corupţie şi legi

Dilemă

Am fost nedumerit de ce în ţară
E lumea cam de toate sictirită,
De preţuri, de corupţie, de mită...
Guvernul, c-ar vopsi o altă cioară,

Pân' ce-am ajuns acasă, personal,
După treizeci de ani peste Pacific,
Să aflu-n prima zi şi să edific
Dilema,-n modul cel mai raţional ;

De cum am coborât din avion,
M-a luat un bagajist de geamantan
Şi pân' s-ajung la viză, un roman
Mi-a înşirat să fiu cu toate-n ton:

De şpagă, de corupţie, de pile,
De gropi ce nu au loc nici pe trotuar...
Iar să fi fost măcar parlamentar,
Cu el toate mergeau ca pe şenile,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

O societate are multe lepre de diferite categorii, dar cea mai nenorocită lepră, este... cel ce din lege pretinzând ca o respectă, o ignoră ori o face bici, din comunitate cal de călărit, din corupţie şi furat, scări de urcat, iar din cuvânt, armă de ucis bunul simţ!

Viorel Muha (iulie 2017)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea e birocrată

Off, moartea asta-mi dă de furcă
Sa-mbrăcat oficce în birocrată
Dă din coate, tocuri şi încurcă
De nu-i mituită, nu mi-e mulţumită!

Şi mă scrie pe "toacă" cu plecată
moacă de prea sfântă şi cinstită
să dansez pe legea ei tâmpită
neştiind că eu nu joc sub copită

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori rupte

Numai părinţii au rămas să plângă
acei tineri sortiţi ca să dispară,
c-au fost ucişi cu gaze şi pară
de Corupţia cu inima nătângă.

De atunci nu mai contenesc să frângă
şi alte destine de tineri frumoşi.
Ei nu erau îndrăciţi ori păcătoşi,
dar moartea n-au putut s-o-nvingă.

Dar în oraşe mulţimea tot strigă:
Să terminăm cu tot sistemul corupt
ce la călcarea legilor instigă,
cu cei ce avuţia ţării au supt!

Pentru gingaşe flori care le-au rupt
răzbunarea din cer să îi atingă!

sonet de Ioan Friciu (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostirea unui popor e simplă. Dă-i, formal, drepturi peste drepturi, lasă-i pe cei mărunţi să-şi vadă de găinăriile lor, lansează fumigenele anticorupţiei pentru ca trepăduşii aleşi democratic, sau acoliţii lor să poată jefui ţara nestingheriţi, uneori chiar sub paravanul legii.

aforism de Valeriu Butulescu din Discursuri politice (2008)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

'Prin legile nelegitime, nedrepte promovate de către degradanta clasă politică, coordonată de decidenţi instituţionali corupţi, după 1990, o parte importantă a avuţiei noastre naţionale create cu sudoarea muncii şi a jertfei de sânge a înaintaşilor români, a fost trecută discret, gradual, sistematic în proprietatea a mii de familii legate de marea corupţie. Aceste grupuri familiale şi-au trimis "reprezentanţii" (rude, colegi, prieteni, parteneri de afaceri) în toate structurile de putere ale statului. Ce poate fi mai grav în istoria unei naţiuni! Populaţia este pasivă, istoric. Modelul este preluat din alte state pretins democratice. Au fost promulgate voalat legi de restrângere a libertăţilor şi drepturilor cetăţeneşti. Legea partidelor politice prin dificultatea îndeplinirii criteriilor de constituire (minimum 10.000 de membrii fondatori în cel puţin zece judeţe ale ţării; în ţări occidentale cu tradiţie democratică pot fi create constituţional partide de la doi membrii până la câteva sute) îngrădeşte maximal înfiinţarea altor partide politice din afara sistemului oligarhic financiar-economic-informativ. Instituţiile fundamentale privesc pasiv la derularea acestui fenomen nedemocratic, neumanist.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satira I

Azi ţara noastră este o ţară-n agonie,
Vedem ce se-ntâmplă chiar şi-n Academie.
E prigonit un geniu, proscris e creatorul
Şi-i ridicat în slavă şi-n funcţii impostorul.

Politica-i o târfă ce trupul ei îşi vinde,
Oricui plăteşte preţul când mijlocu-i cuprinde.
Ne predică morala mojicii, bădăranii,
Şi ne fac legi corupţii, escrocii, şarlatanii.

În Parlament ajuns-a un ghem de rubedenii,
Uniţi prin interese, necinste, mârşăvenii;
E plin azi Parlamentul – ajunşi precum se ştie,
De oameni ce n-avut-au vreodat-o meserie.

Îşi apără corupţii de braţul judecăţii,
Spunând cuvinte goale în numele dreptăţii.
De-un timp clocesc o lege, să dea o amnistie,
Să-şi scoată toţi corupţii ajunşi în puşcărie.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire (10 octombrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parlamentul Ruşinii Naţionale (dominat de PSD) a încălcat Constituţia şi decizia CCR timp de 9 ani refuzând să pună în aplicare rezultatul referendumului din 2009, prin care poporul suveran l-a obligat să reducă numărul de parlamentari la maxim 300 (pamflet)

Ce fel de drepturi ai, române, ce fel de suveranitate,
Când Parlamentul ţi-o ignoră, lipsit total de demnitate,
Când Constituţia o-ncalcă, când mai presus el e de legi,
Iar pentru-a' sale interese, el face mari fărădelegi,

Când referendumu-ncălcându-l, în loc ca ei să se rărească,
Sfidând, făcut-au al lor număr ca şi mai mult să îl sporească?
Ce fel de ţară e aceea şi cum să nu te înfiori,
Când Parlamentul ţării este reprezentat de infractori,

Când legile ne sunt făcute de cei ce sunt nelegiuiţi,
De cei ce legea n-o respectă şi-n rele sunt aşa hârşiţi?
Ce ţară oare e aceea, când de mulţi ani neîntrerupţi,
Chiar Parlamentul ţării este reprezentat de mari corupţi?

Ce fel de ţară e aceea, ce fel e de democraţie,
Când Parlamentul ţării este cu mult mai rău ca o mafíe,
Când preşedinte al său este un infractor ce-i condamnat?
Cum să mai scoţi obrazu-n lume, cum să mai fii român stimat?

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (30 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaşterea cere valori

Măsor timpul şi-i ascult trecerea cu şenile
pe autostrăzi care nu s-au construit
femei cu flori ies în calea pietonilor
care trec întotdeauna pe zebră
şi sunt ucişi de şoferi inconştienţi.

Pentru ca echilibrul să se nască
fiecare îşi doreşte legea bunului simţ
tu, nefericitule
doreşti moartea semenilor tăi,

dar nici pe tine nu te iartă.

Renaşterea cere valori, nu abulici
legi clare nu imitaţii ale lor,
ţara nu-i coruptă, ci instituţiile formale
care poartă pe umeri demagogia
şi vânzarea demnităţii înaintaşilor
pe o blestemată avuţie fără noroc.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Justiţia este coruptă.
Unde-s legi multe sunt abuzuri multe.
Câmpurile sunt pline de mărăcini.
Hambarele sunt goale.
Şi, totuşi, sunt şi cei îmbrăcaţi haine scumpe,
Apăraţi de arme ascuţite,
Oameni îmbuibaţi de mâncare şi de vinuri fine,
Posedând averi mai mari decât pot folosi.
Aceştia, cunoscuţi ca fruntaşi în ale hoţiei,
Sunt departe de Cale.

poezie de Lao –Tzî din Daodejing, capitol 53, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde în lume, serviciile secrete de informaţii în apărarea valorilor şi instituţiilor naţionale trimit prin Legi specifice siguranţei naţionale, Dosare laborioase informaţionale (note informative, analize/intelligence, sinteze) decidenţilor politici. Aceste dosare, în general, sunt blocate datorită gradului ridicat al marii corupţii din rândul instituţiei decidenţilor politici iar ca replică, activităţile anumitor direcţii de informaţii sunt reorientate, redirecţionate politic către monitorizarea (prin planificarea dezinformării opiniei publice, a intoxicării şi manipulării), încriminarea şi destabilizarea personalităţilor democratice autentice anticorupţie, antimafia. Aceste personalităţi, de data aceasta, nu mai primesc sprijinul instituţional legal deoarece Statul a devenit captiv grupurilor de interese nelegitime penetrate în partidele politice.

Adrian Ibiş în Intelligence. Studii de securitate (martie 2012)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesajul lui Socrate

Închid televizorul, de ştiri sunt dezgustat
Ne mint aleşii noştri, mă simt profund trădat
Ne tot vorbesc într-una c-avem democraţie
Cu vorbele rămânem, ei ştiu doar de hoţie

De un sfert de secol ţara-i în schimbare
Poporu-n sărăcie, la ei e îmbuibare
De la o zi la alta, viaţa se-năspreşte
Corupţia blestemata, la vârf se-mpânzeşte

Şi văd cum aleşii se scuipă acum de zor
Fără a găsi soluţii pentru sărman popor
Văzând ce se-ntâmplă, îmi pun o întrebare
E corectă calea? Eu cred că-i o eroare!

Caut un răspuns,... îmi aleg o carte
Şi uite aşa, fără să vreau, dau peste Socrate!
O, câtă-nţelepciune, şi-n mod surprinzător
Supremul sacrificiu îl dă pentru popor.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Popa (7 iulie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O PILDĂ DE ASIN (mini-fabulă)

Mi-aduc zâmbind aminte de-acel măgar tehui,
Înţepenit ca stana de piatră pe un drum
Şi neconvins să plece, firesc, la treaba lui,
De bici sau de claxoane, de nimenea, nicicum!!

(a)morala

Desfid perseverenţa vreunui demnitar,
Şpăgar, corupt, netrebnic şi călcător de legi,
Ce-n pragul puşcăriei stă, ca acel măgar,
Cerând cu insolenţă, din nou, să îl alegi!

fabulă de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mircea Diaconu, un actor grăbit să îmbătrânească urât: candidat la alegerile prezidenţiale din 2019, pretins independent şi cinstit, e un traseist politic corupt (în 2012 a fost declarat incompatibil) şi un trădător care în 2016 a semnat Manifestul Spinelli

Actoraşul mă uimeşte
Ce urât îmbătrâneşte!
După grosul lui "şoric",
El, ca om, e un nimic!...

Vi-l descriu, concetăţeni:
Râs făţarnic, ochi vicleni;
Om corupt, incompatibil,
Spune că-i incoruptibil.

Legea el a încălcat,
Soaţa când şi-a angajat;
Practică parvenitismul,
Linguşirea, nepotismul.

Pot să spun că-acest ciudat
Multe roluri a jucat,
Şi în viaţă, şi pe scenă,
Fără frică, fără jenă:

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (31 octombrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chinurile lui Dumnezeu

setea de sânge a zeilor e crasă
purced războaie atacuri cu bombe
sunt tot mai avari de nimic nu le pasă
oamenii afectaţi se-ascund în catacombe.

ţara mea e plină de zeităţi corupte
ciuma roşie scoate lumea în stradă
pentru un colt de pâine duc grele lupte
cu sărăcia ce domneste cu legi de faţadă.

Dumnezeu nu luptă plânge în genunchi
sărută moaşte de sfinţi morţi în chinuri
i-a rămas speranţa ce freamătă-n rărunchi
universul să reziste la tragice declinuri.

arborele vieţii e zdruncinat în trunchi
de tornade dese ce-au dezmembrat seninuri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidul Ecologist Român (PER), un satelit al PSD-ului (urmaşul PCR-ului), condus de Dănuţ Pop, este atât de "ecologist" încât fără nicio jenă a pus pe listele lui pentru alegerile parlamentare din 2020 o serie de "gunoaie" PSD-iste, pe care însuşi PSD-ul le-a rejectat şi a refuzat să mai facă din ei parlamentari: deputatul PSD Cătălin Rădulescu, poreclit de presă "Mitralieră" (pentru că a declarat că e gata să tragă cu mitraliera în protestatarii anticorupţie), condamnat în 2016 la 1,5 ani de închisoare cu suspendare pentru corupţie; senatorul PSD Şerban Nicolae, unul dintre măcelarii legilor justiţiei alături de Liviu Dragnea (aflat acum la închisoare pentru corupţie) ş. a., fost şofer al senatorului Cătălin Voicu (care a făcut închisoare pentru corupţie); deputatul PSD Liviu Pleşoianu, un extremist şi omul de casă al Latrinei 3 TV şi al patronului ei – Dan Voiculescu (care a făcut închisoare pentru corupţie). A tunat şi i-a adunat! Partidul Ecologist a devenit din verde roşu, iar cuvântul ecologist a fost, din păcate, compromis de nişte politruci fără scrupule.

George Budoi în Alegeri, Alegători şi Aleşi: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (30 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie de istorie

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Ţară şi o Limbă şi un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moşii mei
Că din ei răsare pâinea şi prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morţii mei se-aşează
Limba nu ne mai e limbă, ţara nu mai este trează
Azi ne-nvaţă imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii şi să venerăm partide
Cum să cântărim istoria şi s-o vindem pe bucăţi
Cum să facem Mall-uri, vile, scoţând piatra din cetăţi
Pe Vlad Ţepeş cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învaţă idioţii că Bălcescu a fost laş
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaş
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimţiţi cât să-şi permită a ne ponegri eroii?
Nişte dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n faţă ca pe legi adevărate
Bieţi defăimători de stirpe, lacomi si periculoşi
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoşi?

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Partidele politice acţionează după principiile şi legile de fier ale oligarhiei. Sunt deschise cetăţenilor înainte de alegerile electorale, critice virulent la adresa guvernanţilor, iar după câştigarea scrutinului electoral, organizaţiile de partid se închid în raporturile cu societatea, întrerupând dialogul democratic, promovând interesele vârfurilor grupurilor politice în dezacord cu interesele cetăţenilor. Este momentul în care încep presiunile de subordonare a instituţiilor de forţă statală, a justiţiei, de protejare a propriilor cadre de partid şi de stat corupte. Cercul oligarhic se închide odată cu fiecare ciclu de alegeri electorale."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Carte "Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice", Editura Pansofia, 2013 (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XVI

Drăcescul hău şi-o noapte văduvită,
pe-o boltă strâmtă, de-orişicare stele,
ci-atât mai mult de nori acoperită,

n-au pus nicicând un văl vederii mele
ca fumul gros ce-aici ne-acoperea
şi nici aşa de-amar simţit de piele.

El ochii nu-i răbda deschişi să stea;
prudent de-aceea, credinciosul duce
m-a strâns la el ca mâna să mi-o dea.

Cum merge-un orb, urmând pe cel ce-l duce
spre-a nu greşi şi-a da de ceva-n drum
ce-i poate-ori răni, ori moarte chiar aduce,

mergeam prin acrul şi grozavul fum
atent la vorbe-ntruna repetate
de-al meu poet: — "Să nu te pierzi acum!"

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai, ţara mea frumoasă

Vai, ţara mea frumoasă, bogată Românie,
Ce ai trecut prin veacuri, cu stimă şi mândrie!
Şi s-au luptat vitejii alor tale neamuri
Să-ţi apere pământul şi fiinţa, şi să-ţi aducă glorii!

Acum eşti umilită, eşti scoasă la mezat
Duşmanii dinăuntru te-au sacrificat,
Au jefuit şi au vândut a ta bogăţie,
N-a mai rămas nimic, din a ta faimă, Românie!

Duşmanii cei de-aici, ce cu impostură îşi zic români,
Ţi-au secătuit averea, muncită de bătrâni,
Uzine, fabrici, pământul şi petrolul au fost înstrăinate,
Şi peste tot în ţară se-mparte nedreptate.

Pădurile se taie, se fură în disperare,
Când cu buna ştiinţă legea nu se aplică,
Rămâne în urmă un dezolant pustiu, şi se explică:
De ce ecosistemul se distruge, şi fauna dispare?

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (8 octombrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!