frică şi pisici

Fricile sărăciei

Iarna a îmblănit troienile,
Gerul crapă lemnele,
Satul a muţit în vale,
Numai lupi sunt pe cărare.
Oamenii se ascund în casă,
Câinii latră de sub masă,
Pisica toarce pe vatră,
Copiii se joacă în covată.
Mama lângă soba încinsă
De gânduri adânci e cuprinsă,
Mestecând în mămăligă
Stă cu ochii sus la grindă,
Într-o rugăciune sfântă:
Ca grinda să nu se rupă,
Iarna să nu fie lungă,
Lemnele de foc să ajungă.
Apa îi gheaţă în fântănă,
Bucatele, doar o slănină,
Tata e plecat cu anii...
Nouă nu ne ajung banii,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (12 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circumspecţie

Pe ale vieţii aspre căi,
Cu surpriză stând la pândă,
Nu mă tem de câinii răi,
Cât mă tem de mâţa blândă!

epigramă de Constantin Tudorache din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când văzu că amândoi dorm duşi, ăla ieşi din crâng binişor, şi pâş, pâş, ca o mâţă când pândeşte la şoareci, se apropie încetişor de Făt-Frumos, îi trage inelele din deget şi p-aici ţi-e drumul. Iară daca se sculă Făt-Frumos şi văzu că-i lipsesc inelele, crezu că vizitiul i le-o fi luat, ca să le puie bine, de teamă să nu le piarză dormind, şi-l întrebă. Vizitiul răspunse că, Doamne fereşte! nu i le-a luat el. Acum înţelese că vreun fur i le-a şters şi se întristă, nevoie mare. Aşa supărat, porunci de înhămă caii la butcă şi porni. El nu ştia ca cine să i le fi luat, şi n-avea pe cine apuca de ele. Şi mergând el aşa şi ciudindu-se şi frământându-se de mâhnire, se gândea ca se să răspunză el împărătesei, când l-o întreba de inele. Nu-i venea lui, vezi, o dată cu capul, să-l crează neştine că este neharnic, mototol şi adormit. Tocmai pe când părerea de rău îl ajunsese şi mai şi decât până aci, erau trecând printr-o pădure mare şi deasă. Dodată auzi nişte balauri de lăutari trăgând din viori, de gândeai că mănâncă foc, şi din ce în ce se apropiau. Nu trecu mult şi iată că lăutarii trecură pe lângă butca lui Făt-Frumos, tot cântând, şi-i deteră bună-ziua. Făt-Frumos le mulţumi.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi văzut vreodată vreun zorab? Eu am văzut unul, mort, în Borbisthanul meridional. Înainte de-a fi fost împuşcat, omorâse un lup, o cămilă şi trei ţărani. E o pisică tot atât de sălbatică pe cât erau odinioară pisicile, cu două sau trei milioane de ani în urmă. Sare direct la ochi, pe care-i străpunge cu ghearele-i ascuţite; muşcă vena jugulară ca o maşină mortală. Totul durează cel mult un minut. E rapid ca o clipire de gene şi sângeros ca un cuţit de abator. E arma zoologică, cel mai de temut şi cel mai eficace instrument al Bedeker-ului imperial.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna pisicii negre

Pisica neagră trecea prin iarbă. Era noapte şi parcă
Avea o vargă. Pe sub streaşină bătea vântul.
Pâş, pâş se strecura. Îl ascultam cum calcă.
Iarba se înfiora când trecea pisica neagră.

Era o fântână plină până în gură cu apă. Plouase mult.
Apa nu era bună. Se stricase, iar fântâna-şi pierduse
Rostul de a adăpa. Nimeni nu mai vine setea din buza ei
Să şi-o stingă. I-a apus soarele. Nu mai are lumini.

În mintea mea târziul se opintea cu pisica neagră.
Îmi era frică să mă mai duc la fântâna plină cu apă.
Pâş, pâş se strecura apusul peste noi dinspre răsărit.
Fântâna umplută cu apă s-a înecat şi apoi a murit.

poezie de Mircea Lucian Nincu
Adăugat de Mircea Lucian Nincu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpâna

Ghemotoc de fericire, pisicuţa marmorată,
ne topeşte c-o privire de fetiţă îmbufnată.

Cum o bag puţin în seamă, de papuci mi se agaţă,
de nimic nu are teamă şi e tare vorbăreaţă.

Şoriceii fantomatici o stârnesc... m-abandonează,
se aruncă să îi prindă, însă nu-i asasinează,

fiind prea bine crescută, deşi mama-i maidaneză,
dar, lăsând-o sub o scară, a găsit-o o coafeză

ce i-a dăruit iubire, a-ngrijit-o ca pe dive,
apoi ne-a donat-o-n grabă, că s-a mutat în Maldive.

Recunosc, e urâţică, mai vorbim peste vreo lună,
când se va-ntrema, drăguţa, de la somn şi papa bună.

E micuţă, vrea să doarmă! Nu mişcăm, nu respirăm!
Vrem, nu vrem, ea e stăpâna şi programu-i respectăm.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poza veche

Sunt eu, fetiţa asta serioasă
Ce stă pe-un scăuieş, cuminte,
Strângând la piept, cu mâinile-amândouă
Păpuşa nouă,
De care încă-mi mai aduc aminte?
(Avea rochiţă albă, de mătasă.)

Mi-e milă de mânuţa ei,
De trupul mic, şi firav, şi puţin:
Mi-e milă ca de-un copilaş străin
Ce-ar fi murit, demult, sub ochii mei...

Pe vremea ceea nu mă cunoşteam, -
Oglinzile erau aşa de nalte!
O dată doar, în luciul unui geam
Am bănuit o clipă chipul meu,
Am prins în ochi surâsul celeilalte
Şi n-am ştiu că-s eu.

Dar într-o zi am coborât din cui

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica îmblânzitoare

Luizei, la vârsta de 5 anişori

Printre urşi din pluş crescuşi
Tu, dresoare mică
Şi de-aceea nu avuşi
De ei pic de frică.

Avuşi badyguarzi din pluş
Lei şi căţeluşi
Şi-un pisoi smolit în tuş
Confident avuşi.

O iediţă cu fustiţă
Ţi-a fost ca şi-o doică
Doi căluţi şi-o măgăriţă
Înhămaţi la troică

Şi... de-atunci prin nea de vată
Printre fuioare de fum
Văd mereu aceeaşi fată

[...] Citeşte tot

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură dorinţă de Crăciun

aveam încredere oarbă în oameni şi
iubeam florile pisicile şi câinii
iubeam zborul şi ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam şi pe Dumnezeu
dimineaţa la amiază şi seara

îmi iubeam singurătatea

ştiu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
şi-mi descompuneam ura în jurăminţi
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar şi atunci când mama
îşi alunga frica iubindu-mă...

oricum m-aş gândi oamenii au dreptate

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azorică fără frică (poezie pentru copii)

Azorică fără frică
A văzut el o pisică:
Mâţa, stă şi mieuna
Toată lumea enerva.

Poate îi era fomică:
Minte proastă de pisică;
Poate mâncărica ei
A-nhăţat-o un grivei.

Azorică fără frică
A fugit după pisică:
Pisica s-a speriat
Şi în pom s-a cocoţat.

Cocoţata, speriata
A văzut că e lătrată
Lătrată de Azorică
De căţelul, fără frică!

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sexy Lady

Îmbrăcată în straie
Sexy şi subţiri
Intri în odaie
Îmi arunci priviri...

Eşti faină de tot
Îţi admir mişcarea
Simt că nu mai pot
Îmi tai răsuflarea.

Pielea-i mătăsoasă
Ciorapul întins
Cât eşti de frumoasă
Am rămas surprins.

Pasul ţi-e uşor
Eşti ca o pisică
Sper să nu mă zgârii
Ca să-mi fie frică.

[...] Citeşte tot

poezie de Ray Hansell, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vii la mine

Când vii, atât de rar, la mine,
Micuţă frumoasă
Şi neastâmpărată
Ca jocul unei albe sonatine,
Faci toate poznele prin casă.

Cu o neruşinare dumnezeiesc de goală,
Cobori din pat
Şi toate le arunci distrată
Că după tine, casa
Pare devastată de răscoală.

Cu gesturi curgătoare
Şi încete
Dinaintea oglinzii mari cât un perete
Îmi încerci pălăriile pe rând
Surâzând vreunui lăuntric gând.

Făcându-mi cu ochiul,
Cristalul argintiu îţi dedublează frumuseţea.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tom şi Jerry

Jerry, un mic rozător
Sub pătulul din obor
S-a-ntâlnit cu un dulău
Şi i-au pus lui Tom gând rău.
Toată tagma şoricească
S-a unit ca să-l plătească
Pe dulăul rău de curte,
Ca pe Tom să-l execute.
Doar astfel, nestingheriţi
Vor ronţăi biscuiţi,
Telemea ori parmezan
Fără teamă de motan.

MORALA:
Istoria demonstrează
Că micimea nu contează;
Prin uneltiri şi cu bani
Poţi să-i învingi... pe titani!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry

Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry.
Pentru că el e slujitorul Dumnezeului cel Viu,
pe care-L serveşte zilnic cu credinţă.
Pentru că de la prima vedere a gloriei Domnului la Răsărit
el, în felul lui, I s-a-nchinat.
Pentru că asta se face prin rotunda încununare a trupului
de şapte ori cu graţioasă rapiditate.
Pentru că el sare să prindă aroma de cătuşnică,
o binecuvântare a Domnului, un răspuns la rugăciunile lui.
Pentru că se răsuceşte-n orice ghicitoare pentru a-i afla răspunsul.
Pentru că, făcându-şi datoria şi primind binecuvântarea,
el capătă tot mai multă încredere în sine.
Pentru că aşa ceva se face în zece feluri.
În primul rând, el se uită la labele din faţă, să vadă dacă-s curate.
În al doilea, împinge cu labele-n spate, să se-asigure că locul e liber.
În al treilea, îşi extinde trupul cu labele întinse-n faţă.
În al patrulea, îşi ascute ghearele de-un lemn.
În al cincilea, îşi curăţă blăniţa.
În al şaselea, se rostogoleşte pe mochetă.
În al şaptelea, se puriceşte pentru a se asigura

[...] Citeşte tot

poezie de Christopher Smart,1722-1771, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego

Este frig afară, trosnete răsună,
Se aude haita hăulind la lună,
Însă mie, unul, nu îmi este frică,
Cu motanu-n braţe stau la căldurică.

Nu veniţi la uşă, astăzi nu deschid,
Chiar veniţi degeaba, nu că vă desfid,
Însă am în casă doar un kil de vin,
Am băut o parte şi-a rămas puţin.

Nici mâncare multă n-am să-mpart cu voi,
Am făcut sarmale numai pentru doi,
Şi o bună parte le-a mâncat motanul -
Când se simte bine, bagă cu toptanul.

Eu mai scriu o rimă, iar motanul toarce...
Până când căldura iar se va întoarce,
Stăm într-un fotoliu lângă şemineu
Şi visăm la mâţe şi la fete (eu).

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă trece o ninsoare

uşor viscolită de câteva ore
prin haina descheiată neglijent
aduc fulgii la piele să-i lipesc
de suflet încerc cu teamă
şi bucurie fac un om de zăpadă
cu ochii albaştri fixaţi de vânt

palmele le ascund de fulgii
jucăuşi ca nişte pisici pufoase
ţin o brichetă într-o mână găsită
în buzunar fără niciun rost
în cealaltă mână am apucat
pachetul mototolit de ţigări rupte

mă ninge suav pe gâtul excesiv
de musculos sub pielea uscată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar...

Din toate, măcar patul,
Unde-n poală de bunică
Mă făceam cu totul mică
Şi-ascultam cum urlă coşul.
"Haide, hai, închide ochii,
Tu n-auzi cum vine Moşul?''
Şi-auzeam încetişor
Cum bătea "Moşu"- n cuptor,
Dar gândeam în sinea mea:
"Cum poate Moşul să bată,
Dacă uşa e-ncuiată?"
Şi-uite-aşa,
Gândind cu spaimă,
Puneam geană peste geană.
Şi la urmă,
Pân' la urmă
Ştiu de ce nu-mi era frică:
Fiindcă undeva sub sobă
Torcea calmă o pisică.

poezie de Mioara Anastasiu din Respiro
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

copii trag de mame-n parc
tremur în buzunarul unei femei
îmi pierd gravitaţia şi portofelul
o bucăţică în palton roşu
pisicile trec încordate ca un arc
troleibuze gri
paltoane gri
iubita mea e gri
oamenii se ridică deasupra precum o pâclă gri

ţi-am injectat noiembrie în vene
iubito să nu te temi
ascultăm Beach Boys la mezanin
şi ghicim
stăpânii bocancilor de vinilin

nu ne rămâne decât să reinventăm oraşul în care trăim
regulile sunt pentru tâlhari nu pentru îndrăgostiţi

poezie de Ionuţ Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e ca o pisică albă

Iubirea e ca o pisică albă
Ce şade liniştită pe saltea
Şi chiar de-ai mângâia-o ziua-ntreagă
Ea face pur şi simplu ce vrea ea.
Pleacă şi vine după cum pofteşte
Indiferent ce-i zici sau ce îi faci
Şi chiar de sufletul tău o doreşte
La tine nu ai cum să o atragi.
Însă când mulţumit te simţi şi stai la soare
Cu fruntea sprijinită într-un cot
Iese din casă, parcă temătoare
Că ai putea să uiţi de ea de tot.
Şi-n braţe-ţi sare şi parcă ar vrea
S-o mângâi mult şi să te joci cu ea.

poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim făr-a simţi ţara de sub noi

Trăim făr-a simţi ţara de sub noi, din substanţa ei extraşi.
Cuvintele noastre nu se-aud dincolo de zece paşi,

Dar când, rareori, se-aud câteva şoapte, ele conţin,
Aluzii fricoase despre omul de sus, de pe muntele Kremlin.

Degetele lui sunt grase ca nişte viermi,
Iar vorbele bolovani, ochii încruntaţi şi fermi.

Carcalacul mustăţii lui se zguduie mereu de râs,
Iar cizmele militare strălucesc, atât de lustruite îs.

În juru-i se-învârte-o gaşcă de şefuleţi cu gât uscat,
Pe care-i sperie şi-i manipulează neîncetat:

Ei miaună, sâsâie sau scâncesc morţi de frică,
Dar numai el loveşte, vomită şi cu degetul indică.

Fierar, forjează decretele-potcoavă după propriul plac,
Lovind pe unii-n gură, pe alţii între ochi sau în stomac.

[...] Citeşte tot

poezie de Osip Mandelştam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!