Citate despre gardieni, pagina 2
Morgue
Ei zac culcați de parcă ar fi să fie
din nou o faptă iarăși inventat
ca împreună și cu frigul ce-o să vie
să se împace-n alb cu firea-mpreunată;
căci astea toate-s fără de sfârșit.
Ce fel de nume porți prin buzunare,
cum să se găsească? Dezgustul nesfârșit
a fost spălat de dornica-nchinare.
El nu s-a dus; rămas-a doar curat.
Și bărbile-au rămas, mult mai spinoase
de gardieni mai îngrijite, mai frumoase
la privitori să nu le fie silă.
Ochii întorși sub pleoapa fără milă
privesc lăuntru ca un vis ingrat.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (1912), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deținuții, în pielea goală, au fost obligați să se întindă pe culoar direct pe ciment și, timp de peste o jumătate de oră, au fost bătuți, așa cum se toacă bucăți de carne, de către gardieni înarmați cu răngi de fier și cu bâte. După care, trupurile lor însângerate au fost târâte înapoi în celulă și puse la dispoziția reeducatorilor care asistaseră la spectacol. Decalajul de forțe astfel obținut era zdrobitor. Reeducarea putea să înceapă.
Virgil Ierunca în Fenomenul Pitești (1990)
Adăugat de Ordean Ema
Comentează! | Votează! | Copiază!
Protest
Unii-s cu protestul pașnic, alții fac dezordine,
Sunt niște răzvrătiți contemporani,
Unele televiziuni susțin gardienii de ordine,
Alții-i susțin pe... huligani!
epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșind pe poarta Institutului cu mașina albastră a directorului, Lucian constată, oarecum ușor surprins, că într-adevăr, Poliția, Jandarmeria și Corpul Gardienilor Publici își făceau deja datoria: un cordon format din numeroși polițiști, jandarmi și gardieni înconjurau Institutul, păzindu-l de posibili intruși. Ceva mai în față se afla și o barieră ridicată de polițiști, pentru a împiedica trecerea spre Institut. Se văzu oprit în dreptul acelei bariere, nu pentru a fi legitimat, doar recunoștea oricine mașina directorului, cât și pe tânărul șofer, ci pentru că de aici se aleseră cu niște musafiri, pe care, personal, nu prea și-i doreau: patru body-guarzi, doi pentru Lucian, doi pentru domnișoara biolog. Aceștia se urcară în mașină; aveau loc. Lucian se strâmbă ușor, a nemulțumire.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la gardieni, dar cu o relevanță mică.
A trăi în minte înseamnă a trăi viața unui melc într-o cochile. Mintea e cea mai abilă închisoare, deși nu are gardieni, gratii sau judecători, îi condamnă pe toți aceia care cred în ea la moarte. A trăi ca persoană/ca gând înseamnă a trăi viața unei năluci.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturna
O jumătate de lună
tremură palidă ca o nebună
pe cerul străzii pavate
cu urlete dezacordate.
Zidul sudălmii ascunde
biserica fără odăjdii,
gardianul din colț
își dă seama târziu
că veghează-n oraș
o mulțime de morți.
poezie de Veronica Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
VULPESCU (insistent, prefăcut): Care Mihai?
LUPOI (calm, tacticos): De ce faci pe prostul, Vulpescule? Știi bine la cine mă refer...
VULPESCU: Cred că e vorba...
LUPOI (hotărât): Ești gardian al noii puteri! N-ai voie să crezi! Pentru noi, credința e interzisă prin lege...
replici din Procesul, scenariu de Valeriu Butulescu (21 septembrie 2019)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jerry: Ce delict ați comis, domnule?
Prizonierul: Crimă de gradul întâi.
Jerry: Crimă de gradul întâi? Vaiiii, atenție, toată lumea. Să ne purtăm frumos cu el. Glumesc, domnule. Relaxați-vă. Dar tu, tu ce ai făcut?
Prizonierul: Furt de mașini.
Jerry: Furt de mașini? Să nu-mi furi glumele.
Prizonierul: Ești nașpa. O să te tai.
Jerry: Hei, eu nu vin la tine la serviciu și îți arunc plăcuța de înmatriculare din mână.
Gardianul: Gata, Seinfeld, asta a fost. Să mergem. Haide.
Jerry: Bine. Hei, ați fost super! Ne vedem la cantină!
replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai jalea bolții albastre
Dragă Kitty nu te supăra Însă
lumea-i cetatea prostiei Așa că
nu prea-i duc dorul Deși sunt
în această cușcă viața mea în
conjurată de zăbrelele zilelor
Păzită cu strășnicie de acest
gardian rece soarele Și unde
mă trezesc noapte de noapte
cu trupul scăldat
de
lacrimile stelelor
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (24 octombrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucărie
ea stătea cu chirie într-o oglindă de pradă cu dinți de zăpadă. ea își plătea sângele cu o fotografie pentru fiecare călătorie. ea se spăla corect pe dinți și pe viață, fără anestezie. ea mergea cu iubi la piață, să cumpere biscuiți pentru o lebădă de hârtie. timpul se măsura în ceai de iasomie, se înmulțea cu dulceață, se înălța până la aceeași stea nătăfleață, care într-o dimineață a chiulit de la lecția de astrologie. atunci, toamna a intrat printr-o fracție în bucătărie, cu un aer de nevinovăție, camuflată într-o pisică de ceață și a început să sape cu insomnie, sub pleoape de sare, până la rădăcina florii de soare. într-o noapte, pe când se scălda într-o lacrimă de lapte, a alunecat din beție într-un melc din copilărie și uite așa, foarte zurlie, și-a tras un glonte de marțipan, care-a intrat într-un pian, care trecea din întâmplare printr-un vis uitat deschis la colivie, care s-a sinucis, dulce și clasic, într-o simfonie. ușor bacovian, îngerul gardian a trimis îndată trei tristeți și o castană coaptă de monotonie, să culeagă amprentele ploii de mătase, acuzată de igrasie până la oase. și astăzi se mai se descoase această grozăvie. aici, la cofetărie.
