timp şi voce

Înaintea facultăţii şi în timpul ei am învăţat că trupul este doar un instrument la fel ca şi vocea.

citat din Ada Condeescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pian

În amurg se aude o voce blândă, o femeie cântând
Pentru mine. Mă întorc în trecut derulând filmul anilor, până când
Văd un copil aşezat sub pian, în clinchetul corzilor vibrânde,
Lipit de piciorul mamei care, în timp ce cântă, surâde.

Deşi nu vreau, farmecul insinuant al acelei muzici
Mă învinge, iar inima îmi cere să plecăm de aici
Spre serile Duminicii de-acasă, gătite cu zăpezi de altădată,
Cu cântece în salonul primitor, acolo unde pianul ne aşteaptă.

Astăzi zadarnic marele tenor urcă octavă după octavă
Într-o izbucnire apassionado. Armonii vechi se revarsă-n mine ca o lavă.
Zilele copilăriei nu au început şi nici sfârşit, adultul care sunt
Se pierde-n mareea amintirii – şi plâng ca un copil după trecut.

poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mi cântecul...

Ascultă-mi cântecul meu dulce
Ce trece lin ca un fior
Când paseri vin ca să se culce
În nopţile pline de dor.

Deşi odată mi-ai fost dragă
Azi e o şoaptă care piere,
Ne-a blestemat o lume-ntreagă
Ca s-avem parte de durere.

Sub briza dulce a toamnei reci,
Târziu, când îţi mângâiam părul,
Pierzându-ne pe dragi poteci
Eu nu ştiam tot adevărul.

Azi îmi şopteşte-o voce blândă
E vocea ta, un rar tezaur,
Şi chipul din vechea oglindă
La nunta noastră cea de aur.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (7 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inceputul

Cand ma gandesc la tine imi tremura tot trupul,
Tu te strecori si viata mi-o schimbi, ma rascolesti,
Eu sunt precum o prada, iubito tu esti lupul,
Sunt sclav privirii tale, stapana mea tu esti.

Cand imi soptesti o vorba sunt ca un cub de gheata,
Ce voce calda ai! ascult si ma topesc,
E ca si cum cuvantul ce-l spui imi este viata,
Cand nu te-aud pe tine simt ca nu mai traiesc.

In mana ta as vrea sa-mi odihnesc trecutul,
Tu vindeci orice rana, esti salvatoarea mea,
Stergi totul c-un burete, si imi esti inceputul
Anii pierduti ii simt cum ca n-ar exista.

Esti luna mea in noapte, si soare-n timp de zi,
Te urmaresc si simt ca nu ar fi gresit,
Sa-mi fii pe vesnicie motiv sa pot iubi,
Iar eu sa -ti fiu dovada ca inca n-ai iubit.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde este ea?

o strig...
ecoul vocii nu-mi răspunde
se pierde undeva
departe...
în timpul prăfuit,
ruginit,
supărat,
timp infinit şi fără capăt
unde nimeni...
nu se întâlneşte cu nimeni.

poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele dor în gât

Ca şi cum
ar creşte din gât.
E ca şi cum
rădăcinile lor
ţi-ar străpunge pieptul.

Din voci,
încolţesc tăceri
dese
şi umbroase.

Vor fi zile însorite
şi săptămâni înnorate.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Număr scânteile din stele

Noaptea coboară în valuri
Pe aşternut de petale,
Şoapte izbite de maluri –
Sărutul buzelor tale.

Lungă, privirea se-apleacă
Peste parfumul din piele,
Tremurul vocii mă-neacă,
Număr scânteia din stele.

Caut prin nori nemurirea,
Braţul mă strânge cu sete,
Fluier şi harpă dau ştirea
Unei poveşti în versete.

Visul ce-apare, se pierde
În zorii iubirii de noi,
Raze de foc să dezmierde
Un timp ce ne-aduce-napoi.

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la 18 ani, Mallebranche era idiot. Profesorii lui erau dezolaţi şi-l dispreţuiau. Cade, este operat la cap. Geniul izbucneşte şi iese liber din creierul vătămat. Un cântec magnific ţâşneşte din capul său eliberat. Toate vocile răsună liber.

citat clasic din Alfred de Vigny
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începutul

Plăcerea ilicită a celor două trupuri tinere a fost satisfăcută.
Acum se îmbracă repede, fără o vorbă.
Ies din casă separat, cumva furişându-se;
Şi, cum merg în josul străzii, par un pic stingheriţi,
de parcă ar simţi că ceva din jurul lor dezvăluie
patul pe care au stat nu demult întinşi.

Dar ce profit pentru viaţa unui artist:
mâine, poimâine sau ani mai târziu, el va da voce
puternicelor legături care şi-au avut începutul acolo.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hohenburg

În casă nu e nimeni. Toamnă în camere;
Sonata strălucirii lunii
Şi trezirea de la marginea pădurii.

Întotdeauna gândeşti la chipul alb al omului
Departe de a timpului furie;
Peste un vis se-ntinde ramura verde,

Cruce şi seară;
Sunetul îşi învăluie cu braţele violete steaua
Care se urcă spre ferestrele nelocuite.

Deci tremură străinu-n întuneric,
Care-şi ridică în tăcere peste fiinţa umană pleoapele,
E depărtarea; argintia voce a vântului pe hol.

