ontologie

Antropologia răsăriteană este ontologia deificării, iluminarea progresivă a omului şi a întregii creaţii.

citat din Paul Evdokimov
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropierea dintre ontologie şi oncologie te trimite, involuntar, la o boală periculoasă: cancerul gândirii.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e Dasein, dar totuşi are o corporalitate care îl menţine prizonier în ontic, în ciuda deschiderii lui ontologice.

Vlad Mureşan în revista Observator cultural, nr. 438, 4 septembrie 2008, "Sensul ultim al culturii" (4 septembrie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Bărbatul-cutie" este o contribuţie cutremurătoare la literatura excentrică. Amuzant, trist şi autodistructiv, un thriller ontologic.

Marian Ury în The New York Times Book Review (1993)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate animalele "există" în unul şi acelaşi fel: întru imediat şi pentru securitate. "Omul" a fost produs printr-o mutaţie biologică numai cât priveşte mutaţia sa de specie vitală; cât priveşte însă modul său de a exista (în orizontul misterului şi pentru revelare) omul s-a declarat, datorită unei mutaţii ontologice, singulare în univers... O mutaţie superioară încapsulează pe aceea, peste care ea se clădeşte. Astfel, de pildă, modul "existenţei umane în orizontul misterului pentru revelare" încapsulează modul existenţei animale întru imediat şi securitate.

Lucian Blaga în Trilogia Culturii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tensiunea activă spre Dumnezeu ţine de statutul ontologic al creaturii. Mi se cere, deci, să nu uit că am de a face cu un dat infinit (şi, ca atare, de neposedat), dar să mă situez faţă de el în postura efortului plin de speranţă: să-mi valorific maximal capacităţile, pentru a mă apropia de Dumnezeu cât mai mult cu putinţă. Pe scurt, e vorba a lua imposibilul ca ţintă, ştiind că e imposibil: a gândi la limita puterilor tale de gândire, a încerca să pricepi la limita puterilor tale de pricepere. A fi într-o harnică ofensivă, fără iluzii, dar plin de încredere. Efortul şi îndrăzneala sunt comportamentul cel mai adecvat dinaintea lui Dumnezeu. Ambele, dublate de conştiinţa perpetuă a transcendenţei Sale.

Andrei Pleşu în Jurnalul de la Tescani
Adăugat de ANA MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantismul este forţa vie care împleteşte elementele epistemologice, gnoseologice, ontologice într-un tipar literar având drept pavază lumina afectivităţii, orizontul fanteziei şi al mediului natural.

Ruxandra Larisa Mureşan (16 februarie 2009)
Adăugat de Ruxandra Larisa Mureşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercăm adică în spiritul sociologiei fenomenologice să punem problema individ şi societate dincoace de individualism şi integralism şi întreprindem în acelaşi spirit ontologia regională a vieţii sociale.

Traian Herseni în Realitatea socială. Încercare de ontologie regională (1935)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie văzut nimic ontologic sau metafizic în goana sa (a omului) după începuturi, ci doar o fugă de responsabilitate, o evitare a implicării în profunzime, o plăcere de a "surfa" pe suprafaţa vieţii.

Matei Vişniec în Ziarul "Adevărul" (ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanta dintre seninatate si posomoreala descrie singura ontologie autentica a fiintei care traieste in timp. Ce altceva inseamna sa fii salvat din timp decat sa poti cunoaste bucuria?

Horia-Roman Patapievici în Zbor în bătaia săgeţii
Adăugat de Sergiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa dintre sensuri e lesne de sesizat. Pentru filozoful Nietzsche, fragmentul lui Heraclit înseamnă că devenirea n-are nici o dimensiune teologică, e inocentă. Concepţia ludică despre fiinţa care nu este decât devenire îşi află un corolar la Nietzsche în semnificaţia ontologică a imoralităţii: omul şi lumea n-au nevoie de o justificare morală.

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grivan (ridicându-şi capul):... Iată pentru ce mi-am luat eu masteratul în epistemologie... Dar, filozofic vorbind, ceea ce s-a întâmplat, probabil trebuia să se întâmple. O raţionalitate inteligibilă dirijează mişcarea lumii... Non-existenţa este necorporală, fiindcă nu poate fi gândită. Dar eu exist, pentru că gândesc. Exist, dincolo de orice transcendenţă! Exist şi sunt contingent cu mine însumi! Ce forme degradante poate lua uneori lupta pentru existenţă! Latru, deci exist! (Pauză). Această ontologie duce la concluzii epistemologice surprinzătoare! Dacă nu există nimic în afara existenţei, dacă aceasta este imuabilă şi nedevenită, atunci lumea noastră rămâne doar o iluzie... Va trebui să analizez noua mea situaţie în termeni raţionali. Pentru că doar gândirea raţională duce la adevăr. În teoria cunoaşterii, logosul rămâne instanţa supremă... (Pauza). Existenţa mea a intrat într-o fază nouă de evoluţie. Să recapitulăm! Mi-am găsit un loc de muncă... Sunt câine senatorial şi probabil am dobândit statut de funcţionar public... Voi fi un patruped obedient şi politicos. Altfel, aceşti vajnici cavaleri ai libertăţii mă vor pune pe liber! Câtă dreptate avea Socrate: binele sau mizeria individului sunt dependente de calitatea statului în care trăieşte...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinteză ontologică

Sunt un noruleţ mărunt care taine mari ascunde,
Umbrind peste-un scurt răstimp de stări rare şi profunde,
Sub priviri de Soare veşnic doritor să mai inunde
Huma seacă, să-i cuprindă spectrul tainic în noi unde,
Dintr-o sferă ancestrală, străjuită de Lumină,
Ca din starea ei umilă, cât mai picură secunde
Să rodească eternitate prin sorgintea sa divină.

Ori o rază răsărită, din Divin, curtându-şi timpul
Printr-o luptă extenuantă ce-o impune contratimpul
Care-o vestejeşte absurd şi-i preaschimbă anotimpul...
Ori în umbra transcendenţei, sunt chiar timpul unei raze
Măsurându-şi diferenţa în diverse ipostaze
Ce din falnica-i sorginte-şi au răstimpul stabilit
Din Preaînalt spre-un infailibil clironom de infinit.

Ori, răstimpul unui timp din chiar ultimu-anotimp
Străjuit de-un Soare veşnic ce lucrează întretimp
Pentru un scop slăvit, etern şi de mine-Şi face timp
Să mă ajute a pricepe pentru ce-i prielnic timpul

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Levi Tudose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum, după discreditarea psihologică şi ontologică a oricărei idei de temei, va trebui să învăţăm să ne sprijinim pe aer, pe miresme, pe treceri, petreceri şi sufluri. Pe acel tip de gânduri care au ca model făpturile invizibile, coloanele de aer, blocurile de miresme, suprafeţele de căldură, densităţile de întuneric şi nuanţele, infinit desfăşurate intern, ale volumelor de lumină.

Horia-Roman Patapievici în Omul recent
Adăugat de ANA-MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogăţia supremă de fiinţă reprezintă realiter un scop superior unei rarefacţii ontologice. Acolo unde este adevăr există mai multă fiinţă decât în aparenţă sau eroare, care reclamă fiinţă fără să o deţină. Maximitatea fiinţei este deci scopul suprem, şi totodată sursa de fiinţă a tuturor scopurilor derivate: manifestarea fiinţei are natura unei cascade ontologice, ea fiind astfel o ontofanie.

Vlad Mureşan în Arhitectonica valorilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă un filozof va afla în fragmentul lui Heraclit un răspuns ultim la întrebarea fundamentală a filozofiei, un istoric al filozofiei va trebui să constate o anumită analogie între gândirea lui Nietzsche şi aceea a câtorva filozofi din Renaştere. De aici urmează că admiraţia lui Nietzsche pentru Renaştere provenea dintr-o profundă afinitate cu aceasta, constând îndeosebi în importanţa ontologică pe care Nietzsche, precum Nicolaus Cusanuns şi Marsilio Ficino, o acorda simbolului jocului.

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sah

Ontologic şi existenţial
Sunt amărât şi banal.
Încerc a înţelege fiecare cuvânt…
Încerc să îmi explic fiece gând…

Ontologic, se pare, că nu exist.
Existenţial, se pare, că nu rezist.

Numai mă lupt. Mă lupt ca un lup.
Spre a trăi, spre a muri…
Ca un om mă înfrupt
Din aceeaşi esenţială substanţă
Recunoscută ca o instanţă…

Principală este, consider, lupta
Şi clipa ce moare dovedindu-şi risipa
Şi jocul de a fi sau a nu fi.

Ontologic şi existenţial este a şti
Şi a înţelege ce poate să dea

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un istoric al religiilor, fenomenul pe care Nietzsche îl condamna în creştinism nu-i era cu totul constitutiv acestuia – era vorba de dualism, de ideea că lumea îi aparţine diavolului şi de consecinţa ce decurge de aici: faptul că inconsistenţa ontologică a lumii nu-i lasă omului posibilitatea de a-şi recupera fiinţa decât în afara lumii. Trebuie oare repetat faptul că această infatuare a dualismului nu este specifică esenţei creştinismului, că rădăcinile ei sunt platoniciene şi orfice?! Acest mod de a vedea lumea este piatra de temelie a orfismului; adeptul lui Orfeu se aşeza în rândul acelora care aveau aceste convingeri.

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dolce vita

Refuz voluptatea unui acord ontologic
Între "de ce?" şi "cum?"
Pentru a şti "cine"
Între pleoapa raţiunii veşnic deschisă
Şi glanda nedirijată
Între vorbe şi lucrurile din ele

Aşezare pământească
Pe un câmp cultivat cu legume străvechi
Pentru dragoste
Pentru copii înfăşaţi în grabă
Şi părinţi plecaţi la muncă în zori

Această poveste a eşecului
Devine frumoasă
Când îi găseşti intriga salvatoare
De vină sunt mereu vecinii
Mama, tata, sistemul
Dacă ai un pic de curaj
Să te lupţi cu taurul negru

[...] Citeşte tot

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica ne apare ca un complex înnăscut de intuiţii şi de posibilităţi bazat înainte de toate pe o experienţă pur muzicală a timpului – acel chronos din care opera muzicală ne redă doar realizarea funcţională. Oricine ştie că timpul se scurge în mod variabil, în funcţie de dispoziţia intimă a subiectului şi de evenimentele care-i afectează conştiinţa. Aşteptarea, plictiseala, neliniştea, plăcerea şi durerea, contemplarea devin astfel categorii diferite, în mijlocul cărora se scurge viaţa noastră, şi care determină fiecare un proces psihologic special, un tempo deosebit. Aceste variaţii ale timpului psihologic nu sunt perceptibile decât în raport cu senzaţia finală, conştientă sau nu, a timpului real – a timpului ontologic. Ceea ce defineşte caracterul specific al noţiunii muzicale de timp este faptul că această noţiune se naşte şi se dezvoltă, fie în afara categoriilor timpului psihologic, fie simultan cu acestea. Orice muzică, în măsura în care se leagă de cursul normal al timpului sau în măsura în care se îndepărtează de el, stabileşte o anumită relaţie, un fel de contrapunct între scurgerea timpului, propria sa durată, şi mijloacele materiale şi tehnicecu ajutorul cărora această muzică se manifestă.

Igor Stravinski în Poetica muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!