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făcând versuri cu Sir Ishii din Ținutul Rădăcinii Soarelui
Nu-mi mai spune că femeile n-au stofă de eroi,
Singură, am călătorit prin vânturile Mării de Est zece mii de leghe.
Gândurile mele poetice se extind mereu o velă între ocean și cer.
Am visat cele trei insule-ale tale,
Toate pietrele prețioase sclipind în lumina lunii.
Mă doare când mă gândesc la cămilele de bronz,
Gardienii Chinei, pierdute-n spini.
Mi-e rușine că n-am făcut nimic; nici o victorie în dreptul numelui meu.
Reușesc doar să-mi fac calul de luptă să transpire.
Jelitul pe pământurile natale îmi frânge inima.
Așa că spuneți-mi, cum mi-aș putea petrece-aceste zile-aici?
Ca un oaspete bucurându-se de adierile primăverii voastre?
NB* Qiu Jin este eroină națională a Chinei
poezie de Qiu Jin, 1875 1907, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vindecare
când te prinzi de faptul că
secunda nu are mâner
și că ai lipite pe talpa bocancului
capace de canalizare
pentru a nu mai da în gropi
că a venit vremea
crezându-te gardianul metaforei
să nu mai ceri actele la control
unui fir de iarbă
unui vers
unui surâs anonim
înseamnă că
te-ai vindecat de copilărie
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demnitatea unei națiuni este dată de prezența masivă în viața ei a oamenilor originali, autentici. Decadența morală a societăților apare atunci când falsitatea umană se generalizează, ca urmare a penetrării structurilor sociale de numeroși "gardieni" dirijați de managementul violenței instituționale. Democratia dispare!
Adrian Ibiș în Cugetări. Reflecții etice și socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veni și noaptea fatală, în care zorabul prevală asupra pisoiului. Dobermannii, alarmați de mirosul sălbatic pe care animalul începuse dintr-o dată să-l secrete, îl atacară amândoi deodată. Îi trebui, după cât se crede, mai puțin de un minut ca să-i orbească pe amândoi, fără să-și facă probabil nici un rău. Gardianul postat la ușa apartamentului prezidențial, alertat de zgomotul din salon, se repezi într-acolo; se auzi un strigăt, apoi arma sa care se descărca, inutil însă. Când fu găsit, avea jugulara sfâșiată dintr-o singură mușcătură.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kozîrev avea un taburet (Ghinsburg nu a avut). A crezut că va îngheța și va muri. Dar, puțin câte puțin, a început să simtă un fel de misterioasă căldură interioară, care l-a salvat. A învățat să doarmă pe taburet. De trei ori pe zi i se aducea câte o cană de apă fierbinte, care îl îmbăta. În rația de pâine (trei sute de grame), un gardian i-a strecurat, nu știu cum, clandestin, o bucățică de zahăr.
Aleksandr Soljenițîn în Arhipelagul Gulag, volumul I
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte umedă
astă noapte s-au desfăcut pereții
ca într-un film
pășeam pe iarbă printre craniile
pădurii
oase albe asemeni
unor margini de toaletă
pe care așezat cu picioarele
ascultam tăcerea rece
simțeam spatele tremurând
până ce greierii s-au alarmat
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet nonstop
După ce
m-au arestat
Primul lucru
pe care
l-am
cerut
a fost
hârtie pentru poezie
Stupefiat
gardianul
a-nceput
să țipe
Șefu
este unu-aici
care trebuie
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgia edenică trebuie scindată nostalgia revine omului, flotant și dizlocat, în care paradisul se manifestă doar ca absență, în reminiscență; Edenul însă, ca atare, a fost deja demult cedat înaltei custodii angelice. Gardienii angelici care închid Edenul simbolizează de fapt ireversibilitatea calitativă de tip eonic care blochează posibilitatea oricărei regresii temporale către fundamente.
Vlad Mureșan în revista Idei în dialog, nr. 12/51, "Fundamentalism și ecumenism"
Adăugat de Monica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana renunțase la conflictul cu directorul, dar nu și la ideea de a-și reține fiul acasă, lângă ea. Străbătu curtea Institutului în direcția rachetodromului, unde se afla nava albastră. Gardianul n-o reținu; îi permise trecerea. Diana Enka îl zări în apropierea navei albastre pe geograf, inconfundabil, datorită înălțimii sale. Se îndreptă grăbită spre el și-l ajunse, înainte ca el să urce treptele, să intre la bordul navei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emigranta Hiperboree
Prin cinic, guvernamental acord,
La ora ploilor de pasapoarte,
Hiperboreea pleaca inspre nord,
In tara ce le adusese moarte.
De nici nu stie, vai de capul sau,
Ca-i un butuc in drumul unui joagar,
Si pleaca fara de pareri de rau
In cel mai elegant si cinic lagar.
O vor gaza cu dragoste-n curand,
C-un rosu fier o vor marca pe spate
Si pielea ei va atarna plangand
Pe ramurisul sarmelor ghimpate.
Hiperboreea, du-te unde vrei,
Pe veci pierdut-o, vesnic haituit-o,
Un crucifix ai fost in ochii mei,
Dar eu numai tristetea ti-am iubit-o.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervatia de zimbri (1982)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gardieni, adresa este: