Citate despre inimă și tristețe, pagina 4
Măcelarul nu se înduioșează la behăitul unui miel; nici inima crudă la o întristare profundă. Dar lacrimile unui milos sunt mai dulci decât picăturile de rouă care cad de pe trandafirii îmbobociți primăvara.
citat din Akhenaton
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un bulgăre de ceară...
Ai vești despre iubirea mea dintâi?
Am întrebat sfioasă într-o seară...
Mi-am pus la tâmplă palma căpătâi
Și-n inimă... un bulgăre de ceară...
Și m-a durut atât când am aflat
Că a plecat tăcut să înfrunte soarta,
Că după ani și ani nu m-a iertat
C-am ferecat și inima... și poarta...
O nouă viață tristă și-a clădit
Și-n paralel am mers pe-o altă cale
Dar azi cu rouă ochii i-am clătit
Și mi-a cântat vioara cânt de jale
E prea târziu și toamna a venit
Iar viața mea înspre apus coboară
Și-am să trăiesc... cât este de trăit
Purtând în piept... un bulgăre de ceară...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O inimă veselă bate toată ziua, dar o inimă tristă obosește într-o clipă.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemările inimii
iubitule aștept s-aduci acasă împăcarea
singurătatea să o atârn în cui
în nerăbdarea mea vuiesc ca marea
în sufletul meu voiesc să te încui.
am pus în rame amintiri cu noi
trenul fericirii să-l aduci cu ține
vin-o prin ninsoare sau prin calde ploi
luciri de smarald tu porți în retine.
în torent sonor ascult pașii tăi
scuturați de coșmar și de întristare
inima iubitoare poate stinge văpăi
te voi strânge-n brațe ca o încleștare.
te aștept iubite să aduci acasă
surpriza de viață cea mai prețioasă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Ești singur și trist.
Cântecul inimii tale s-a stins.
Tăcerea tulbură apele limpezi,
valuri de dor suspină-n oglinzi.
Șuieră vântul prin odăile reci,
clipele scriu amintiri pe pereți.
Zilele plâng, norii se-adună,
plouă: furtuna rupe mugurii verzi!
Cad, prin livezi,
stropi de durere!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor
Adăugat de Iany
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul mi-e trist ...
Sufletul mi-e trist
Și fără mângâiere
Și inima mă doare
De nu mai am putere
Putere să trăiesc
Fără iubirea ta
Fără de sărutări
Și mângâierea ta
Iubitul meu acum
Când norii ne apasă
În inimă și-n suflet
Eu simt un mare gol
Aș vrea să fiu acum
La tine iar în brațe
Să-ți simt din nou parfumul
Cum o făceam mereu
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nici plăcerea unirii duhului cu trupul n-a rămas
Și nici măcar norocul reînvierii n-a rămas.
Frumoasei cu chip de lună am vrut să-mi deschid sufletul
Dar din tot ce-am dorit să-i spun, nimic nu a rămas.
Întinde mâna ta mică oricărui suflet întristat
Eyvah, sub junghiul tristeții amare nimic n-a rămas.
În duh e bucuria, in dorinți gândul lumii de-apoi
Beție în care te-ai pierdut și nimic n-a rămas.
Ey, paharule, aferim, șterge oglinda inimii
În duhul meu târziu nici măcar plictiseala n-a rămas.
Fuzulî! Ascultă cântecul iubirii și privește
În urma ta nici mângâierea aurului n-a mai rămas.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânta o catirincă
Cânta o catirincă în colțul unei strade,
Cânta o catirincă un cântec de demult;
Erau în el acorduri de triste serenade,
Și fără voie, parcă, am stat ca să-l ascult.
Erau iubiri străbune și parcă-mbălsămate
În cântul ce-alungase tăceri de țintirim.
Așa purtăm cu toții neștiutori în spate
Un cânt ce nu-i al nostru și totuși îl trăim.
Au fost odată inimi ce-au tremurat nebune
În cântecul acela continu și banal,
Ce-l auzim în stradă și-n suflete ne pune
O nostalgie tristă de nopți târzii de bal.
Așa purtând povara, mi-am împărțit eu cântul
Ce l-am crescut în suflet și l-am trăit mereu,
Să-l poarte ca pe-acesta, pe străzi înguste, vântul,
Să fie-al tuturora precum a fost al meu.
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă
Ne-am cunoscut în lume multă
Și ne-am îndrăgostit în pripă
Crezând că timpul ne ascultă
Am zis... Oprește-te!... Stai o clipă!...
Cuprinsă de iubirea sfântă
Pluteam pe-a dorului aripă
Însă a fost aripă frântă
Și am plutit numai... o clipă.
De dragoste și voioșie
Noi am făcut mare risipă
În cântec, joc și poezie
Dar au pierit toate-ntr-o... clipă.
Acum sunt tristă, supărată
Iar inima mea strigă, țipă
Că dragostea înflăcărată
A dăinuit numai... o clipă.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reala înavuțire începe cu a inimii hrănire prin a faptelor bune unire, golind-o mai întâi de mâhnire.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Traversăm aceeași tristețe fără să înțelegem de ce inimile noastre nu mai pot gusta bucuria întâlnirii.
aforism de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patria înlănțuită
Știi oare țara unde-nflorește
Frumosul absint pe morminte,
Unde cerul fața albastră-și dosește
În gri, ponosite veșminte?
Unde ogoarele cu oase-s semănate -
Cântec trist freamătă codrul sub vânt
Râuri adânci, de lacrimi vărsate
Se scurg șipotind prin negrul pământ
Țara aceasta sărmană și tristă,
Risipitele inimi le strânge...
Lucru mai de preț nu există -
Noi pentru ea - ea pentru noi plânge.
poezie de Jozef Ignacy Kraszewski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa
Pe lângă mine treci în grabă,
Apoi te-ntorci, mă-ntorc și eu,
Iar inimile ni se-ntreabă,
De ce ne este-atât de greu?
Ochii se văd, se-mbrățișează,
Dar noi rămânem surzi și muți,
Inima pe trunchi se-așează,
În timp ce lama ți-o ascuți.
Oprește clipa, fă tu pasul,
Spre ce-am fost noi acum doi ani,
Ia un ciocan și sparge ceasul,
Prezentul ne face dușmani...
Trecutul eu nu pot să-l șterg,
Tu fă ceva să nu existe,
Să pot alături să îți merg,
Făr' de-amintiri și gânduri triste.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Doamne!
O, Doamne! Cer iertare, aș vrea acum să mor!
N-am șaisprezece ani! Dar viața mea-i amară,
Și inima mi-e tristă, speranțele nu cobor
Și fără de prieteni, ruina mă-mpresoară!
Mai bine e să mor. Nici nu mai pot să plâng,
Și lacrimile au un farmec ne-ntrecut...
Când nu mai pot de-o vreme nici lacrimi să mai strâng,
Vreau moartea să-mi aducă odihna ei de lut.
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priviri stinse
Ați observat privirea unui om batrân?
Blajină, tristă, așteptând un semn
Cum că i-ar fi anii un îndemn
Să-și spună sieși: Mai rămân!
Ați observat strigătul din ochii lor?
E disperat, tăcut, dar cu ecou
În inimile celor ce stimează un erou.
Acolo - e un țipăt surd, asurzitor...
Ați observat cum mângâie ei zarea,
Uitând de tot ce e în jurul lor,
Suspin chemând în ajutor
Un suflet alungând însingurarea?
Iar când, prin lacrimi lung prelinse,
Răzbate, trist, câte-un oftat,
E semn că dorul lor s-a înălțat,
Spre ceru-mpodobit de priviri stinse...
poezie de Mirela Stancu (7 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemă alexandrină
IV
Am învățat să mizez totul
pe intenția aripii de a colora
un cer abstract,
dar pierd la masa pe care
tristețea își înșiră așii de cupă.
Mai am de jucat o singură carte.
Știu, voi pierde totul fiindcă
nu am o mână crescută de-a dreptul din inimă.
poezie de Viorel Ilișoi din Curierul (august 2006)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la duelul poetic dintre Petru Ioan Gârda și Violetta Petre
Când păsările-n loc să cânte, țipă,
Din nou iubirea lor ae înfiripă;
Citim pe Facebook poezii la metru,
Când Petre îi dă replica lui Petru!
Ea-l venerează și de doru-i plânge,
Simțind cum focul inima îi strânge;
Lui însă-i crește numai tensiunea,
Extraveralu-i stinge pasiunea!
E trist, că-și bagă nasul curioșii,
Căci ei se tânguie ca albatroșii,
Iubirea lor în versuri, nu-i păcat,
El ar dormi, de n-ar fi însurat!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise dorite
E toamnă afară, e toamnă și-n inima mea
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat și nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezești simțurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă și-n ochii mei
Și mi-e dor, atât de dor de vocea-ți blândă,
Căci doar tu tristețea din inimă poți să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi știe să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă și-n sufletul meu
Și mi-e dor, atât de dor de șoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, să dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă și-n trupu-mi rece
Și mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristețe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă și-n gândul meu
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ți ating inima și sufletul... azi și mereu,
Sperând să-mi îndeplinești visele dorite...
poezie de Daciana Lazăr (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima niciodată n-a putut vorbi
Inima niciodată n-a putut vorbi,
Dar Cuvântul a fost rostit, ca tu să-l înțelegi;
Simți cum inima ți se frânge-acum, aici,
Deși-alte inimi sunt întregi.
Timpul ne învață zilnic, pe pământ, lumește,
Arta care frânge inimi și le lecuiește.
Inimă, ai putea fi uneori naivă și nu puțin,
Dar ce-ai avut de spus, ai spus de fiecare dată,
Iar ecourile-acelor spuse revin, revin,
Se-întorc mai vii ca niciodată.
Timpul ne-nvață arta care-nvie-o inimă-nghețată.
Limbă, tu poți exprima doar
Silabe, bucurii sau întristări,
Până când timpul, luminând străvechi cărări,
Va învia Cuvântul iar.
Timpul, un domn atoate-iertător,
Garantează cuvântul cel nepieritor.
poezie de Edwin Muir, 1887 1959, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însingurarea nu se vindecă decât prin contopirea cu o inimă ce simte la fel, împărtășind cu ea aceleași emoții. Doi oameni uniți prin tristețe sunt mai legați decât doi bieți surghiuniți pe pământ străin, căutându-și alinarea unul în celălalt, căci lanțurile tristeții nu pot fi asemuite cu plăpândele fire urzite în clipele de bucurie. Numai iubirea limpezită de lacrimi poate rămâne curată și veșnică.
Khalil Gibran în Aripile frânte
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inimă și tristețe, adresa este: