Trăiesc cu speranța că poezia și aforismul mai au puterea să salveze suflete rătăcitoare atunci când nimeni nu mai are timp pentru lectura unui roman de calitate.
Ionuț Caragea în revista Observatorul din Toronto (22 iulie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Timpul - singurul care se poate răzbuna și după ce îl ucidem. Nu ne rămâne decât să-l domolim cu propriile noastre amintiri, trezindu-i un vag sentiment de melancolie.
Ionuț Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem poporul ales. Pe dictatori i-am ucis de Crăciun, iar pe poeți zilnic. În rest, ne văităm din cauza sărăciei, dar ne îmbolnăvim fiindcă mâncăm și bem ca sparții.
aforism de Ionuț Caragea din Gânduri pentru caricatura umbrei (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dumnezeu compensează efemeritatea fluturelui cu frumusețea lui de pe urmă. Omul primește în dar bătrânețea, după ani și ani în care și-a căutat aripile și nu le-a găsit...
aforism de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (22 iunie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna
spulber visele stinse-n iluzii,
spulber tot ce nu vine din ceruri,
spulber mințile-aflate-n confuzii,
spulber gheața-ntărită de geruri.
spulber frunzele moarte departe,
spulber vorbele fără petale,
spulber toți ucigașii de carte,
spulber zilele pline de jale.
spulber tot ce orbește mirarea,
spulber praful ce-acoperă viața,
spulber tot ce-otrăvește culoarea,
spulber grijile, fumul și ceața.
spulber virușii de pe planetă,
spulber măștile fără de chipuri,
spulber timpul ca praful de cretă,
spulber proștii-n eterne nisipuri.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Infectat cu iubire (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viceversa
mă zbat între marginile aceluiași vis
lăsat în izbeliștea timpului
și sper să aflu valoarea vieții
cu mai multe necunoscute
mizând pe dreptatea unei iubiri
începute cu stângul
mă zbat între marginile aceluiași timp
lăsat în izbeliștea visului
și sper să aflu valoarea unei necunoscute
cu mai multe vieți
mizând pe stângăcia unei iubiri
începute cu dreptul
oricât m-aș zbate
între marginile acestei lumi dintre lumi
între marginile acestui vis dintre vise
între marginile acestui timp dintre timpuri
nu voi afla niciodată calea care mijlocește
drumul către inima ta
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Donator universal (2007)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis cu azalee
încă mă îmbată mireasma ta pe nesfârșita alee
prinsă de coama vântului
te iei la întrecere cu norii
în timp ce copacii se dezbracă
și fac dragoste
pe covorul de frunze
lângă tine liniștea turbează
închizi ochii și se aprind lumânările
nenăscute dorințe tăinuiesc într-un zâmbet
te sărut la colțul gurii
petale sunt buzele tale
orice atingere este o pildă
despre iubire
boboci înfloresc pe cămașa de noapte
încă te doresc de parcă nu te-aș fi avut niciodată
îmi revin amintiri din altă viață
mă întreb de ce îți face timpul mătănii
iar eu îmbătrânesc
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Poezii de dragoste (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața spitalul în care oamenii ne tratează cu pastile de sictir, în timp ce moartea inventariază suflete.
aforism de Ionuț Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eutanasia îngerului meu
sunt plămădit
din carnea lui Eros și sângele lui Bachus
priviți-mi îngerul intrat în stare de ebrietate
fantomă alimentată de singurătate
în colivia oaselor este închisă o inimă
ce bate la poartă fără niciun răspuns
inima este și vie și moartă
pe jumătate înșelată
de propriul ecou
te simt dincolo de imaginație
dar mă aflu într-un timp fără spațiu și într-un spațiu acronic
(i se mai spune gaură neagră și vreau să atrag
toată materia ta)
secundele dansează striptease în fața plăcerilor carnale
cerșesc infinitului începutul sfârșitului
vreau să fiu Om așa cum simt eu Omul
să trăiesc printre culori
și nu printre cuvinte născute din euforia
de visuri și speranțe alb-negru
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei care sunt gata să dea timpul înapoi, pentru a corecta greșelile pe care le-au făcut, sunt ca niște viteji care se arată după ce au pierdut adevăratul război, războiul cu viața și cu timpul prezent.
Ionuț Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vechea boală
port în mine boala, boala mă iubește,
e mereu fidelă și nu lenevește,
la tot pasu-mi spune, printr-un idiom,
că sunt omu-n care a crescut un pom
și din el culege fructele durerii,
dar eu, ca un câine, când mă prind hingherii,
scheaun către Lună, nevoind să mor;
stelele sunt oarbe, ceru-i un decor
care nu-mi oferă nicio alinare;
port în mine boala, ca pe-o amânare,
ca pe-o veste tristă dată de himere.
oare, de la boală, simt acum plăcere?
oare, de la boală, pot acum să scriu?
boala mă păzește de al meu sicriu?
port în mine boala, boala nu mă iartă,
de mă simt iar bine, vine și mă ceartă,
mă atinge-n membre, mă lovește-n pântec,
un blestem mi-e boala sau e un descântec?
boala e tristețe sau e fericire?
duce la noroc sau nenorocire?
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat (15 aprilie 2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt singur
nu sunt singur, am o umbră fugărindu-mi zilnic pasul,
am și-un tunet rupt din ceruri când îmi obosește glasul,
am și Soarele și Luna, am și bolta înstelată,
am și-o poză cu o fată cu rochița dantelată.
nu sunt singur, am oglinda încruntată riduri-riduri,
am speranțe-n depărtare, am și ziduri după ziduri,
am și-o muză ce mă doare printre vise fără număr,
am și stropii grei de ploaie picurându-mă rar pe umăr.
nu sunt singur, am credința și mă rog la sfânta cruce,
am și vise colorate, am și lacrime caduce,
am și-o inimă ce bate, bate-ntruna ca o toacă,
am și-un înger și un demon îndemnându-mă la joacă.
nu sunt singur, am un suflet rătăcit printre cuvinte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă morții din morminte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă valul când se sparge,
nu sunt singur într-o mare scufundare de catarge.
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale de umbre
sufletul meu
așteaptă cuminte
pe fundul unui ocean de singurătate
să cadă steaua norocoasă
a inspirației
în tot acest timp
asist la spectacolul
în care moartea
dăruiește creatorului
o floare cu petale
de umbre
poezie de Ionuț Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidul plângerii interioare
Imaginează-ți sufletul tău trist din cauza anilor de detenție și singurătate, rugându-se în genunchi la zidul plângerii interioare. Rugându-se pentru tine. Toată viața i-ai oferit pe sub ușă porția zilnică de promisiuni, minciuni și iluzii. Tu l-ai ispitit uneori cu un pahar de vin, o țigară sau chiar un om de ocazie. Sufletul tău nu s-a hrănit cu nimic din toate acestea și a îmbătrânit. El nu a fost niciodată liber, nu a vizitat alți prieteni, alte iubiri și nu s-a întors niciodată acasă cu alt suflet de mână. Tot ce a făcut a fost să privească din când în când lumea printr-o fereastră cu gratii. Acum, când ți-e frică de necunoscut, îți întrebi sufletul dacă mai există salvare, dacă se mai poate schimba ceva, dacă măcar pe lumea cealaltă vei fi fericit. Dar sufletul tău tace și privește zidul mucegăit la care s-a rugat toată viața. Îi este greu să se despartă de el.
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricare dintre minunile lumii ar trebui să pălească în fața crucii muritorului de rând. Dar cine are timp să plângă la fiecare cruce?
aforism de Ionuț Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început a fost punctul
la început a fost punctul
și în jurul lui miriade de virgule fecundându-l
astfel s-a format o stea
prima literă a universului: Alfa
a crescut mare devenind Omega
a explodat dând naștere celorlalte
litere din alfabet
literele s-au iubit din nevoie de cuvinte
cuvintele la rândul lor simțeau că lipsește ceva
și au stabilit reguli sub formă de propoziții
îmbinate în fraze
anii treceau
frazele erau din ce în ce mai lungi
și mai greu de citit
până într-o zi când cuvintele
au îmbătrânit și au devenit mai înțelepte
au spus că vorba multă le aduce sărăcia
și au inventat poezia
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Vinerea Mare
Un înțelept
Cruce la piept
N-am cum să scap
Cruce la cap
Zilele numeri
Cruce pe umeri
Mă lași la vatră
Cruce de piatră
Primesc însemn
Cruce de lemn
Ultim suspin
Cruce mă-nchin
Din miez de nuc
Crucea mi-o duc
Spre creator
Pe cruce mor
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulți oameni ar vrea ca în schimbul durerilor care îi chinuiesc zi de zi, să obțină ceea ce cred că i-ar face mai fericiți. Dar pentru că nimeni nu dă doi bani pe acele dureri, ajung să-și vândă sufletul pentru niște lucruri care, în scurt timp, îi vor chinui și mai tare.
Ionuț Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia
M-agăț cu disperare de unii oameni mari
Și-ncerc pe cât posibil să-ndepărtez prostia,
Dar, vai, pe zi ce trece, aceștia-s tot mai rari,
Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia.
La ce mai este bună o viață printre vii?
La cine să m-aștept să-mi prețuiască mintea?
Trăim ca niște păsări, orbind în colivii,
Și-n cântecul de jale, ne ignorăm sorgintea.
M-agăț cu disperare de cărți și le citesc,
Sperând ca dintre pagini să strige fericirea,
Și parcă-n cărți îmi vine de-a pururi să trăiesc,
Dar inima îmi spune c-acolo nu-i iubirea.
Tu spune-mi, Preamărite, ce este de făcut
Când inima și mintea se contrazic întruna?
Arată-mi, tu, răspunsul, că-n tine am crezut
Așa cum cred în Soare, când mă adoarme Luna.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Infectat cu iubire (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ce bun?
la ce bun e omul, dacă nu învie
fără judecată aspră și târzie?
la ce-i bună viața, scurtă și nedreaptă,
dacă nu găsește către cer o treaptă?
la ce-s bune toate cele trecătoare,
dacă nu se știe pentru ce se moare,
pentru ce speranțe, pentru ce iluzii?...
reveni-vei oare ca să tragi concluzii?
ne jurăm iubire fără de adio,
la ce bun e timpul ce va risipi-o?
ne dorim destinul ca pe-o escaladă,
cui i-e dat să urce, cui i-e dat să cadă?
la ce-i bună groapa, dacă ține rece
și prin fața crucii nimenea nu trece?
la ce-i bun oftatul, ca o rugăminte?
unde-i adevărul? cineva ne minte...
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Caragea despre timp, adresa este: