şcoala vieţii

în atelierul de creaţie

sunt la şcoala vieţii frecvent perseverez
îmi antrenez gândirea pentru performanţă
speranţa-n Dumnezeu zămislită-i de crez
am conceput cu sfinţii sublimă alianţă.

imagini în lumină răsar pe firmamente
sufletul se umple cu străluciri stelare
împrăştie prin lume frumoasele momente
când raiul răspândeşte revelaţii clare.

iubiri universale construiesc monumente
pictează icoane pe sticlă pe lemn
transferă în slove emoţii, sentimente
zborul spre soare este suprem îndemn.

magice naturi mă cheamă la evenimente
la fiecare pas găsesc câte un semn.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala vieţii

învăţ de la fluturi zborul lin şi tandru
învăţ de la albină viaţa s-o îndulcesc
mă-nvălui cu parfumul florilor de leandru
stejarul mă învaţă cu freamăt să trăiesc.

învăţ de la munte să fiu temerară
să mă înalţ peste prăpastia adâncă
învăţ să fiu solară ca zilele de vară
chipuri de speranţe am sculptat pe stâncă.

învăţ de la arhangheli drumul spre nemurire
filozofii îmi arată cum să mă recunosc
împletind cu raze slove de iubire
beţie şi extaz cu miresme de mosc.

învăţ de la pădure să-mi ascund suspinul
stele mă învaţă să nu cunosc declinul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala vieţii

La şcoala vieţii când ai fost înscris
De Dumnezeu când ai venit în lume,
În loc de cărţi, un suflet ţi-a admis
Şi-n ghiozdan, mai multe fapte bune.

Ţi-a pus caiete-n care tu să scrii
Pe paginile-n multe zile date,
Tu să notezi de toate, dar să ştii
Că nu se şterg şi nu pot fi uitate.

Ca să-ţi notezi în ele ai primit
Creionul magic din dumnezeire,
Dar radiera-n geantă ţi-a lipsit,
Deci totul, totul este amintire.

Poţi să notezi şi paşi spre viitor
Şi calea-n viaţă ce o vei alege,
Dar nu poţi şterge din trecut, un chior
De ban sau faptă care-i fără lege!

poezie de Aurelia Oancă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce faci acum?

Ce faci acum, mă-ntreabă Dumnezeu,
De parcă nu ar şti, murim încet,
Mari profeţii s-au spus, se spun mereu,
Vin de la şcoala vieţii c-un caiet,
Vorbeşte mult, mai scrie pe pereţi,
Se plâng arhanghelii, eu râd cam pe ascuns,
Potopul a trecut, oameni –bureţi
Sar să mă pupe, eu am creier creţ,
Enoch şi-a împărţit progenituri,
Se umple lumea de hoţii, minciuni,
Iubirile s-au prefăcut în uri,
Ne-obişnuim să ţinem totu-n pumni,
Pe unde-s Ieremia şi Daniel,
Speranţele au rădăcini adânci,
doar eu şi tu, deasupra noastră El,
Doamne, pe noi nicicând să nu ne plângi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste fără final - partea a II-a

Şi s-a stins apoi moşneagul... a trecut la cele sfinte
Iar,, mamaie'' şi,, tataie''... dorm acuma în morminte
Dar povestea începuse c-o fetiţă abandonată
Crescută de-aceşti bătrâni, fără mamă, fără tată...

Mai târziu şi-a găsit mama, devenise adolescentă,
A iertat-o şi-a dorit-o pentru viitor prezentă.
Şi-a cunoscut tatăl vitreg, fratele, sora mai mică
Dar o frământa-ntrebarea:,, Unde-i tata? Am bunică?''

Trecuse prin şcoala vieţii şi acum era studentă.
Întrebarea:,, Unde-i tata?'' devenise mai frecventă
Şi-a pornit aşa într-o doară într-o bună dimineaţă
Să-şi caute rădăcina într-un sat pierdut în ceaţă...

Cu emoţie şi teamă a bătut uşor la uşă
Fata cu ochii albaştri şi cu faţa de păpuşă...
I-a deschis atunci bunica şi-a-mbrăţişat-o îndată
Apoi i-a întins o poză,.... doar o poză în loc de tată.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram

Eram şi tineri şi nătângi
Dar nu era ieşit din fire
Să râzi, apoi iute să plângi,
Nepricepând ce e iubire.

Eram frumoşi, cu ochi senini
Şi vise ce zburau departe
Dar cui puteai să te închini
Să-ţi dea şi aripi să te poarte?

Stângaci eram noi mai mereu,
Ne mai rupeam iubirea-n coate,
Spuneam că tu, spuneai că eu
N-aveam într-un nimic dreptate

Dar eram noi, oricum eram
În toată lumea asta plată,
Îţi eram trunchi, îmi erai ram,
Ne înflorea iubirea toată.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunie, nebunie, unde să te întâlnesc?

Sunt emirul ce domneşte într-o lume de... pustiu,
Singur, cu-ale mele gânduri, pe întinderi de tristeţe,
Frământate de durere, în nisipul auriu
Din deşertul vieţii mele, pân-acum la bătrâneţe.

Ce e viul? Ce e viaţa? Ce e tot ce mă-nconjoară?
O mizerie? Un lux? Un delir? Sau o părere?
Chiar trăiesc, sau mi se pare? Şi a nu ştiu câta oară,
Drept răspuns la ce mă-ntreb, nu primesc decât... tăcere.

Lupt din răsputeri cu visul, să înving realitatea,
Schimb idei în dialoguri cu absurdul evident,
Stau la rând la fericire... şi nu prind întâietatea,
Iar în şcoala vieţii mele, anual sunt repetent.

Sting cu foc tot ce mă arde şi mă spăl cu... murdărie,
Îmi usuc în apă haina pe care o port pe dos.
Am să-mi caut libertatea, undeva prin puşcărie
Şi-mpăcat cu mine însumi, am să mă înalţ în jos.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Dadae
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haina cuvântului

Ce straniu gol în liniştea dintre imagini de timp uitate în valiză
am purtat-o prin anii existenţei perene
mă asurzeşte profunzimea necuvintelor ce stau ascunse pe foaia albă
se cred fantome, ele cuvintele
chiar au devenit fantome din cauza tăcerii dintre noi
nu-mi urlu neputinţa de a îmbrăca frumosul în haina cuvântului
zi de zi cos literele una de alta cu emoţia risipirii de mine
nu toate hainele cuvinte ce le creez îţi îmbracă sufletul.

Poate sufletul tău nu e pe măsura creaţiei mele
nu am făcut şcoala stilistilor în arta scrisului pe măsura celor inteligenţi
am doar şcoala vieţii la care mulţi se cred premianţi
pentru că ştiu să coase cuvinte ce uneori nu le înţeleg nici ei în profunzime
asta nu-i împiedică să desconsidere efortul meu de a coase cuvinte din boabe de roua
nu vreau să ajung mare creator de modă în arta scrisului
visez să nu mai simt atât de pregnant acest gol din liniştea dintre imagini
care imagini? Deschide cartea vieţii şi priveşte foia albă a timpului neînceput
Spune-mi ce vezi? Trecut, prezent?
vei vedea doar viitorul ascuns în haina de cuvinte fantomă
destinul îţi pregăteşte garderoba pentru suflet. Nu pierde acul timpului.

poezie de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste fără final... - partea a doua

Şi s-a stins apoi moşneagul... a trecut la cele sfinte
Iar,, mamaie'' şi,, tataie''... dorm acuma în morminte
Dar povestea începuse c-o fetiţă abandonată
Crescută de-aceşti bătrâni, fără mamă, fără tată

Mai târziu şi-a găsit mama, devenise adolescentă,
A iertat-o şi-a dorit-o pentru viitor prezentă
Şi-a cunoscut tatăl vitreg, fratele, sora mai mică
Dar o frământa-ntrebarea:,, Unde-i tata? Am bunică?''

Trecuse prin şcoala vieţii şi acum era studentă
Întrebarea:,, Unde-i tata?'' devenise mai frecventă
Şi-a pornit aşa într-o doară într-o bună dimineaţă
Să-şi caute rădăcina într-un sat pierdut în ceaţă

Cu emoţie şi teamă a bătut uşor la uşă
Fata cu ochii albaştri şi cu faţa de păpuşă
I-a deschis atunci bunica şi-a-mbrăţişat-o îndată
Apoi i-a întins o poză,.... doar o poză în loc de tată

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!