Citate despre corupție și moarte, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la corupție și moarte, dar cu o relevanță mică.
Nu-i liniște și pace nici în moarte...
La poartă,-n rai, s-au adunat nebunii
Cu inimile-n palme, la vânzare,
Din care ciugulesc flămânzi lăstunii,
Spre alte lumi deșarte ca să zboare.
Tarabele cu vise demolate
Așteaptă orbii să le-nsuflețească,
Pe-un colț de lună, stelele fardate
Se bulucesc, de sus, să îi privească.
Stau sfinți la vamă să trieze bunii
După criterii ce se vor concrete,
Îngenunchează-n pragul rugăciunii
Adunătura de marionete.
Un hoț, dă mită, să ajungă-n față
(Sunt sfinți corupți și-n rai ca orșiunde)
Ticăloșia-n zâmbet se răsfață
Și ce ușor, pe uși de rai, pătrunde!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu cum e-n altă parte
Nu știu cum e-n altă parte
Dar știu bine ce-i la noi:
Toată lumea se împarte -
În ai noștri și strigoi.
Pentru dragostea de țară
Unii sunt medaliați,
Iar pe alții îî omoară,
Îi alungă, sunt triați.
Pe o poliță aparte
Stau aleșii și iubiții
Pentru care oare fapte -s
Onorații și plătiții?
Poți să cazi muncind,
Pe vatra cea coruptă chiar să mori,
Cărți de aur tălmăcind
Florile oricum nu au culori...
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săracii doctori amici
Săracii doctori amici,
Fără jenă ies în stradă.
Spun că au salarii mici,
Dar ciubuc primesc grămadă.
Unii n-au pic de rușine.
Nici nu se uită la tine.
Dacă nu dai milioane
Poți chiar să mori în saloane.
Pentru sistemul medical
Nu există cod penal.
Corupția e în floare,
Guvernul, în cot îl doare.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Junii corupți
La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite,
Și ca să vă ard fierea, o, spirite-amețite,
Blăstemul îl invoc;
Blăstemul mizantropic, cu vânăta lui gheară,
Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară
Cu fierul ars în foc.
Deși știu e-a mea liră d-a surda o să bată
În preajma minții voastre de patimi îmbătată,
De-al patimilor dor;
În preajma minții voastre ucisă de orgie,
Și putredă de spasmuri, și arsă de beție,
Și seacă de amor.
O fiarbă-vă mânia în vinele stocite,
În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite
De sânge putrezit;
Că-n veci nu se va teme Profetul vreodată
De brațele slăbite, puterea leșinată
A junelui cănit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morbul corupției
Geaba vă luptați cu morbul
Ce l-am moștenit din veac,
La noi vede chiar și orbul
Că și moartea n-are leac!
epigramă de Maria-Livia Ilcău din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unitarienii recunosc în parte răul și responsabilitatea omului. Din cauza corupției totale a omului, probabil Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu ca să moară pentru oamenii păcătoși. Dar cei mai mulți unitarieni consideră această doctrină ca jignitoare, nebiblică și chiar imorală. Ea nu este compatibilă cu natura lui Dumnezeu și cu demnitatea omului, pe care Cel Etern l-a creat după chipul Său, iubindu-l cu o iubire veșnică.
citat din Cari M. Chorowsky
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e scumpă amintirea acelui ev
Mi-e scumpă amintirea acelui ev și-l sui!
Când Phoebus, zeul soare, mai aurea statui.
Atunci, fără de grijă, în toată-a lor minune,
Bărbatul și femeia iubeau fără-a supune,
Îndrăgostit și cerul, și-i săruta din slavă
Iar stirpea creștea falnic, nu se știa bolnavă.
Sublimă în rodire, Cybela, ca o vară,
Ai Terrei fii, mulțime, nu-i socotea povară,
Și admirând lupoaica și dăruirea sa,
La țâțele-i preapline natura invita.
Sta omul în puterea deplinei tinereți,
Stăpân pe viața-i toată, pe-acele frumuseți
De roade pârguite, la trup catifelate,
Cu carnea de lumină, voindu-se mușcate.
Acum Poetul nostru visează fără rost
Cea tainică grandoare; prin locuri unde-a fost
Doar goliciunea-și plimbă, de suflet, omenirea;
El simte-un val de scârbă întunecându-i firea
Văzând tabloul simplu și fără de scăpare
De stârpituri cătându-și veșmintele sumare!
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire (1991), traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laurii Noștri
Avem campioni, asta se știe,
Dar pentru mulți nu e o bucurie.
Invidia, lăcomia, nedreptatea,
Din păcate, asta este realitatea.
Avem nenumărate modele pozitive,
Aceste exemple, nu sunt considerate creative.
Corupția, nonvaloarea, infidelitatea,
Mass-media le promovează, asta-i realitatea.
Campioni, triumfători și medaliați peste hotare,
Niște simpli anonimi în România noastră mare.
Homopolitică fără conștiință și onoare,
Poporul doar supraviețuiește, în timp ce tradiția moare.
Homopolitică pentru că au legitimat homosexualitatea,
Dând frâu liber nebuniei și orcărei desfrânări.
Permițând urii să dezbine și să se dezvolte, ca și răutatea,
Noi suntem laurii, homopoliticienii sunt păgânii acestei țări!
poezie de Ovidiu Kerekes (30 mai 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocaliptică
de Rodica Nicoleta Ion Rodica
Ieșiți voi morți, spre a intra noi, vii,
Să ne stăpânească, frica, mormântul.
Dușmani de temut spre noi vor veni.
Va arde în flăcări pământul...
Sub crucea Ta, Doamne, cerșim adăpost,
Dar dă-ne pedeapsă-n dreptate!
Nimic nu mai e, nimic din ce-a fost,
În suflete-i ură și noapte.
În lume, vulcanii de sânge-or spăla
Prunci cu privirea-mpietrită
Și mamele care vor alăpta
Cu lacrimi de dor și ispită
Vor plânge, în foame, copiii ce mor.
Ce aspră pedeapsă! Cumplită!
Și-ar da și la moarte, din apa-n urcior,
Doar viață, la prunci, să promită.
Iar diavolul morții, spre noi va urla,
Cerând adevărului mită.
Atâta durere pătrunde-n adânc
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "E toamnă iar..." de Gheorghe Gurău
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Când soarele s-a plictisit de moarte,
Pe ceruri discul roșu să și-l poarte
Într-un periplu cosmic nentrerupt.
O cucuvea justiția împarte,
Dar când să aresteze vreun corupt,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Că soarele s-a plictisit de moarte...
Am renunțat cu norii să mă lupt,
Cu proștii ce n-au școală și nici carte
Și-observ uimit că după ce am supt
O sticlă, c-o licoare mai aparte,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Riscul de a trăi
A trăi prudent
copleșit de patimi
a trăi recent
după alte datini
a trăi cu spaima
de a nu muri
a trăi cu faima
de a nu iubi
a trăi în taină
ca într-un pustiu
a trăi în haină
de... cedat de viu
a trăi în pace
pe timp de război
a trăi că-ți place
tot dând înapoi
a trăi cu riscul
unui mal abrupt
a trăi când fiscul
te știe corupt
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău din Zâmbete rimelate (aprilie 2008)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi pasă (pamflet)
Îmi pasă și mă doare starea națiunii,
Când văd aleșii care se comportă
Mai lacomi ca hiene și mai răi ca hunii,
Din ciolan să ia întreaga cohortă.
Cu sabia-n cuvânt și cu resteu în ură,
Nimic nu lasă rivalilor mărunți!
Se luptă să le ia și pâinea de la gură,
Să nu le știe manevre de corupți!
Când biata țărișoară este sub greutăți,
Ei fac planuri, de unde să ciupească.
Onoarea își compromit, când calcă și pe morți
În planul hapsân, să se pricopsească!
De poporul român, îmi pasă și mă doare,
Văzând că din greu, pentru fii se zbate,
Iar "patrioții" se-arată la sărbătoare,
Să vorbească despre moralitate!
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din România - patria din sufletul meu (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidirea legendei
Sunt locuri unde suntem obligați să ne reîntâlnim, aici ori dincolo.
Interesant este la ce nu te gândești aproape niciodată.
Orice animal de pradă poate fi un profesor pentru om.
Setea de putere ascunde frica de moarte.
Nicio convertire nu este completă, orice convertire ascunde o dramă.
Să nu confundăm profunzimea și înțelepciunea cu lașitatea.
Ultima dorință a celui care moare ar fi viața.
Bătrânețea te poate îmbăta ca alcoolul prea tare.
Orice răzbunare este o nedreptate, chiar o crimă.
Unui sărac nu-i poți dărui un imperiu, ar fi o minciună.
Înțelepciunea lucrează numai pentru tine, nu are alt stăpân.
Nu cunosc păcat mai mare decât ura de sine sau de alții.
Morala s-a născut din contrariul ei.
Nimeni nu te obligă să fii responsabil, ești ori nu ești.
Observația incoruptibilă este crudă.
De ce orbii știu mai multe decât noi.
Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zidești în el.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte banale
Comerciale versuri în fale
Atrag prin cuvintele lor banale!
Seducând minți-n dune mișcătoare
Amăgind prin miraje de valoare!
Conferite-n cenacluri murdare
Cu culorile de vot publicitare..
Cu pene corupte duplicitare!
Literaturii ce prin partide moare...
De poeți și literați, ahtiați
Falusând în slove să fie lăudați!
Cu lauri nemunciți, nemeritați
Lingând afișe de nulități.
Ce vă țin cu arginți cei furați!
De la cei prostiți cu ce voi clovni...
Pe tărâmul filelor vă juisați!
De la stăpâni-n tuș, expectorații
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito, hai să ne plimbăm
prin cimitir unde miroase a motorină
și fum de la excavatoarele care sapă
gropi în locul groparilor morți de beți
sau loviți de ultimul virus. vom păși
sfioși în moartea noastră cea veșnică
nu aveai loc la morgă. eu eram afară
la aer stăteam într-un sac negru deschis
în jurul feței. băieții au fost de comitet
dar i-am mituit cu un rolex chinezesc
pentru gestul lor măreț
ne vom plimba ca două fantome
dintr-un castel spaniol plin cu mauri
lichidați de sfânta inchiziție
pășim atent? suntem teleghidați
și mirosim a sulf sau a pucioasă
ne-au aruncat în saci îmbrăcați sumar
am papucul drept în piciorul stâng
în piciorul stâng n-am nimic
are un număr scris cu pixul
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chinurile lui Dumnezeu
setea de sânge a zeilor e crasă
purced războaie atacuri cu bombe
sunt tot mai avari de nimic nu le pasă
oamenii afectați se-ascund în catacombe.
țara mea e plină de zeități corupte
ciuma roșie scoate lumea în stradă
pentru un colt de pâine duc grele lupte
cu sărăcia ce domneste cu legi de fațadă.
Dumnezeu nu luptă plânge în genunchi
sărută moaște de sfinți morți în chinuri
i-a rămas speranța ce freamătă-n rărunchi
universul să reziste la tragice declinuri.
arborele vieții e zdruncinat în trunchi
de tornade dese ce-au dezmembrat seninuri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciupercărie de întrebări
de ce sunt pe lume cutremure devastatoare?
de ce avari și hoți defrișează păduri?
de ce încă din fașă îngerașul moare?
de ce-n loc de spitale se construiesc borduri?
de ce ne guvernează toți zeii corupți?
de ce trubadurii cerșesc în stradă?
de ce poartă lumea pantalonii rupți?
de ce gem munții cu lacrimi de baladă?
de ce suferă pruncii cu părinții plecați?
de ce sunt sclavi în veacul modern?
de ce se frâng și cad aștrii fermecați?
de ce destinul vieții nu este etern?
de ce-i pe apa Sâmbetei planul aurifer?
de ce nu pot să dorm fără somnifer?
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și te închini
prostia nu-i o armă, e scutul de oțel,
toți sfinții în cazarmă te-așteaptă la apel,
durerea nu-i o cale, de nu știi să o porți,
bei vinul din pocale și îi jelești pe morți.
ideile-s corupte, cuvintele-s murdare,
iubiri cu haine rupte, atac și apărare,
o viață-ntâmplătoare nu-ți va grăbi clemența,
de cauți ajutoare, te bântuie... demența.
trecutul te inspiră, prezentul te-amăgește,
când firul se deșiră, durerea-i ca un clește,
te-ntrebi ce o să vină, ce vine nu contează,
pe dâre de lumină credința delirează.
ehei, umanitate, a câta oară scriu
cuvinte aruncate ca lutul pe sicriu?
durerea nu-i o cale, de nu știi să o porți,
bei vinul din pocale și iar te-nchini la morți.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
De abia se abținea
Ne mor copiii în haznale
Mor bolnavii în spitale
Mor bătrânii în azile
Mor păduri, animale
Ce mai vrei, Românule
Lagăre, ocne, canale
Sub talpă de haimanale
Comuniste, Străbunule
Ucis mut in închisori
Prin Siberii și ninsori
Linse de voi "jurnaliști"
Cu sângele de patrioți...
Treziți-vă, Românilor
Din saliva Corupților
Adusă-n bărci pe mare
Droguri nouă orbitoare
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă sufletul este în cifre, bani, documente, afaceri, corupție, furt, înșelare și orice alte dobândiri de acest gen, atunci moare sau orbește. Este firesc, sufletul are nevoie de esența sa, de dragoste, de blândețe, de înțelegere, de iubire de frate și Tatăl Ceresc, atunci se adapă potrivit. Este ca și cum ai încerca mielului să-i dai terci, nu merge, nu cu asta se hrănește mielul. Și când mielului i-e foame, urlă, țipă. Tot așa țipă și sufletul nostru, prin zbucium, neliniște, agitație, anxietate, depresii, atacuri de panică și tot tacâmul ăsta răspândit în societatea de azi. I-e foame sufletului, e nehrănit.
citat din Doru Bem
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre corupție și moarte, adresa este: