Citate despre briză și viață, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la briză și viață, dar cu o relevanță mică.
Marea m-a învățat cu briza ei divină, valurile neostenite și miliardele de boabe de nisip aurite că merit mai mult de la viață, că merit din adâncul inimii să zâmbesc, să fiu iubită și să iubesc, precum o divă pe scena operei lumii să strălucesc, că trebuie să lupt până reușesc și că merit din plin să am în preajmă oameni cu sufletul fin, de calitate, de înaltă și autentică moralitate, definiți de frumusețe și bunătate.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Veneția
Veneția orașul lagună
Ne cheamă să fim împreună.
Ne poartă sufletele
În legănare de vis,
Aromă de dragoste-adună
Și lumina din candelabrul aprins.
Chipurile mângâiate de dorul
Brizei de sentimente,
Le-nvăluie în tăcere și umbre.
Durerea lacrimii o strânge-n corseste...
Ne poartă prin viață
În dulci legănări, iar în noapte,
Ne-alungă durerile toate.
Veneția este mister uneori,
Este grădină de vis și culori.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansând în noapte...
Nu pot să dorm, am pe balcon un greier,
ce cântă, toată noaptea, la vioară,
cu cântul lui eu viața o cutreier
și gândurile-mi zburdă pe afară...
Strâng gândurile, vreau să le țin bine,
dar unul scapă și-n trecut se duce,
nu vrea să stea alăturea de mine
și nicidecum nu vrea ca să se culce...
Ies pe balcon în noaptea asta clară,
o Lună plină sus pe cer tronează
și-n briza răcoroasă de sfârșit de vară,
fără să vreau, picioarele dansează...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
mă vei găsi aici
în briza mării
în firul de nisip
pe care-l calci
în apa caldă
în valul înspumat
sunt peste tot
m-am risipit
în razele de soare
în stropii reci de ploaie
în iarba ce rasare
nu am plecat nicicand
m-am transformat
în alți atomi
si altă formă am luat
te văd si te aud
dar nu iți fie teamă
te voi feri de tot ce-i rău
ca să trăiești mereu
de s-ar putea..
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diadema
doar m-am uitat în sus
îndată el a coborât pe un fir de
păianjen între
alfa și omega briza
i-a tăiat capetele
mi le-a înnodat la ceafă
cu soarele pe frunte realitatea
și mai fierbinte face loc viselor
mai mici mai mari se adună
lecturăm poezii mai vechi mai noi
apoi desenăm o mare a noastră
vaporul timona parâma catargele
legănarea amețitor de plăcută
viața vine și pleacă
într-o rotație completă
în jurul lumii deslușesc totul
într-o altă lumină
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petit, poetul
Semințe într-o carcasă uscată, tic, tic, tic,
Tic, tic, tic, ca insectele când se încaieră
Iambi plăpânzi treziți de briza puternică
În timp ce în brazi se cântă o simfonie.
Sonete, rondele, villanelles, rondeaus,
Balade contabilizate sub umbra acelorași vechi refrene:
Unde sunt zăpezile și trandafirii de altădată?
Și ce este dragostea, dacă nu o roză care se ofilește?
Viața din jurul meu aici, în oraș:
Tragedie, comedie, valoare și adevăr,
Curaj, permanență, eroism, ratare.
Totul la vedere, și, Doamne, ce cărări bătute!
Pădurile veșnice, pășunile, torenții și fluviile
Mi-au rămas întreaga viață indiferente.
Sonete, rondele, villanelles,, rondeaus,
Semințe într-o carcasă uscată, tic, tic, tic,
Tic, tic, tic, iambi piperniciți
Și în vremea asta Homer și Whitman dau năvală, fremătă prin brazi.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
De-ar fi să te descriu pe tine
Într-un cuvânt tu ești destin
Oglindă a valurilor pline
Mă ajuți ești Marea un festin
Simt că am pierdut speranța
Tu îmi dai tărie si putere
Vorbesc cu tine lupt cu viața
Răspunzi prin valuri de iubire
Ești adusă dintr-un munte
Ai străjeri mii de pescăruși
Simt o briza un sărut pe frunte
Mâinile valuri albele mănuși
Pașii mei prin tine umblă
Tu-mi ești dor si alinare
Viața este doar o umbră
Ce rămâne-n apă ta cu sare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur, privind de-a lungul fluviului bobocii dând în floare
Pe malul fluviului tristețea înflorește inexplicabil,
Dar nu ai unde să te plângi aproape am luat-o razna.
Îl caut pe vecinul de la miazăzi; dar prietenul meu de pahar
Umblă băut de zece zile. I-am găsit doar patul gol.
O inflorescență febrilă acoperă malurile,
Hoinăresc, înregistrând pericolele, înfricoșat de primăvară.
Poezii, vin chiar și pe acestea, le îndur din plin.
Planurile de viitor pentru acest bătrân cu părul alb mai pot aștepta.
Un fluviu adânc, două sau trei case în liniștea bambușilor,
Și aceste de întâmplări: înfloriri roșii strălucind în alb!
Îmi găsesc locușorul printre vociferările primăverii:
Cu un pahar de vin în mână, urez grijilor vieții bon voyage.
Privind la vest spre Shao, de unde fumul se ridică dintre flori,
Admir din ce în ce mai mult statuara cramă Po-hua.
Să golești cupe aurii de vin, urmărind fete frumoase
Dansând pe broderia covoarelor câți pot îndura așa ceva?
[...] Citește tot
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baletul Luminii...
Mai caut intrarea, mai caut o cheie
Și cât sunt afară înfloresc orhidee
S-aduc înspre tine, vreau trup de femeie
Baletul Luminii, din calea Lactee.
Mă-ntreabă o șoaptă dinspre cer strecurată
"Dar Raiul, tu, floare, l-ai vazut vreodată?!"
Îmi fac peste câmpuri privirea o roată
Și-n mine m-afund să-ți dansez, fermecată.
Desfac spiralat albe-roze petale
În frunze-amintirea îmi curge la vale
Și-n boabe de rouă mai caut o cale,
Nectar de-orhidee să-ți torn în pocale!
Mă vrei ori te vreau?! Noi gândim separat...
Eu sunt o grădină, tu trăiești în palat
În care să intru mai cer și îți bat
Cu tandre reflexii din geamuri, pe pat.
[...] Citește tot
poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
în geopolitica asta
și-a descoperit frigiderul gol pușcă
apoi și-a băut ceaiul de ayahuasca
cu înghițituri mici luate fierbinți
cum sunt femeile din viața lui cu părul
pe umeri unde se rătăceau drumeții
în avalanșa de sentimente bine temperate
ochii păreau că privesc în interiorul
devastat de ceva mai tăios decât o cutie
de suc de portocale cu iaurt aruncat
într-o parte a gâtului gros în lumina
ce-i desena figuri pe podea și o parte
a patului plin cu farfurii prin care circula
o briză rece strecurată printr-un geam
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioplire în lacrimă
Pe cerul strâns sub gene, cu dalta mi-am cioplit
Din lacrimă, cuvinte, din ziduri, infinit...
Un S. O. S. se zbate pe valuri... albatroși,
Ascund în taina lumii doar ochii tăi frumoși.
Când marea,-n depărtare, mi-alungă întristarea,
Eu mă arunc în valuri și mă cunun cu marea.
Îmi las pe plajă pașii... Pădurea de nisip
Îmi va umbri durerea, mă va ascunde-n timp.
Sunt liniștea uitării, hotarul unui gol.
Și briza sărutării cu gândul o măsor...
S-a stins însingurarea apusului de viață,
Acum, în valul vieții, te strâng mai tare-n brață...
Văd munții de-ntuneric cu se surupă-n mine,
Te văd în linii frânte, supuse și virgine,
Oceanele mi-s lacrimi... ce curgere?! n zadar!
Căci tu rămâi prin mine, făclie și amnar.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Love and love
Gura ei aștepta sărutul, lacrimile ei erau o chemare
A fericirii, inima ei se zbătea prinsă încă în plasa copilăriei,
Cineva vorbea cu durerea iubirii, mai știi căldura laptelui matern?
Oare s-a stins rugul? Capul meu se înclină, mă simt ca la apa Babilonului.
Mă simt de parcă aș fi un semn în spațiul zilei, ca un desen de copil.
Sunt, oare, într-un careu de execuție? Dar poți cere iubirea?
Poate o lumânare? Nu te teme, și-a spus.. memoria nu face zgomot.
Dezleagă-mi taina, Doamne. Ești, poate, ultimul refugiu.
Îmi place personalitatea ei, dar pot să calc eu peste mine?:
Mă pasionează sexul opus, zise unul cu glas gros.
Dragostea este ceva tulbure, nu știi din ce este făcută.
Dragostea este o colonie în țările calde.
Poate fi o pădurice de mesteceni tremurând.
O ghitară cântând sub briza mării.:
Ieri o vedeai și nu e. Unde e femeia de dor nebună,
Unde? Strigă de după gratii violatorul.
Ce cauți tu în viața mea, șoptește bolnavul, căutând medicamentele pe noptieră.
Două viori cu coardele rupte. O glumă e iubirea, când se repetă, e grav.
La un pas de fericire, apoi te calcă tramvaiul.
Cinstitelor doamne cu multe principii
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un felinar în noapte
Ca un felinar în noapte, stau la țărmul viselor
Marea bântuie tăcută, valuri poartă al meu dor.
Adieri, brize mi-aduce, astăzi veste de la tine,
Pescărușii țipă-n larg, soarele meu nu mai vine...
Bat cu aripa în val, timpul zic să nu-l mai pierd
Că iubirea mea-i plecată, astăzi sunt o amintire.
Și pe cerul înnourat astăzi plânge lacrima,
Cu amintirile în brațe, eu te strig iubire acuma.
Mă ascund după un val, pașii să-ți aud sunând
Pe nisipul ruginiu... peste cerul fără soare,
Pescarusii trec în zbor... țipă, în valuri se aruncă
Și o lacrimă căzută... înapoi vor să-mi aducă.
Eu privesc în noapte iară, nici un suflet nu zăresc,
Pași-ți drumu-au rătăcit, drumul vieții e pustiu.
Doru-mi frânt într-o basma, îl leg bine să nu-l pierd
Și în sân, la inimioară eu tăcută mi-l așez.
[...] Citește tot
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Wallace Ferguson
Acolo la Geneva unde Mont Blanc plutea ca un nor
Deasupra lacului strălucitor când briza se-abătea
De pe cerul albastru, curat, iar hohotul Ronului
Dădea năvală sub pod prin abisuri stâncoase,
Și cântecele din cafenele se constituiau în parte a splendorii
Apei dansând sub torente de lumină;
Și geniul pur al lui Jean Rousseau era muzica liniștită
A toate pe care le-am văzut sau despre care am auzit
Acolo, la Geneva, oare, extazul a fost mai puțin
Pentru că nu m-am putut conecta la mine cel de altădată,
Cel care acum douăzeci de ani hoinărea prin Spoon River?
Am uitat cine am fost sau tot ce am simțit?
Ne trăim ora uitând cine am fost în orele demult trecute?
De aceea, o, suflete, dacă te pierzi în neființă
Și te trezești departe în Geneva, undeva lângă Mont Blanc,
Ce-ți pasă dacă nu te cunoști pe tine însuți așa cum îl cunoști
Pe-al cel care-a trăit și-a iubit într-un colțișor de lume
Cu numele Spoon River, în vremuri demult, demult trecute?
poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonia picăturilor noastre
Ai intrat abrupt în poveste, simți taina
și pulsul ei care te dezarmează,
legi visele tale la inima mea,
le țeși prin ea și-i binecuvântezi pacea.
O piatră arunci în liniștea apei, sunetul ei
te poate conduce undeva sau altundeva,
departe și prea aproape, niciodată aici sau acolo,
pretutindeni și nicăieri. Un ambitus de nepătruns!
Fugi și rămâi, un cerc tonic al cvintelor,
mergi și străbați amplitudinile lumilor,
mereu așezat între ele, în permanentă mișcare,
te-arunci printre astre,
- o fugă cu totul tulburătoare -
adierile cerului plutesc între noi, pierduți în
dezmierdări de cuvinte,
pășim amețiți de furtuna dorințelor.
Secera lui Ceres ți-a tăiat
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Privește-ți sufletul cum plânge
În unduire de apus!
Oceane de mărgăritare
În sărutarea ta s-au scurs...
Arde o clipă în tăcerea
Și spaima clipelor cuminți.
Oh! Vezi?! Ți-e briză mângâierea
Iar valurile-s mai fierbinți.
Roza, întâia dăruită,
Plânge... Mătănii de suspine
Aleargă-n voaluri... Fericită
Pot fi alăturea de tine!
Nu-nchide ochii! Lasă visul
Să prindă rădăcini în noi!
Uitați în mări de dăruire
Să fim în veșnicie... Goi
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plaja clepsidrei
Viața ne este o plajă enormă,
unde nisipul ce arde sub soare,
sigur este clepsidra noastră vie
căutând și comori și răcoare.
Printre rătăciri nu vedem o mare
aducând briza alinărilor întruna,
dorim zadarnic numai orizontul,
dintre toate scoicile nu vrem niciuna.
O stea de umbră ne va acunde timpul,
dar nisipul îl păstrăm doar pentru bronzat,
nu acceptăm să ne clădim o statuie
sau digul pentru valul deja anunțat.
Secundele se scurg desperecheate,
iar zăpezile știm că pleacă curând,
dar stăm singuri în fața nemărginirii
și ne pierdem în neguri triste plângând.
poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (iunie 2011)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș exila, (acolo-i cer!) și aș trăi ca prizonier, pe lac la Colibița...
La înfruntarea dintre nori, se frânge glasul de cocori, cum cântecul de liră
Îngenunchează ispășit, în carapacea de granit, unde un vers respiră.
Orfeu trezește din tăceri, cenușa din incendieri, în care mor poeme
Și sare lacrima de dor, ca dintr-un nesecat izvor, anihilând blesteme.
Și dacă cerul n-ar mai fi și versul nu m-ar mai iubi și m-ar slei arșița,
M-aș exila, (acolo-i cer!) și aș trăi ca prizonier, pe lac la Colibița.
Și printre îngerii-poeți, în straie move de asceți, aș mai trăi o viață,
Doar într-o clipă de extaz, mi-aș prinde versul de grumaz, ca pe o dimineață,
În care aș adulmeca, poeme moi de catifea, ca pe-o mireasmă sfântă
Și m-aș împărtăși-n genunchi, la rădăcina unui trunchi, cu-ncrengătura frântă.
Nimic nu m-ar urni din loc, doar poate briza unui șoc, pierdut prin seva vie,
Ce se strecoară cumințit, de lacrima ce l-a pețit, la uși de colivie.
Și sigur aș înmuguri, poemul mi-aș împăduri cu verde crud de ploaie
Și ninciun vers cu s-ar pleca, sub talpa nopților de nea, tăcute și greoaie...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele meu...
O floare se usucă-n vânt,
ușor se pleacă spre pământ,
e cotropită de dogoare,
de arșița venind din Soare.
Așteaptă doar o mângâiere,
iar de la vânt o adiere,
cu briza lui răcoritoare
ce-i poate da viață, culoare,
că altfel nu s-ar numi floare,
iar floarea vieții sunt chiar eu
și tu devii Soarele meu
că-n suflet te-am purtat mereu.
În zori mă bucur de lumină,
la prânz de zumzet de albină,
amiezele cu drag petrec,
cu alte flori să mă întrec,
culori, parfum, arom', buchet,
te-mbată-n câmp, sunt berechet,
și toate florile doresc
blagoslovit dumnezeiesc.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aplicarea crucii pe tot și toate
(după câteva versuri în engleză, de Amy Charmichael)
(Luca 14,33)
O, Domnul meu Cel răstignit Isus, aplică semnul crucii Tale sfinte
Pe viața mea în tot ce este ea: plăceri, alegeri, preferinți și minte.
Pe tot ce-ar mai putea veni din vechiul eu, sub orice formă-ar mai fi inspirat,
Marchează Tu inscriptul sfânt al crucii Tale: "Pierdut și la gunoi pe veci de mine dat".
Iară când briza morții rece suflă, astăzi aici și mâine-acolo poate,
Peste vreun lucru drag de care mie-mi pare că n-as putea în veci a mă desparte,
Dă-mi harul să nu fiu surprins deloc, ci să-nțeleg că voia Ta lucrează,
Ca un răspuns la rugăciunea-n prima strofă: e mâna Ta ce binecuvântează.
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre briză și viață, adresa este: