Constantin Păun despre timp

Seara

De prea multă lumină a zilei,
Se aprind licuricii,
Stele care sar comete,
Din noroi pân-la erete.
De prea multă stamină,
Cad storurile zilei,
Rămân afară,
Cu o mână, cu o cicoare...
Dar greul storurilor doare!
Nu mi-e de mine,
Nici de mână,
Ci de câmpul împreună,
Că întunericul îl plâmge
Şi-un poem e scris cu sânge!

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, copilărie

Legaţi ca nişte culmi
Prin frunze şi prin ramuri
Mă legănau călăi de ulmi
Zbârciţi de tras la hamuri

Sunau din tei, salcâmi, costrei
Pe mine, iarba mă furase
S-au dus ca norii anii mei
Au curs pe izvoraşe

Rotea un arbore, pământul
Zidit în mine, chituit
Prin fânul ce-l dezmiardă vântul
Era un vultur ţintuit

Jur-împrejur ardea mohorul
Pe gâze mici dormeam butuc
Şi-n crengi se mai umplea ulciorul
Ursit de inimă de cuc

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iutea trecere

N-am timp în clipă
Să mă văd
E sunetul abia prelins
Revăd al plopilor prăpăd
Când foşnetul abia s-a stins!
O ramură, o abură...
Ameţitoare clipă
Mă arde dimineaţa
Adânc până la nimiez!
Din tobe răsucite
Clepsidre în formare
Mă duc către lumină
Mergând din piez în piez!
Sunt vreascuri de lumină
Cu truda ei de secere
Prea iutea mea trecere!

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am intrat

Eu am intrat pe uşa din dos,
împotriva rigorii,
cu norul pe umeri şi albul ninsorii.
Eu am rotit precum verdele-n rană,
cuprins de mirare şi mană!
Era drumul sterp şi plin de disecţii...
Viaţa se destrăma în proiecţii...
Eu am venit pe-o lună, păzită de maci,
Aproape mâncată de trei vârcolaci!
Lătrau câinii mei, mereu nepereche,
Aflasem un flaut obscur, la ureche.

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bufniţa şi liliacul

Bufniţa şi liliacul,
Ducându-şi din vechime veacul,
Şi ne călcând acelaşi prag,
Se hărţuie mereu, dar nu se atrag.
-Sortiţi ca în neagra veşnicie
Să ne sfidăm în sihăstrie,
Spre armonie am să ceu,
O viză de la Dumnezeu...
El poate unic sfânt să sunese
O vreme şi să ne cunune,
Că bufniţă de sunt, nu sunt atee
Şi pot să înlocuiesc orice femeie
Iar dacă n-ai să vrei, lasă pe mine,
De nu vrea soţul, fac eu ce se cuvine!
-Madam, nu spun că nu te plac,
Dar eu sunt numai liliac
Şi-atunci când m-a creeat cel sfânt,
N-avu destule pene şi nici lut,
-Aşa că eu madam;te înţeleg,
Dar nu prea-mi vine să mă leg,

[...] Citeşte tot

fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm IV

E dreptul meu să mă înalţ pe-o vorbă,
Vulcanul să presimt dacă absorbă,
Acolo-n gura lui, pe lavă, dacă sper
Înseamnă că iubirea eu încă o mai cer
Şi Doamne, nu mi-o da, poţi să întorci destinul,
În ceaşca mea să oţetească vinul,
Curajul de-a înfrunta privirea ta mă tem,
Că poate să înflorească în blestem
Şi-atunci, tu ai să râzi, cum râde luna nouă,
Ascunsă după norul care plouă!

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când amintirile mă ard

Am stat cândva pe strada aceea,
La colţ aveam un gard de fier,
Iubeam nespus de mult aleea
Şi-aveam un vis de palmier!...

Tânjesc la zilele cu fard,
Când mă-mbăta grădina mică,
Suind pe-o nalbă ca stindard,
Un şorţ frumos de la bunică!

Şi-aş vrea sălbatic şi hoinar,
Să fiu sfioasă levănţică,
Acolo-n pumni de buzunar,

Pornit pe joacă, revanşard,
În curtea-aceea subţirică...
Când amintirile mă ard!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare albă

Unde eşti visare albă
Zvon de ciută printre foi!
Te aştept, un fir de nalbă,
Să culegem amândoi!...

Să alergi în raza lunii,
Ca un flutur în lumină;
Eu de floare scutur prunii,
Tu dai iz de rozmarină!...

Peste casele de vise,
În secretul unor uşi,
Cu ferestrele deschise,
Să părem nşte intruşi!....

Şi fugiţi din lumea asta,
Mutând cerul de pe umăr,
Ni se pară că năpasta,
Mână norii, fără număr!...

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare albă

Unde eşti visare albă,
Zbor de vise printre foi...
Te aştept, un fir de nalbă,
Să culegem amândoi!...

Să alergi în raza lunii,
Ca un flutur în lumină,
Eu de floare scutur prunii,
Tu dai iz de rozmarină!...

Peste casele de vise,
În secretul unor uşi,
Cu ferestrele deschise,
Să părem nişte intruşi!...

Şi fugiţi din lumea asta,
Mutând cerul de pe umor,
Ni se pară că năpasta...
Mână norii fără număr!...

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am stat cândva...

Am stat cândva pe strada aceea,
La colţ aveam un gard de fier,
Iubeam nespus de mult aleea
Şi-aveam un vis de palmier!

Tânjesc la zilele cu fard,
Când mă îmbăta grădina mică,
Suind pe-o nalbă, ca stindard,
Un şorţ frumos de la bunică!...

Şi-aş vrea sălbatic şi hoinar,
Să fiu sfioasă levănţică,
Acolo în pumni de buzunar!..

Pornit pe joacă, revanşard
În curtea aceea subţirică,
Când amintirile mă ard!...

poezie de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre casă

Spre casă merg pe urmele bătute,
De se coboară cerul cu fiecare gând;
Pădurea ce-o ştiusem vuieşte de cornute,
Ce din copilărie le ştiu adulmecând,

Steaua de nea mi-aduce universul,
Când mărăcinii tineri, aleargă auriţi,
O ciută-n depărtare îmi tot repetă mersul,
Cu ochii de beteală de-apururi mântuiţi.

Spre casă merg cu-aripile vândute
Pe cine ştie ce în anii ce se duc,
Doar uliţa mă strânge cu braţele durute,
Şi-o frunză îmi aruncă; bătrânul rege nuc!...

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hei Pegas

Hei Pegas, peste pământ,
Cu icoana mea în mînă,
Stai să semăn un cuvânt,
Să răsară din ţărână.

Du-mă, hai, peste poene,
Cu condeiul meu de fag,
Saltă aripi la troiene,
Pegas sfânt, cât mi-eşti de drag!

Colo-n zariştea pădurii,
Ne aşteaptă-o vâvătaie,
Cerul iar îşi stoarce nurii,
Într-un foc sleit de paie!

Du-mă-n linişte de boare,
Pe ferigi de ghindă sură,
Du-mă-n clopot de izvoare,
Ca pe-un sâmbure de mură,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugure bătrân

Era suavă ca cicoarea
Şi cerul nins un câmp deschis
Avea privirea ca răcoarea
Iar inima un paradis

Ningea pe mirişti, prin porumbe,
Din ochii calzi, argintul pur,
Fântâni de vis zburau din tumbe
Şi umbra ei era de mur,

Cânta-n înalturi ciocârlia,
Câmpul robit dădea în pârg,
Era o fată cum e ia,
Dar altfel nesfârşitul sârg.

Ceruse soarele şi luna,
Rodul păgân din spicul greu,
Ceruse steaua şi cununa,
Ca să îmbrace chipul meu.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, copilărie!

Legaţi ca nişte culmi
Prin frunze şi prin ramuri,
Mă legănau călăi de ulmi,
Zbârciţi de tras la hamuri!...

Sunau din tei, salcâmi, costrei,
Pe mine iarba mă furase,
S-au dus ca norii anii mei,
Au curs pe izvoraşe!...

Roteam un arbore pământul,
Zidit în mine, chituit,
Prin fânul ce-l dezmiardă vântul,
Era un vultur ţintuit!...

Jur-împrejur ardea mohorul,
Pe gâze mici dormeam butuc
Şi-n crengi se ma umplea ulciorul,
Ursit de inimă de cuc!...

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugure bătrân

Era suavă ca cicoarea
Şi cerul nins un câmp deschis,
Avea privirea ca răcoarea,
Iar inima un paradis!...

Ningea pe mirişti, prin porumbe,
Din ochii calzi, argintul pur,
Fântâni de vis zburau din tumbe
Şi umbra ei era de mur...

Cânta-n înalturi ciocârlia
Câmpul deschis dădea în pârg
Era o fată cum e ia,
Dar altfel nesfârşitul sârg!...

Ceruse sorele şi luna,
Rodul păgân din spicul greu
Ceruse steaua şi cununa,
Să poa*să îmbrace chipul meu!...

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion şi Radu

Către Oarja câmpu-ntins,
Peste Neajlov se coboară,
Unde bunii au pretins,
Că mai joacă o comoară!

Ani la rând au dat cu sapa,
Noaptea-n negură ţăranii
Şi n-a izvorât nici apa,
Nici comoara lor, sărmanii!...

Vremilor s-au dus de-a valma,
Târnăcoape au tot sunat,
Se tot bătucise palma,
Truditorilor din sat,

Dar comoara de pe prund,
Pe un Neajlov maiestos,
Se ducea tot mai la fund,
cu cât pătrundeau mai jos!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berbecul şi tamponul (fabulă)

Un bucălat de rasă -dolofan-
Care creştea-ntr-o lună, câţ alţii într-un an
Şi care-acaparase o oaie mai de soi,!
De când păştea în gară(şi nu orice trifoi!)
Simţi cum că pământul, el poate să răstoarne,
Având acea consoartă şi-având acele coarne!
Şi ca întreg *tacâmul* să fie pus la masă,
A început să-mpungă, întâi şi-ntâi acasă...
Apoi el se extinde, doboară tot ce pică,
Încât îi pare lumea, nemăsurat de mică!
(E drept, el are-acolo şi de-asta nu se-ndoaie!)
Un spate foarte tare, asigurat de oaie!)
Dar cât de mică-i lumea, când circulă un zvon;
C-ar exista;în gară, mai tare un... tampon!
Şi s-a pornit ca glonţul, de i se duse buhu!...

Morala
Desigur că eroul şi-a dat acolo duhu'!...

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

În şa peste lună

N-am legănat cu horă confuză,
În matca iubirii, curcubeul rotat,
Dar cu lumina de zare pe buză,
Am ridicat din ţărână un vad disperat!...

Şi zică-mi-o lumea, peste scânteie,
C-am şters unduirea de foc, în rafală,
Iubit-am şi-n stele pictată femeia
Şi flacăra verde, aprinsă şi pală!...

De-a surda poştaşul la curtea-mi înaltă,
Va bate mustangul în şea peste lună,
Trăiesc în cuvinte, când iambul tresaltă
Şi-s gata de luptă, din vârf de răsură!...

De-acuma prieteni, vă sunt salahor
Şi vă fac dimineaţa, ne-mai-văzută,
Din spatele rimei de foc mă cobor,
Să vă-mpuşc chiar de jos, din dedută!...

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun (2007)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geană de rouă

Aşa trec eu cu soarele pe umăr,
Când vezi arătura bolnavă!
Rimele bat în miez fără număr
Şi zac pe-o oglindă concavă!

E drumul potcoavă, şiruri întregi,
Aleargă prin streaşini deschise
Tu mamă întreg mă înţelegi
Că-s bolnav după vechile vise,

Se lasă căldura şi curge un râu,
Pe mâinile arse, osoase de vreme,
Ai duce la moară sacul de grâu,
Da-n tine şi forţa se teme...

Aştepţi ca să vină, băiatul ce-i dus,
Să mai treacă o clipă prin tindă,
Faci cruce, ochii săgeată în sus,
Vecinii din rugă să nu te desprindă!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două pisici

O pisică de rasă,
Prin verighetă trasă,
Călca într-o noapte pe lună,
Care se-mprăştiase pe dună!
- Să mai zică motanul Trăilă
Că sunt o săracă copilă!...
Eu, care calc mereu pe argint,
Să n-am parte de el, dacă mint...
Că eu l-am luat de bărbat într-o seară,
Când am pus laba pe el şi o ghiară!
Era înstărit şi avea în bordei,
O şoricioaică cu mulţi şoricei!
Că de-aia... Madam Agadul,
Era ţanţoş motanul şi foarte fudul!
- Sfâr, sfâr...(se băgă ca vecină)
Cu blana matale atâta de fină,
Nici n-aş sta la taclale, madam...
L-aş sfâşia, nu alta pe mitocan.
Însă chiar atunci, din pură-ntmplare,
Motanul Trăilă, voind să repare,

[...] Citeşte tot

fabulă de Constantin Păun din Rime cu tâlc (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!