invidie

Datorită mecanismului invidiei care este natural în om, atunci când un om dintr-un grup social încearcă să îşi depăşească limitele, ceilalţi se agaţă de el şi încearcă să îl tragă în jos prin orice mijloace. Dacă acest om ambiţios ar reuşi, i-ar lăsa pe ceilalţi în urmă şi conform mentalităţii de trib, ar avea şanse mai mari să supravieţuiască şi să îşi transmită genele mai departe. De aceea, invidia este un mecanism social menit să înăsprească concurenţa şi care încurajează sabotarea adversarului. Prietenii " adevăraţi", poate ai auzit expresia, sunt acei oameni care te iubesc necondiţionat şi care se pot bucura de succesul tău. Aceştia există însă sunt la fel de rari ca şi sufletul pereche dintr-o relaţie de cuplu. E nevoie să fii evoluat ca să poţi fi un prieten adevărat iar majoritatea oamenilor încă sunt controlaţi de instinctul de trib. De aceea, este aproape o regulă ca oamenii care vor să zboare spre succes, îşi vor lăsa vechiul anturaj în urmă. Este inevitabil. Foarte mulţi oameni din comunitatea personalitate alfa îmi spun că atunci când s-au apucat de dezvoltare personală s-au lovit de obiecţii şi ironii din partea prietenilor. "Prietenilor!" Pentru că s-ar putea ca în nebunia ta, chiar să reuşeşti în viaţă. Invidia cea mai mare este între oamenii care au avut condiţii egale la start însă unii au reuşit iar ceilalţi au rămas pe loc.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemulţumirea, frustrarea, furia, invidia, gelozia - toate sunt creaţia minţii tale. Ele apar fie pentru că ai vrea ca lucrurile să fie altfel decât sunt - deci nu trăieşti în acceptare, fie că porţi războaie în interiorul tău de care nu eşti conştient, iar apoi le cauţi, inconştient, şi în exterior. De fapt, ceea ce îţi lipseşte ţie este pacea interioară. Dacă te-ai simţi liniştit şi împăcat cu tine însuţi, nimic din exteriorul tău nu ar mai putea să îţi declanşeze stările negative pe care le simţi. Şi nu, liniştea interioară nu se obţine prin războaiele pe care le porţi cu ceilalţi sau cu viaţa. Pacea interioară provine din acceptarea ta, a vieţii şi a celorlaţi - fără pretenţii, aşteptări, judecată sau critică. În mod paradoxal, acceptarea fără judecare este precursorul schimbării. Astfel, vei observa că de cele mai multe ori, nimic din exteriorul tău nu trebuie să se schimbe... ci doar gândirea, percepţia, atitudinea şi comportamentele tale.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firea femeii este atât de slabă, încât îndată ce vede că soţul arată o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegă de serviciu, fie prietenă, în sufletul femeii se aprinde invidia. Nu pentru că ar fi o pornire pătimaşă ci, din pricina dragostei ce i-o poartă soţului. De aceea soţul trebuie, prin tandreţe, să găsească "butonul" de îmblânzire a soţiei.

citat din Părintele Iosif Vatopedinul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărul nostru

Tembelul contestării
acrit de neputinţă...
Invidia, de fapt asta e,
invidia.
Dar râsul strident,
râsul, de ce?
Incredibil, Demiurgul Poeziei,
luceafărul Eminescu,
e socotit nebun.
Când îl vei vedea pe poenar,
aruncând cu piatra,
în muntele ce-l năuceşte,
deja ştii: rana-i mortală...
Minţi, invidiosule, minţi,
am protestat, Eminescu a
fost otrăvit.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul poetului

Înapoiez pământului tot ce-am primit de la pământ,
Las totul brazdei şi nimic pentru mormânt,
Lumânarea s-a topit, veghea spiritului a stins ultimul far,
Nu-i este dat privirii să urmeze visul, în zare e-un hotar.

Te părăsesc, dar sunetul atâtor cuvinte ale mele
Rămâne, vei auzi ecoul lor. Eu am cântat sub stele.
Exilul m-a eliberat, dintr-o lume-n alta m-a condus,
Prin toate lumile care există şi care, încă, nu-s.

Scutit de furii – ursitoarele-au fost cu mine blânde,
Am cutreierat catedralele minţii murmurânde;
Toate timpurile – prezentul meu, pretutindeni – acasă,
Fără teamă sau speranţă; invidia nu mi-a fost mireasă.

Bată vânturile! Adevărul a fost de la-începutul lumii-al meu –
Şi prietenia-încălzită cu vinul lui Noe, bun, sub curcubeu,
Şi râsul amintind de heruvimi, scuturând voios cu-aripa
Fotonii luminii şi lacrima muritorului trăindu-şi clipa.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Santayana, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

David şi Goliat

N-au îndrăznit vitejii să condamne
Pe-acest obraznic munte – Goliat,
Dar eu, din râvnă pentru Tine, Doamne,
Cu-o piatră din pârâu l-am răsturnat.
Se cântă până astăzi eroismul
Lui David, adversarul celor răi.
Dar cine-şi biruieşte gigantismul?
Doboară Doamne pe vrăjmaşii Tăi.

Invidia, luceafărul arzând,
Căzut din cer, găsise loc în rege.
Nici harpele de aur, suspinând,
N-o mai puteau îngenunchea sub Lege.

Pe David, acest duh l-a urmărit,
Căci el purta în sine pe Messía.
Pribeag înfometat şi hăituit,
El a sfinţit cu psalmii lui pustia.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la "Moromeţii", în tot ce-am mai jucat, fie că au fost partituri mai mari sau mai mici, a fost exerciţiu după exerciţiu, după exerciţiu. Şi se adună. Se scriu puţine roluri pentru femei, eu tot am dat-o ca exemplu pe Judi Dench, care joacă de nu mai poate şi are o vârstă respectabilă şi o invidiez. Acolo există scenarii pentru femei de o vârstă mai puţin tânără.

citat din Luminiţa Gheorghiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul originar

Am greşit.
Mi-am însuşit lucruri
Am cedat ispitelor cărnii
Am invidiat
Am minţit
Am încercat să mă mântui singur
Am căutat veselia
Am reparat şi-am refăcut
Am ispăşit
Cât am putut de mult spre mai mult
Dar pata cu care m-am născut a rămas
Osândit pentru că exist
Fără speranţă
Nu e vina mea
Nu e vina ta
E o supremă manipulare
Propagandă
Suntem nevinovaţi

poezie de Kelly Kurt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Valoare dă valoare"

Să ai "valoare dă valoare"
E clar, un nobil "ţel de ţel"
Să fii de-odată "cel mai cel"
Indubitabil ai culoare...

Să ai "valoare dă valoare",
Să fii bengos şi respectat
Şi de duşmani invidiat
E targhetul cu "lumea moare"...

Să ai "valoare dă valoare"
Are o mare importanţă
Că printre "fraieri" ai prestanţă
Chiar dacă stai pe "la răcoare"...

poezie de Petrică Conceatu (16 octombrie 2017), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nerva (deschide frigiderul): Deşertăciunea deşertăciunii... Totul este deşertăciune... Iar bogăţia este o scurtă iluzie deşartă... Totul se topeşte şi alunecă în neant... Lichidele nu mai au formă proprie, deci curg... Şi nu e vina mea... Nu eu am inventat stările de agregare ale materiei. Într-o economie solidă ca a noastră, lichidităţile se evaporă. Trec imediat în stare gazoasă... Banii devin sublimi, deci sublimează... Şi acum să vedeţi, comedia erorilor! Când statul câştigă, toată lumea are de pierdut... Populus pierde banii la poker, Guţă îşi pierde capitalul circulant, partidul pierde un militant de nădejde, iar domnul Poporan pierde mult din inepuizabilul său capital electoral... Acesta e capitalismul cu faţă umană... (Trist). Dar ce pot să fac eu, un amărât de funcţionar public, într-o asemenea dilemă istorică? Lozul cel mare mi-a scăpat! Eu l-am tras, dar mi l-a subtilizat tânărul acesta fără minte. Noua generaţie a luat caimacul... Mie nu-mi rămâne decât aureola de bărbat incoruptibil! Şi o plasă cu roşii... Vedeţi câtă inechitate există în ţară? În zadar, atâţia oameni şi-au jertfit viaţa pe baricade! Ce pot eu să fac? Nimic! Trebuie să mă mulţumesc cu nişte legume, donate de un simpatizant al partidului, în Piaţa Obor! (Cu invidie). În timp ce alţii se scaldă în numerar... Câtă ipocrizie! Şi mai au tupeul să afirme că revoluţia a creat şanse egale pentru fiecare... (Se aud bătăi timide în uşă) Câtă ipocrizie!

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transportul în comun

Sincer prieteni să vă spun,
Nu am invidiat vreodată
Experienţa minunată
Din transportul în comun.

Vă prezint în continuare
Nişte scurte argumente,
Şi exemple pertinente.
Aşadar şi prin urmare:

Poţi s-ajungi oricând în staţie,
Ca să îţi aştepţi maşina,
Fiindcă soarta, bat-o vina,
Te va ignora cu graţie.

După-o lungă aşteptare
Va binevoi să vină
O pârlită de maşină
Cu trei locuri. În picioare.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Mihai Manolescu (19 martie 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bunăstării de prost gust

Neţărmuită-i bucuria
O spun glumind cei serioşi
Că azi la noi în România
Sunt prea mulţi tineri şi frumoşi...

"Ei" ne-au crescut, o ştim, simbria
Ca să mai fim invidioşi
Neţărmuită-i bucuria
O spun glumind cei serioşi...

S-a dezvoltat prea mult prostia
În rândul celor credincioşi
Partidului de mincinoşi
Ce-afirmă că la noi mândria...

De felul ei e... bucuria!...

rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţ de rai

La Voineşti -
Rimele nu-s necesare.
La-ntâmplare vin cuvinte
Ce spun totul, atât de frumos:
Munte, brazi, ozon, izvoare,
Păsări, jivine şi fluturi,
Felurite flori şi poame...
Şi-o minunăţie, Doamne!
Ghemotoc numai inimă
Ce se joacă-n jurul meu!
Pentru-o clipă uit că mi-este
Interzis efortul şi...
Alerg după veveriţă!
Pentru prima dată-n viaţă...
Simt cum mă roade invidia!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minipoemele nopţii

ştiu
luna se plimbă noaptea
pe acoperişuri

cu mâinile la ochi
stelele cred
că e somnambulă

îngerii miraţi şi ei
citesc în scriptură
apocalipsa

un nor ieşit la plimbare
o salvează şi se ascunde
în pălăria şarpelui

otrăvite de nesomn
ciupercile
se pomenesc ude

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i invidiaţi pe oamenii cu bani. Nu vă faceţi modele din băieţii de bani gata, din băieţii de oraş. După treizeci şi nouă de ani le va rămâne doar o listă lungă de femei. Or trofeele astea sunt trecătoare. Când îmbătrâneşti şi trofeul tău va fi o babă. După asta vine singurătatea. Voi aveţi şansa să lăsaţi ceva în urma voastră. Banii nu sunt Calea. Priviţi unde ne-a adus setea de bani.

citat din Tudor Chirilă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ale veşniciei

Prevăzător ca om, Ilie,
Se antrenează de pe-acum,
Gândind la ultimul său drum,
Şi se-aburcă pe năsălie
Că nu-i uşor, în veşnicie,
Să intri orişicând, oricum,
Ci pomădat, dat cu parfum,
Să fii şi mort, o pildă vie.
Privea de sus, insidios,
Să vadă de-s invidios.
Nicicând nu fost-a mai presus,
Să-l laud nu aveam cuvinte...
El mă sfida fălos, de sus,
Că iar mi-a luat-o înainte.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am descoperit că dacă utilizatorii Facebook sunt stăpâniţi de simţăminte de invidie faţă de activităţile şi stilurile de viaţă ale prietenilor lor de pe Facebook, ei sunt pe cale să fie afectaţi de sentimente de depresie... Facebook poate fi o resursă pozitivă pentru mulţi oameni, dar dacă este folosit pentru a accentua realizările cuiva în defavoarea altora, poate avea un efect negativ.

citat din Dr. Margaret Duffy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne trimiteam scrisori. Le primeam şi ne bucuram cu toată fiinţa. Au apărut telefoanele... Urechile noastre erau fericite. Restul fiinţei le invidia, mai ales ochii. Acum, ne putem şi auzi, şi vedea. Va veni o vreme, de-o vom prinde, în care ne vom putea face orice, de oriunde. Ne vom putea bucura cu toate simţurile... Doar sufletul va tânji după vremea aia-n care noi ne trimiteam scrisori.

citat din Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de tip nou, pe care îl visa Ceauşescu, există şi se manifestă. Se manifestă prin invidie, incompetenţă, intoleranţă, superficialitate. Se discută despre malpraxis fără ca cei care discută (inclusiv decidenţi din sistemul de sănătate) să aibă cele mai minime cunoştinţe în domeniu. Şi, bineînţeles, intervine şi snobismul românesc. Tot ce e din străinătate e mai bun decât ce este autohton.

Vasile Astărăstoae în interviu (31 iulie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deseori...

Deseori, ne prefacem că iubim,
Dar minţim.
Deseori, ne arătăm prietenoşi,
Dar suntem invidioşi.
Deseori, ne prefacem că ajutăm,
Dar în spate ne săpăm...
Deseori, ne prefacem fericiţi,
Dar suntem nemulţumiţi.
Mereu ne prefacem,
Viaţa ne-o minţim,
Realitatea o răsucim,
Că la sfârşitul ei
Prostia să ne-o înghiţim...
Plecând goi, aşa cum venim,
Sau cu lecţii noi învăţate.

Valeria Mahok (18 noiembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!