Comentarii

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Mia Vasilian dă noilor sale cunoştinţe informaţii despre persoana sa c-un aer de tinereţe naivă. Acum douăzeci şi trei de ani, când a adus-o barza în casa părinţilor domniei sale, i s-a pus numele Maria, închipuiţi-vă! Cele două soţii de funcţionari, proaspăt transferaţi în târgul nostru de guvernul conservator, o ascultau cu interes, făcând însă în sine rezerve personale asupra anilor. Numele li se părea convenabil. Un nume destul de frumos, nu-i aşa? Cum a început însă a îngâna cele dintâi cuvinte, dumneaei şi l-a schimbat singură. C-o voce muzicală, ţuguindu-şi buzişoarele, răspundea totdeauna: Pe mine mă cheamă Mia! Şi Mia i-a rămas numele. Cineva făcea, atunci, observaţia că asta dovedeşte la copilă "simţul muzicii".

Mihail Sadoveanu în Dumbrava minunată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Da-v-ar ploile doar piatră,
Pulberea să cadă-n stradă
Că nimic nu vă mai place
Nici măcar ninsori să cadă.
Da-v-ar munţii doar mişcarea
Când mâncaţi să vă doboare
Doar pereţii să se-ncline
Că voi ştiţi doar fugi de soare.
Da-v-ar ziua noapte scurtă
Să dormiţi fără dorinţă
Că vă plângeţi de iubire
Iar pe străzi e suferinţă.
Da-ţi-ar ţie cel ce murmuri
Vocea ta să ne surprindă
Că aştepţi de ani de zile
Focul tău blestem s-aprindă.

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă, blestem (13 decembrie 2019), mili dumitru
Adăugat de milidumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vocile mor, muzica...

Când vocile mor, muzica mai întârzie,
Mai reverberează un timp în memorie –
Mirosul, când violetele mor discret,
Devine mai insistent şi mai urgent.

Petalele rozei, când roza a murit,
Cad pregătind cald baldachin celui iubit;
Iar gândurile, când vei pleca spre stele...
Iubirea însăşi va aţipi pe ele.

poezie clasică de P.B. Shelley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un mare amator de voce umană, indiferent de stil. Cred că la ora actuală sunt cântăreţi de manele care cântă instinctiv, dar au anumite melisme şi inflexiuni în voce care sunt extraordinar de interesante şi pe care numai ei le pot face. E adevărat că mesajul nu este mereu de mare amploare, dar apreciez şi cântăreţii de manele, eu nu ascult numai jazz sau operă.

citat din Cezar Ouatu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de apocalipsă

Noaptea trecuse ca un patruped
Aşteptam o dimineaţă din patru zări
Secole se rostogoleau ca nişte sfere
Noi aşteptam vestea în cerc
Pe alocuri se făcea strigare
Aici este Mesia aici este Mesia
Mai bine duceţi Evanghelia la porţi
Se auzea o voce angelică
Atunci apostoli plecară per pedes
Până la marginile pământului
Cei de bună credinţă erau purtaţi
De duh printre neamuri
Toţi cei care vor primi botezul
Vor înainta pe calea desăvârşirii.

poezie de David Boia (26 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa naşte geana luminii

În urma durerii,
Clipa naşte geana luminii.
În urma tăcerii,
vocea iubirii naşte
sensul purificat
al dorinţei de-a fi.
În urma umbrei secundei
se naşte poezia...
Lumină tandră
a fericirii cuvântului
alergând
în paşi de vals,
dăruind misterul
miezului universului.
Culoare şi sunet
împletesc şi lasă liberă să alunece,
spirala nesfârşitei geneze
a spiritelor,
libere să se scalde
în unda fericirii creaţiei

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet pentru Tatiana

Bocet pentru Tatiana
Se-aliniază ştirile atroce,
Sub care omul bâjbâie înfrânt,
Şi, Doamne, cum peste
această voce
Accepţi să pună un gropar pământ?

Neverosimil se întâmplă toate
Furtunile au rupt pe străzi copaci,
În toate casele de sănătate
Nu mai există loc, pentru săraci.

Asfixiaţi de epoca mizeră,
Ne amăgim că vom scăpa
în cer,
Dar moartea, zilnic, printre noi prosperă
Şi taxe pentru ea ni se şi cer

De-a-ndoaselea e rânduit
destinul,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre vechi de mii de ani peste pământ iarăşi vin, iar voci sumbre din copaci ne şoptesc: În noaptea asta e Halloween!

citat din Dexter Kozen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adâncuri

În roua dimineţii mă trezesc,
cu frică eu privesc, când pe fereastră urmăresc.
Ai plecat de ceva timp, ca un anotimp.
Te-ai schimbat asa de tare ca o floare căzătoare.
Te strig cu voce tare, dau din mâini şi din picioare într-o mare disperare;
Iar tu, te întorci şi mă priveşti şi un zâmbet îmi dăruieşti.

poezie de Rareş-Mircea Jiga (martie 2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

De ce se storc prin cârd de gene lacrimi,
Atâta timp cât ochii contopesc
Cer şi pământ, trăiri din mii de inimi
Al căror paşi de dans slăvesc,
Cortina bucuriei...

De ce sunt ochi cu pleoapele căzute
Sub cete de-ntrebări ce vor să ardă,
Din cartea zilei, filele trecute
Şi cu-alor scrum să tatueze-o zgardă
Pe mugurii din buze...

De ce sunt ore întinate-n gânduri
Pierdute-n lava iadului mental,
Când vor minute să atingă trupuri
De îngeri rătăciţi pe orbul mal,
Din iazul veşniciei...

De ce sunt zile mute printre voci
Ce nu de mult cântau un imn carnal,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Je
Adăugat de Cristian Je
Comentează! | Votează! | Copiază!