Citate despre păsări și suflet, pagina 3
Iubire pasăre de foc
Iubire, pasăre de foc,
Potcoavă cu noroc,
În suflet mi te-ai cuibărit,
Dar l-ai pârjolit,
L-ai inundat cu gustul cărnii tale fugare,
Apoi l-ai părăsit.
Iubire, din penele tale pierdute,
Pentru eternitate,
O mulțime am păstrat,
Ca pe-o virtute.
poezie de Valeria Mahok (19 noiembrie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemarea iubirii
În fiecare clipă, de pretutindeni, răsună chemarea iubirii:
Noi ne înălțăm către cer, cine vrea să vină cu noi?
Noi am fost în paradis, am fost prieteni îngerilor,
Iar acum ne întoarcem acolo, căci acolo este tărâmul nostru.
Noi suntem mai presus de orice paradis,
mai nobili și mai puri decât îngerii:
De ce să nu ne ridicăm chiar deasupra acestora?
Țelul nostru este Suprema Maiestate.
Ce are de-a face perla cea fină cu lumea plină de noroi?
De ce ați coborât aici? Luați-vă bagajele și mergeți înapoi.
Ce este acest loc?
Șansa este cu noi, sacrificiul este al nostru!...
Precum păsările mării, oamenii vin din ocean, oceanul sufletului.
Cum ar putea această pasăre, născută din mare, să-și facă cuib aici?
Altfel cum ar putea valul să urmeze valului ce vine din suflet?
Valul numit "Nu sunt eu Stăpânul tău?" a venit
și a spart vasul acestui corp;
Iar atunci când vasul este spart, viziunea clară revine
Și odată cu ea (survine) fuziunea deplină cu EL.
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ce rău îmi făcuse mie pasărea aceea, ca s-o ucid? Nu-mi reproșa nimic. Atârna în mâinile mele mici ca și cum îmi dădea un sărut de adio. Am îngropat-o încet. Apoi bătrânul din mine a desenat pe moviliță o cruce. O lacrimă a căzut în mijlocul ei. Murea specia din mine și se năștea omul. De atunci, sufletului meu îi este hărăzit să cânte și să zboare, dar să și fie lovit de moarte. De atunci îmi îngrop veșnic sufletul ucis. Dar ce ciudat, de data aceasta, cu fiecare înmormântare devin mai tânăr. Da, pasărea mea de vis m-a iertat. Prin moartea ei nevinovată a ucis vânătorul din mine.
Dan Puric în Fii demn!, Vrăbiuța (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Așa simpli
Așa de simpli, așa de goi
Așa mă știu pe mine
Cununa apelor din ploi
O simt în piept la mine
Așa de aspru, așa de stins
Te văd din depărtare,
Căci timpul ne e de prisos
Și ancora dispare.
Așa de goi în văzul lor
Când inima ți-e casă
Te-aș strânge strâns
La pieptul meu,
Tu pasăre măiastră.
Așa de simplu parcă-mi ești
Tu odă a bucuriei
Suspină roua printre flori
Și sufletul din mine.
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chinuri
Mă doare dragostea de viață a păsării Phoenix
Ce-o port în suflet
Mă doare singurătatea
Care mă izoleză
Mă doare trupul
Frământat de chinuri interioare
Mă doare tristețea
Din ochii semenilor mei.
Vreau într-o mare furtunoasă
Ca să mă transform
Să mă arunc
Pe malurile cu nisip fierbinte
Și stâncile cu creste ascuțite
Și cu fiecare val care
Se va sparge din mine
Liniștea-n suflet să se așterne
Pentru o secundă.
poezie de Craita Serbanescu
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe paradisiace
Când omul, noaptea, doarme
sub slăvile senine
și păsări iscă larme
de triluiri divine;
Când coacăzele straiul
și-l coc sub nori de aur
aici e încă raiul
pe pământesc coclaur.
Șes vast, ne dă flori nouă,
pe lângă unde-albastre.
A raiurilor rouă
e-n sufletele noastre.
O, tril de păsări încă
la fel de clar mai curge
ca-n liniștea adâncă
din vremuri demiurge.
poezie celebră de Verner von Heidenstam, traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice mare realizare (sau mică) a fost mai întâi de toate un vis. Stejarul este conținut în ghindă, unde doarme și își așteaptă manifestarea. Pasărea așteaptă și ea în ou iar în viziunea supremă a sufletului așteaptă un înger. Visurile sunt semințele care vor manifesta realitatea de mâine.
citat clasic din James Allen
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru pâine
Țăranul și-a făcut din suflet
candelă de luminat neamul
Lumina ochilor săi
e
o sărbătoare în haine de lucru
În fiecare primăvară
își cere iertare pământului
cu
plugul
Lanurile de grâu fi-vor de-aceea
un detaliu al conștiinței sale
Pâinea
Pasărea Phoenix
renăscută
din
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (1 ianuarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dragostea - pasăre spin
De sub apa mării iasă
Dragostea - pasăre spin,
Și în zbor tăcut se lasă
Peste mine, un suspin.
De sub frunzele căzute
Dragostea din nou apare,
Cu sclipiri nemaivăzute,
Pline de multă culoare.
Dragoste - durere adâncă,
Mă străpungi ș-apoi mă lași,
În suflet te mai simt încă,
Și parcă nu sunt același.
Mă lași s-alunec gânditor
Printre ruine de iubire,
Mă lași să-mi fie tot mai dor,
Să mor lipsit de fericire.
poezie de Răzvan Isac (25 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Somn
Noapte întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă.
Se retrag în pădure și-n peșteri potecile,
gornicul nu mai vorbește.
Buhe sure s-așază ca urne pe brazi.
În întunericul fără de martori
se liniștesc păsări, sânge, țară
și aventuri în cari veșnic recazi.
Dăinuie un suflet în adieri,
fără azi,
fără ieri.
Cu zvonuri surde prin arbori
se ridică veacuri fierbinți.
În somn sângele meu ca un val
se trage din mine
înapoi în părinți.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumos e cântecul tău, Doamne
Ia-mi sufletul
și inima
și ochii
ațintiți spre pânza cerului
trimite-mi pasărea albă
să-mi smulgă cu ciocul
cuvântul înghețat al trupului
libere să am
doar buzele
și picioarele
să pot urca
până la tălpile tale
să ți le spăl în săruturi.
ce frumos e cântecul tău Doamne
iar eu
desculț
să dansez
pentru tine.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Mi-e sufletul un cuib săpat în stâncă,
Și-n cuibul meu a poposit pe rând
Și porumbelul alb, și vulturul flămând,
Și soarele, și vântul, și tăcerea-adâncă.
Vrea sufletu-mi să-i scutur praful și tăcerea,
Că-i prăfuit de vânturi și de griji mărunte...
Pe cine-așteaptă cuibul meu din munte,
De-mi cere iar să-i curăț încăperea?
Covor de frunze netede și moi
Aștern în cuib și-l primenesc cu cer,
Apoi cobor perdele de mister
Pe farmecul enigmei celei noi.
Și-așa, adăpostit de vânt și soare,
Căminul sufletului meu deschis
Așteaptă solul ultimului vis,
Cu-ntoarcerea de păsări călătoare.
poezie celebră de Claudia Millian-Minulescu din Antologia poeziei simboliste românești (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul ploii
Îi lucesc în iarbă ochii adânci de ploaie,
Cred că e rănită pasărea-văpaie...
Când răsună glasul muntelui de fier,
Inima vântoasei tremură în cer.
Poa' să fie duh căzut din paradis -
Ce să fie, mamă, pasăre ori sfinx?
Cum zice legenda, s-a întâmplat odată,
Duhul prinse viață într-un fir de apă...
Nu este nălucă din vremuri uitate,
E sufletul ploii venit de departe.
E demult acolo, l-am văzut cândva,
Era piatră seacă, pământ nu era.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Copilul și Norul
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era o zi de iarnă
Cădeau de ieri și păsări și zăpadă,
Tapiserii din sufletul frumos
Și totul ne părea misterios,
Când fulgi de nea zburau din cer grămadă.
Părea un vis desprins dintr-o baladă,
Un peisaj atât de grandios,
Când noi ne-nstrăinați, cu gest pios,
Ne ajutam, vreunul să nu cadă.
Și ne-am simțit copii, ca altădată,
Întorcându-ne cu anii, înapoi
Și-n ziua aceea atât de minunată,
Copilăria s-a întors la noi.
A fost ca-ntr-o poveste adevărată,
Pe care am trăit-o amândoi.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul privirilor
O, au rupt în aripi pânza de paing
tulburând aeve liniștea cu stele
ce se-aprind o clipă și apoi se sting
printre-atâtea păsări, fâlfâind rebele
O, au rupt în aripi pânza de paing
ce-o uitaseră seara, prinsă între gene,
prinsă între gene
Neștiute păsări au plecat spre Sud
răzimând vazduhul, cu aripa-ntinsă
Zborul lor de frunză lin de-abia l-aud
tot mai des cum ninge pe câmpia ninsă
Neștiute păsări au plecat spre Sud
și-au lăsat în suflet cuiburile goale,
cuiburile goale
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce și-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu. Acoperă-l cu mila ta, dragul meu drag, și iartă-mi astă iubire.
Și dacă nu mă poți iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor. Mă voi strecura în colțul meu și înmărmurită voi rămâne în puterea îngândurată a nopții. Cu amândouă mâinile acoperi-voi rușinea ochilor mei. Întoarce-ți fața de la mine, dragul meu drag, și iartă-mi astă durere.
Și dacă mă iubești, dragul meu, iartă-mi astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălțată pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele, și când, ca o zeiță, îmi închin ție darurile mele, primește-mi mândria, dragul meu, și iartă-mi fericirea.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mărturisindu-ți singurătatea în revelația autoizolării, îți dă o senzație precisă: știind că viața nu-și vede pământul de sub tălpi în fuga ei nesățioasă prin labirintele timpului, iubirea este purificarea concretă care pornește din rădăcinile sufletului. Pasărea îmblânzitoare de clipe din interiorul tău are nevoie de un zbor împlinit către pasiune și gratitudine, dureros de frumoase. Efectul este incomparabil. Dincolo de bazele spiritualității tale capeți o stare de spirit nouă, esențială.
Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte
E toamnă, iubite,
Și plouă cu lacrimi;
În suflet furtună
Și vânt.
Sunt pasărea tristă
Cu aripa frântă,
Culcuș căutând
Pe pământ.
Iar inima ca o maree,
Se zbate in valuri
Ce plang,
Aștept pescărușii să vină
Pe cordul rănit
De cuvânt.
Zăpezi vin se-așează
Pe frunte;
Și anii nu-i știm
De mai sunt.
Dar lasă-mi iubite
Astă toamnă,
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (31 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Și sufletul
Și sufletul
când vrei să-l cunoști
trebuie să privești
în alt suflet.
Străinul și dușmanul l-am văzut în oglindă.
Erau buni băieți, tovarășii; nu strigau
nici de oboseală, nici de sete, nici de îngheț,
aveau comportarea copacilor și a valurilor
care acceptă vântul și ploaia
acceptă noaptea și soarele
fără să se preschimbe în schimbare.
Erau băieți buni; zile întregi
asudau peste vâsle, cu ochii plecați,
respirând ritmic
și sângele lor colora o piele supusă.
Cândva au cântat, aveau ochii plecați
trecând pe lângă insula de cactuși, pustie,
în amurg, pe dincolo de Capul Câinilor
[...] Citește tot
poezie celebră de Giorgos Seferis din Argonauți (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
India
călătorie în țara
amintirilor sacre
unde trec
peste fluvii sau neînțelegând
peste pustiul sufletesc
din cărțile lor sfinte
voi privi apusuri
și praful ridicat de pașii elefanților
de pe țărmuri
și copaci cu zeci de glasuri cântătoare
voi filma înțelepți
muritori de foame
hrăniți cu durere
leneși pentru odihna sufletului
și tăcuți
în singurătatea lumii
între pereți din trestii
[...] Citește tot
poezie de Cornel Mărginean
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre păsări și suflet, adresa este: