folosește fiecare oră cu lumină
Și-adună miere toată ziua
Din fiecare floare deschisă!
Cu ce îndemânare își construiește fagurele!
Ce frumos întinde ceara!
Și muncește din greu să pună bine
Dulcea mâncare pe care-o face.
În opere de muncă sau de-ndemânare
Ar trebui să fiu harnic și eu
Fiindcă Satan găsește o răutate
Și pentru mâinile proaste.
Cu cărți sau muncă sau joc sănătos
Să-mi petrec primii ani
Așa voi putea să dau în fiecare zi
Un răspuns bun.
poezie pentru copii de Isaac Watts din Cântece divine traduse într-un limbaj simplu pentru uzul copiilor (1715), traducere de Bogdan Popescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ceară, dar cu o relevanță mică.
Moș Crăciun
Moș cu barbă de zăpadă,
Fără daruri, moș sărman,
Tinerețea ta grămadă
N-o s-o vadă
Nici ăst an.
Torc păianjenii sub grindă,
Țara-i fără de băieți, -
Nu-ți mai vin cu ceata-n tindă
O colindă
Să-i înveți.
De cu seara-naripații
Îngeri nu mai cântă prin
Singuraticele spații
Și-așteptații
Nu mai vin.
Plânge biata gospodină,
Brațele în gol se-ntind,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singuratate
Cu perdelele lăsate,
Șed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Țârâiesc încet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele, mângâioase
Și se sfarmă-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.
În odaie prin unghere
S-a țesut păinjeniș
Și prin cărțile în vravuri
Umblă șoarecii furiș.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1 martie 1878)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
La țărmul mării
Prieteni, bună seara, sub clar de lună spun
Sub vântul care plânge trecând prin codrul brun
Ca niște unde care, lovindu-se, se sparg
Și sub ușoara briză ce trestia o-nclină
Un călător visează și-n visuri se alină
Și-ascultă glăsuirea talazului din larg.
Pe-acest pescar noptatec pe stânca sumbră-l văd
Cum își îndreaptă ochii spre al cerului prăpăd
Și-n timp ce-a lui privire pătrunde-n firmament,
El se întreabă, poate ce este cu-acest cântec
Ce către ceruri suie rupt din al mării pântec
Se stinge și renaște în fiece moment.
Ați auzit, prieteni, ce imn a înălțat
Nemărginita mare spre cerul înstelat?
Ce muzică sublimă trezește Dumnezeu
În lumea infinită Atoatecreator
Însuflețind talazul statornic călător
Să cânte imnul sufletului meu!
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Destăinuiri, traducere de Ion Potopin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ceară, adresa este: