cunoaştere şi inimă

rugăciune

Rugăciunea este lucrarea credinţei, arătarea celor nădăjduite, iubirea realizată, mişcarea îngerească, puterea celor fără trupuri, descoperirea inimii, nădejdea mântuirii, semnul sfinţirii, devenirea sfinţeniei, cunoaşterea lui Dumnezeu, unirea Duhului Sfânt, bucuria lui Iisus, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul împăcării, pecetea lui Hristos, steaua de dimineaţă a inimilor, descoperirea lui Dumnezeu, izvorul tăcerii, pecetea lăcaşului îngeresc.

definiţie de Sfântul Grigorie Sinaitul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru inimă, ca şi pentru iubire; "a cunoaşte" însemnă "A-Fi"! Pentru minte ca şi pentru gând, "A cunoaşte" înseamnă "A memora, a aminti şi a compila". Întreaga cunoaştere a minţii este închisoarea conceptelor şi deşertăciune, după cum cunoaşterea inimii, este Libertate.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mândri îşi închipuiesc că nu au trebuinţă de inimă; ei nu vreau decât să cucerească, mereu să biruiască; ei cred, în sfârşit, că şi în iubire succesul e tot. Dorinţele lor poate se vor împlini, poftele lor poate vor fi mulţumite, da... dar, vai, iubirea n-au s-o cunoască niciodată.

Liviu Rebreanu în Mărturisire. Pentru Fanny
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Există o cale de la inima ta la mine
Şi inima mea o cunoaşte
Pentru că este curată şi pură ca apa.
Când apa este liniştită ca o oglindă
Poate să reflecte luna.

poezie clasică de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima care nu cunoaşte dragostea, nu cunoaşte nici tristeţea.

în Tutinama
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai uimitor sentiment din câte cunosc e dorul. Omul are impresia că este total absorbit de realitatea înconjurătoare, acomodat cu mediul, preocupat de noile lui probleme. Şi deodată o străfulgerare orbitoare: chipul cuiva, ochii cuiva, ochii şi gura cuiva. Le simţi cu un realism zguduitor şi îţi dai seama că tot ce te înconjoară este lipsit de importanţă, indiferent, ba chiar dizgraţios. Dizgraţios tocmai de aceea că ne îndepărtează de acele mâini, de acea gură. Cunoşti dumneata durerea de inimă, durerea aceea fizică ce ne sfâşie pieptul, scurt şi violent?...

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum

Nu mai putem să ne întoarcem
la cei care am fost cândva nicicum,
nici să ne dezvăţăm de adevărurile
pe care inimile noastre le cunosc acum.

poezie de John Green, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine primăvara

Iarba creşte în nord verde ca jad-ul,
Lăstarii murilor aici se împletesc în tufişuri verzi;
Iar tu, în sfârşit, te gândeşti la întoarcerea acasă,
Acum, când inima îmi este aprope frântă...
O, briză a primăverii, de vreme ce îndrăznesc să nu te cunosc,
De ce îmi dai la o parte perdelele patului?

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Privirea-ţi întrebătoare e plină de-ntuneric. Ar vrea să cunoască gândul ce mă frământă – ca şi luna, adâncul apelor. Am desfăşurat înaintea ochilor tăi, de la o zi la alta, toată viaţa mea. Nimic n-am ascuns şi nimic n-am reţinut privirilor tale, şi iată de ce tu nu mă cunoşti.

De viaţa-mi ar fi o gemă, aş frânge-o în mii de bucăţi şi, strângându-le într-un şirag, le-aş atârna gâtului tău. De n-ar fi decât o floare gingaşă şi plină de viaţă, aş smulge-o de pe tulpina ei s-o anin părului tău. Dar ea, ea nu-i decât inimă, draga mea. Cunoaşte careva marginile ei? Marginile ei necunoscute sunt şi ţie, şi totuşi stăpâna acestei împărăţii eşti! De n-ar fi decât o clipă de plăcere, ai vedea-o înflorind într-un surâs de fericire şi pe dată ai înţelege-o. Şi dacă n-ar fi decât chin, s-ar topi în mii de lacrimi cristaline, reflectând fără de şoaptă taina ei. Dar ea... e dragoste, iubita mea! Plăcerea şi chinul ei sunt neţărmurite. Dorinţele şi fericirile sunt veşnice. Şi aşa de aproape e de tine – ca însăşi viaţa ta. Dar niciodată n-o vei cunoaşte în toată a ei putere.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefericirea este rezultatul încercărilor repetate de a trăi vibraţia sentimentelor intense după legile raţiunii. Iubirea nu cunoaşte decât glasul inimilor în care se odihneşte dorul.

Andreea Palasescu (13 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La plecare din... — 1817

Cunoşti, strângi la piept, iubeşti, apoi, în timp, dezlegi.
Am spus povestea vieţii, a inimii întregi.

distih de Samuel Taylor Coleridge, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul cunoaşterii îţi lasă picioarele însângerate, dar rămâi cu inima fericită.

aforism de Betty Marcovici (26 septembrie 2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îmi asum o obligaţie o fac din toată inima mea, cu toată fiinţa mea. Cunosc Biblia ca pe buzunarele mele.

citat din Barry White
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

citat clasic din Nicolae Steinhardt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris pe pergamentul Fluviului Wang

În această clipă nimic nu mă îndeamnă să scriu poezii.
Bătrâneţea mi-a devenit companion.
Din greşeală, într-o viaţă trecută, m-au făcut poet.
Unei existenţe – căreia nu-i mai aparţin – i-am fost pictor.
Incapabil să evadez din matricea moştenită,
S-a întâmplat ca lumea să mă cunoască prin ea.
Numele meu, stilul meu, ar putea fi lămurite;
Mintea mea, inima mea, niciodată.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ancorăm în noi lumina

- O taină a inimii mele eşti,
misterioasa mea poveste de iubire!
O adiere a gândului meu eşti,
fără chip, nume, loc, timp,
cu soarele în priviri,
pe cerul tău îmi scriu zborul fiinţei.
Oricât ai vrea să te descoperi,
descoperindu-te,
în mijlocul timpului
ceva îţi va lipsi, persoana.
Acolo unde inimile se deschid
totul se transpune,
iubirea nu poate fi oprită,
uimiţi asistăm
la simfonia creaţiei născute,
dacă i-am cunoaşte rădăcinile
am zâmbi, mai mult de dragul nostru.
Să ancorăm în noi lumina!
- Simte-mi trupul gol,
înfăşurat pe deplin în al tău,

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca (12 ianuarie 2017)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goetz: Da, Dumnezeule, eşti nevinovăţia insăşi: cum ai putea concepe neantul, tu care eşti plenitudinea? Privirea ta este lumina şi schimbă totul în lumină: cum ai putea cunoaşte penumbra din inima mea? Iar mintea ta atotcuprinzătoare cum ar putea pătrunde în tiparele minţii mele fără a le sparge? Ură şi slăbiciune, violenţă, moarte, supărare, astea vin numai de la om; acestea sunt împaratia mea, şi sunt singur în ea: ce se petrece aici nu mi se poate imputa decât mie.

replici celebre din piesa de teatru Diavolul si bunul Dumnezeu, scenariu de Jean-Paul Sartre (7 iunie 1951)
Adăugat de Calotă Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izgoniţi din sufletul vostru aceste patru pasiuni, dacă voiţi să cunoaşteţi adevărul în chip lămurit şi să trăiţi în spirit de dreptate: bucuria, tristeţea, frica şi nădejdea, deoarece unde pasiunile acestea stăpânesc, spiritul este lipsit de lumină şi inima de libertate.

citat clasic din Boethius
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar în ce constă deci esenţa omului, despre care el este conştient, sau ce constituie genul, autenticul omenesc din om? Raţiunea, voinţa, inima. Pentru desăvârşirea omului se cere putere de gândire, putere de voinţă, puterea inimii. Puterea gândirii este lumea cunoaşterii, puterea voinţei - energia caracterului, puterea inimii – iubirea. Raţiune, iubire, putere de voinţă sunt lucruri desăvârşite, sunt cele mai înalte puteri, sunt esenţa absolută a omului ca om şi scopul existenţei sale.

Ludwig Feuerbach în Esenţa Creştinismului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De nu forţezi inima
Nu poţi urca....
Muntele iubirii
Şi de nu ţii post răsuflării
Nu-i poţi cunoaşte
Abisurile

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!