păsări şi timp

Umblând din cămară în cămară, dete peste armele zmeilor şi se minună. Mă-sa îi spuse că văzuse în casa tatălui său asemenea arme, şi îi arătă cum se întrebuinţează. Îi prinse bine, căci văzu că îi merge mai lesne la vânat. Acum începu a săgeta la căprioare şi la ciute, căci până acum vâna numai păsărele cu laţul, şi îi era cu greu. Ajunsese ca el să fie tare şi mare în pădure. Nu era cine să-i stea împotrivă. De multe ori nu venea cu zilele p-acasă. Într-una din zile, zmeul ieşi din pivniţă şi veni milogindu-se la muma voinicului ca să-şi facă pomană cu el să-l priimească la curtea ei, căci zicea el că pribegeşte nu ştiu de cât timp orbăcăind prin acel bunget de pădure. Spuse că un nenorocit carele se rătăcise, umblând după vânat, şi da laudă Domnului că l-a învrednicit a mai da peste fiinţe de oameni.

Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea solitară

Oare de ce pasărea aceea decupată
În tăcerea însorită, albă şi îngheţată,
În zbor solitar de la est la vest,
Planând deasupra crestelor văii,
Pare simbol şi mesager al unui trecut care mi-a aparţinut
Şi care şi-a găsit tihna acum multe secole?

poezie clasică de Walter de la Mare din Lupa şi alte poezii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul negru

fragment

În Ţările de Jos, într-un vechi burg
încins cu holde arse de pelagră,
un grădinar visă într-un amurg
un straniu trandafir cu floare neagră.
Şi ani de-a rândul visul lui rămase
deasupra casei, ca un cer închis;
iar păsările, când veneau sfioase,
zburau cu aripi fragede prin vis.
Dar ochii lui şi mâinile în friguri
păliră lent sub zări verzui, iar el
mereu se aplecă pe nalte diguri
ţinând holbat al apelor inel.
În mări, epave cu catarge moi
dădură rădăcini, în timp ce bradul
de şapte ori se scutură de foi
şi zeci de fluvii îşi schimbară vadul.
Altoiuri albe, muguri sângeroşi
în van îşi împleteau pe rând nuanţa.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Topirea zăpezilor

Lasă gândul tău să zboare
Infinitul să-l străbată
Si vei fi atât de liber
Ca o pasăre măiastră

Lasă-ti ochii-n desfătare
In grădina cu aluni
Lasă-ti zâmbetul pe buze
Chiar de anii ii aduni

Lasă-mă să-ti merg alături
Prin troiene de zăpadă
Si topi-vom impreună
Iarnă albă după iarnă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Apa care este moale
dacă curge tot timpul este trainică.
Să ne facem case
numai pe ceea ce se repede.
Ecoul este trăinicia noastră.
Dacă luăm aerul şi-l facem
să fie numai şi numai şi numai respirare
ah, păsările ne-ar cădea în braţe
şi nu numai din lipsă de aer
ci şi din îmbrăţişare.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară

Coboară păsări cu sfială
Pe fumurii momâi
Şi fiecare oboseală
Îşi cată, grea, un căpătâi.

Atârnă-n cerul de cenuşă
O margine de lună moartă
Încovoiată ca o toartă
De căldăruşă.

Tăcere în tăceri te simţi
Şi seara e ca serile
Când greieri rod cu mii de zimţi
Tăcerile.

poezie celebră de Nichifor Crainic din Ţara de peste veac (1931)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu faci decât sā ucizi
iubirea,
ca o pasăre rănită
ce-şi frânge aripile
şi piciorul e prins în laţ,
aşa eşti tu în clepsidra
timpului rămas!

Eşti Proust cu uitarea,
eşti Shakespeare cu
tăcerea,
eşti Baudelaire cu
iubirea

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

arbor

îndrăgostit

de lună

osia trupului tău

aprinsă pasărea Phoenix

gogyohka de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost zile şi nopţi pe care le-aş numi depline, eu hrănindu-mă din nuditatea lui absolută, uluitoare, pentru că... nu se mai acoperea, nu mai avea nicio imunitate – iar eu trăiam evenimentul sacru că-l văd pe omul acela cum nu mai fusese văzut de la naştere, adică în dezarmarea şi oferta lui cea mai totală. Într-o noapte, ploaia trecuse, luna invadase patul nostru – şi... mă mângâia. Cu palma la o mică distanţă de trupul meu, conturându-l în aer, ca o pasăre, ca un satelit pe o misterioasă orbită, plutind, neatingându-mă decât cu emanaţia acelei mâini.

Nina Cassian în Memoria ca zestre, Clipe petrecute cu Marin Preda
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre în lan de grâu

Ca tine sunt de singur şi pustiu
mă mistuie o floare carnivoră
ce-am fost cândva şi ce puteam să fiu
îşi sună vara cea din urmă oră

Adorm în pacea lanului de grâu
sunt plin de răni şi hăituit ca tine
vin îngeri buni cu secera la brâu
şi-n urma lor vor încolţi ruine

Tu, pasăre cu trupul de zăpezi
cu puii sfârtecaţi de discul Lunii
sortit îţi este ţie să mă vezi
cum mă încredinţez deşertăciunii

În poezie mă îngrop de viu
destinul meu se varsă vast în stele -
ca tine sunt de singur şi pustiu
tu, pasăre a tinereţii mele...

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trece

Timpul trece ca o clipă
Pe a vântului aripă.
Ca o pasăre în zbor.
Timpul e veşnic călător.

Trece timpul fără nepăsare,
Peste mine, peste voi.
Trece ca un val de mare
Şi nimeni nu poate întoarce timpul înapoi.

Trece timpul ca o clipă
Şi nu trebuie risipit.
Căci el e ca o comoară
Şi veşnic trebuie preţuit.

poezie de Vladimir Potlog (25 aprilie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbori

Zbori... Zbori lin, maestre, printre stele
Năframa să o punem pe masă,
Şi să ne pierdem în anii de liceu.
Eram în prag de vis, de neatins.
Zbori, zbori, pasăre de necuprins.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când o pasăre este în viaţă, mănâncă furnici. Când pasărea este moartă, furnicile o mănâncă pe ea. Dintr-un copac se pot face un milion de beţe de chibrituri. Este nevoie de numai un băţ pentru a arde un milion de copaci. Timpul şi împrejurările se pot schimba în orice clipă. Nu subevalua sau răni pe cineva în viaţa ta. Poţi fi în multe puternic acum, dar aminteşte-ţi: Timpul este mai puternic decât tine. Aşa că fii bun şi fă bine.

citat clasic din Buddha
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sute de ani, păsările aterizează pe sacii de boabe, oamenii pe sacii de... bani.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labiş

Paşii lui a cântec mai răsună;
Codrul mai vuieşte-n vocea sa;
Sub hlamida razelor de lună
El ca nimeni ştie a visa!

El respiră-n păsări şi-n copaci;
Îi filtrează văzul căprioare -
La izvor cu Labiş, reînveţi să taci!
Labiş este ctitor de izvoare!

poezie de Milea Preda din Fântâna din oglindă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gripă Aviară

Gripa la galinacee
Debutează cu un şoc:
Anul ăsta în licee
Nu se ţine Miss Boboc!

epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu zburăm!

Te-am aşteptat
şi, iată,
ai venit,
iubita mea
de dincolo
de stele.

În braţe,
pari un fulg
de bucurie,
o pasăre
ce-mi cântă
numai mie.

Rămâi, acum!
Să nu zburăm
... un timp!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţ de o secundă...

Preţ de o secundă, totul stă pe loc,
Labirint de vise ninge peste timp,
Crâmpeie de ceaţă nu mai sunt deloc,
Lunatice zboruri trec prin anotimp.

Frunze, pomi dansează într-un film final,
O descătuşare încearcă în zori
Simfonii de aripi, dar sunt bieţi actori
În decorul galben, tandru şi banal.

Umbrele din suflet se pliază-n nori,
Clipe agitate – păsări fâlfâind –
Colorează-n doliu, gândul, uneori,
Când, spre universuri, ochii şi-i întind.

Petale de Soare se răsfrâng pe cer,
Lăcrimează-n rouă şi cad pe pământ,
Făcând loc zăpezii, cumplitului ger,
File din povestea Cuvântului Sfânt.

poezie de Daniela Tiger din Împăcare - Pricesne şi poezie ortodox-religioasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiul păsărilor de noapte

Acolo sus e un pin strâmb
cu trunchiul arcuit
stă absorbit şi ascultă abisul.

Refugiu de păsări de noapte
în ora cea mai târzie răsună
de-un fâlfâit de aripi

Are chiar şi un cuib inima mea,
suspendat în întuneric, o voce;
stă chiar ascultând, noaptea.

poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!

ECHINOXUL PRIMĂVERII (sonet renaşterii)

ECHINOXUL PRIMĂVERII
(sonet renaşterii)

Cu echilibru în viaţa tuturor
Vine echinocţiul de primăvară,
Când speranţe, ce spre orizont zboară,
Fericirii îi ţes marame de dor.

Pomii dezbracă a iernii povară
Şi dor de viaţă duc în mugurii lor,
Iar păsări îşi înalţă triluri în zbor,
Căutând cuiburi de odinioară.

Timpul închide vremii reci o poartă
Şi alta îi deschide primăverii,
Cu Soare, anotimpuri să despartă.

Ziua şi noaptea stau în pragul serii
La taifas, împărţind a vremii soartă,
Precum iubirea şi-o împart tinerii.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!