devenire şi lumină

Cel care a fost delăsător, dar mai apoi a devenit vigilent, luminează lumea aceasta, la fel ca Luna eliberată de nori.

citat din Buddha
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu...

Mereu voi cânta dragostea ta,
Mereu o voi cânta, chiar şi când ploaia mă va cuprinde,
Când bolţile reci, de sub ochiul de stea,
Vor alunga lumina, ce sta cuminte...
Nimicul va crede atunci c-a-nvins,
Că timpul n-a existat nicio secundă,
Că moartea a fost visul din vis
Dorit de particula devenită o undă!
Dar inima mea nu va-nceta
Să-şi audă-n ecou valul de mare –
Dragostea ta ce necontenit va cânta
Norilor ce se-adună în zare...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Doina Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gălbuia lumină, atât de slabă, din noiembrie, este mult mai călduroasă şi mai însufleţitoare decât orice vin ţi-ar recomanda unii. Micuţa contribuţie adusă de noiembrie devine astfel egală în valoare cu cea a generosului iulie.

citat clasic din Henry David Thoreau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În definitiv, ce e dragostea decât o taină pe care o ascund îndrăgostiţii şi o poartă în umbră, de frica luminii? Îndată, ce taina se dă pe faţă, dragostea veştejeste, îşi pierde frăgezimea, vraja devine ceva obişnuit, de toate zilele.

Mihail Drumeş în Invitaţie la vals (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am devenit celebru, era ca şi cum luminile erau îndreptate către mine şi nu mai puteam vedea în faţă. Nu mai vezi cum sunt oamenii unii cu alţii. Anonimatul îţi oferă lucruri minunate, cum ar fi să umbli pe străzi ca toţi ceilalţi. Actorii suferă de o problemă pe care o avem cu toţii: trebuie să învăţăm să facem faţă celebrităţii şi atenţiei.

citat din Al Pacino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În Lumina Ta, am învăţat să iubesc,
în Frumuseţea Ta, să scriu poezii.
Dansezi în pieptul meu,
acolo unde nimeni nu te poate vedea,
dar uneori, eu Te văd,
şi acea Lumină devine această artă.

poezie de Rumi
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul sonor

Tu eşti cerul în amurg,
Acel amurg în care lumina se absoarbe
Pentru a se descompune în corpusculi
Şi eu sunt acest copac-femeie care te priveşte
Cu ochi puri
Dintr-un trunchi de piatră,
În timp ce frunza lui îşi tremură
Sunetul verde.
În univers o stea moare pentru iubire
Şi eu simt forţa care îi aspiră cuanta de lumină.
Aş vrea să devii nemărginirea mea neagră
Pe acest pământ care işi crapă scoarţa
Din când în când
Şi mai ales acum,
Ca la un sfârşit de timp.
Vântul este îmbrăţişarea ta
Lângă acest câmp de maci care îşi tremură hipnotic
Umbra roşie melodioasă
Şi lângă acest lan de grâu copt,
Care îşi tremură sonor galbenul.

[...] Citeşte tot

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul obstacol ireductibil este Sfântul. Numai un sfânt ar fi la înălţimea acestui fel de eroism în răul pe care-l desfăşoară în zilele noastre adversarul. Iată adevărul care ne luminează, dar ne şi condamnă, căci noi nu suntem sfinţi. Şi cine ar dori, cu adevărat, să devină aşa ceva? Dar, pentru a deveni sau a rămâne oameni, pur şi simplu, în eroziunea universală provocată de neant, trebuie să tindem cu pasiune spre sfinţenie; altminteri, vom fi măturaţi la o parte.

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opacitatea poate fi mai necesară ca transparenţa. Pentru a deveni vizibilă, lumina are nevoie de un corp opac, care să o reflecte.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroii?... Eroii au devenit în realitate nişte învinşi ai sorţii, puţinii supravieţuitori luaţi în captivitate de greutăţile vieţii şi răspândite pe cine ştie ce meleaguri îndepărtate, li s-a pierdut urma, au pierit în abisul anonimatului, asemeni aştrilor care nu răsar şi apun, ci apar în întuneric şi dispar în lumina strălucitoare a soarelui. Numai întâmplările redate aici şi altele care nu au avut loc în povestire, au rămas să se repete de alte generaţii, identic ori sub altă formă, cu acelaşi sau cu alt conţinut.

citat din Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barbossa: De prea mult timp m-a chinuit setea şi nu am putut s-o sting. Prea mult timp am suferit de foame fără să mor. Nu simt nimic. Nici suflarea vântului pe faţă, nici stropii mării. Nici căldura trupului unei femei. (Păşeşte în lumina lunii şi devine schelet.) Ai face bine să crezi în poveşti cu fantome, domnişoară Turner. Te aflii într-una.

replică din filmul artistic Piraţii din Caraibe: Blestemul Perlei Negre
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există oameni atât de drăguţi, senini şi agreabili, încât prezenţa lor are o influenţă bună asupra noastră. Dacă ei îşi fac apariţia într-o încăpere, avem impresia că lumina devine mai puternică în jurul lor.

citat din Henry Ward Beecher
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea a devenit dureroasă pentru mine. Ea aduce la lumină regretele zilei.

citat din Grey Livingston
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religiile sunt bucăţi dintr-un singur mozaic

Ar fi suficient să lăsăm o rază de lumină din noi
Să treacă prin toată ceaţa lumească,
Să scoată răul din bine.
Binele să devină iarăşi răsunător la recunoaşterea adevărului
ca în ziua în care omul a fost zămislit pe pământ.
Oamenii ca şi religiile sunt bucăţi dintr-un singur mozaic.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Ioan Akexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă de toamnă

De-aş fi-n a tinereţii floare,
Când toate zilele sunt bune,
Pe când din inima cu soare
În veci lumina nu apune,
Multe-aş avea în taină-a-ţi spune
Ca să devii tu gânditoare.

De-aş fi ce-am fost pe lume-odată,
Privind în faţă viitorul,
Când mă-ndrăgeam de orice fată
Ce-mi părea soră cu amorul,
Aş deştepta în tine dorul
Cu-a mea cântare înfocată.
(...)

poezie clasică de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu s-o ierte.Amin!

În adâncul întuneric
mama sub pământ suspină.
Acolo-i ceva himeric,
nu e licăr de lumină.
Pământul greu o apasă.
De plâns, nu poate să plângă.
Moartea hâdă nu o lasă
la copiii ei s-ajungă.
Se simte neputincioasă.
Zbaterea e în zadar.
Întunericul n-o lasă
să vadă lumina iar.
Speranţa îi e deşartă.
Rămâne ca la-început.
Din pământ a fost creată,
va deveni iarăşi lut.
Chiar dacă acolo n-are
lumină şi cer senin,
Lumina eternităţii are.
Dumnezeu s-o ierte. Amin!

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nutresc nădejdea că gândul exprimat de mine va fi pârâiaşul care, ieşit la lumina zilei, va atrage văi şi pâraie, până va deveni râu mare.

Policarp Moruşca în Zidire sufletească, 2009
Adăugat de Şerban Mircea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de inventarea telescopului, paralaxa, chiar şi a celor mai apropiate stele, era prea mică pentru a putea fi detectată. Prima paralaxă a unei stele a fost măsurată abia în secolul al nouăsprezecelea. Atunci a devenit clar, aplicând în mod direct geometria greacă, că stelele se află la distanţe de ani lumină.

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercul într-o lumină "reacţionară" care începea să devină extrem de primejdioasă. Vremea glumelor nevinovate trecuse. Profesorii Blaga şi Liviu Rusu fuseseră îndepărtaţi din învăţământul superior, "filozoful" politruc Pavel Apostol tăia şi spânzura în Universitate, nimeni dintre noi nu avea drept de semnătură etc.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un pumnisor cu ultima fărâmă de soare de pe cerul meu..
şi. o răsuflare..
.. ultima mea răsuflare de dinainte de moarte..
o voi aseza la picioarele inimii tale
s. o foloseşti la nevoie..
când gheată îţi va deveni viata,
curgere calda de lumina sa ramai, peste lume...

Ultima picătură din mine
n. o voi duce zeilor s. o bea..
Ci. o voi pastra pentru setea ta..

Arsura sufletului nu mi. o voi stinge cu roua lacrimilor mele,
ci le voi pastra pe toate, cu grija, in cupele noptii
pentru a. ti inroura visele,
viaţă sa prindă toate...

In graba, daca mâna ti. o voi atinge vreodată..
In mine va rămâne scrisă... poezia ta..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!