invidie

Merrill: Ştii care e diferenţa dintre gelozie şi invidie, Christian?... Gelozie e atunci când realizezi că cineva are ceva ce îţi doreşti, şi dacă munceşti foarte mult, poţi obţine acel lucru. Invidie este atunci când realizezi că cineva are un lucru pe care nu-l vei obţine niciodată, indiferent de cât te străduieşti. Noi doi, de exemplu, am absolvit aceeaşi şcoală, am creat afaceri de succes, am găsit faimă, păsărici... dar nu ştiu cum, tu ai fost mereu în faţa mea... şi acum... când mă uit la tine, înţeleg în sfârşit de ce. Nenorocita aia de moacă frumoasă a ta e cauza! Aşa că m-am gândit că dacă nu pot să-ţi iau viaţa... îţi voi lua faţa.

replică din filmul serial Prietenie pe muchie de cuţit
Adăugat de Nicoleta-Cătălina Ghiţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor îşi ridică din nou privirea spre Adela. Până în acel moment, nici măcar nu remarcase cum era îmbrăcată. Era vară, era cald, nici un vânticel nu tulbura liniştea din jur... Evident, Adela, ca mai toate adolescentele de vârsta ei, era îmbrăcată modern, dar destul de sumar, provocator; şi totuşi, nu indecent. Nu i-ar fi permis tatăl ei, domnul Gigi Cristescu, un om destul de exigent, mai ales cu fiica lui. Dar era frumoasă, cu bluzica strâmtă, subţirică, uşor decoltată... Era înaltă şi subţirică, dar nu prea subţirică; avea un trup de invidiat, sau doar aşa i se părea lui Nistor, adică sublim! Şi părul blond, lung, natural, parţial strâns la spate, ochii albaştri, cu mutrişoara ei de copilă... Cum să n-o placă? Era minunată! Fermecătoare... Dar el va pleca, ea va rămâne... Ce dificil! Chiar cu toată promisiunea ei că-l va aştepta.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portretul creştinului modern

Prăpăstii de lumină,
Hău de întuneric dur,
Porţi deschise în semiobscur,
Chemare divină.

Îngeri ai cerului
Solii ai Domnului,
protectori,
deschizători de Rai,
dovezi ai veşnicului trai.

Omul-fiinţă muritoare,
Capabil de păcate,
Lipsit de virtuţi,
Nesăvărşitor de bune fapte.
Adept al bogaţii,
Al ispitei şi idolatrii,
Nedoritor al mântuirii,
Sclav în patima beţii,
cunoscător al tainelor hoţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul patru

Mi-am lăsat faţa pe năframa mamei,
mi-am remorcat munţii în memorie
şi-am plecat aiurea.
Oraşul şi-a dărâmat porţile
şi le-a-îngrămădit pe puntea navelor,
aşa cum se-îngrămădeşte verdeaţa pe câmpuri care se îndepărtează.
Mă sprijin de vânt.
O statuie de nesfărâmat!
De ce oscilez
când tu eşti stânca mea?
Distanţa mă loveşte
în felul în care-o moarte neaşteptată loveşte feţele îndrăgostiţilor
şi cu cât mă apropii mai mult de psalmi
devin mai anemic.
Holuri blocate de vacuum!
Când ajung?...
Binecuvântat este cel înveşmântat în propria lui piele!
Binecuvântat este cel care-şi rosteşte numele fără greşeală.
Binecuvântat este cel care mănâncă un măr
şi nu devine pom.

[...] Citeşte tot

poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Sorin Poclitaru, omul care dă fo(l)k

Sorine, eşti un binecuvântat,
Ţi-a dat ursita însuşiri - o droaie,
Cu care ieşi în lume, la bătaie:
Umor, talent la scris şi la cântat.

Puterea ta de muncă-i colosală,
Ai scris deja vreo douăzeci de cărti,
Ai mers cu folku-n nşpe mii de părţi -
Nu poţi a le mai ţine socoteală!

La piţeria ta-i întruna full,
Se-adună, din Humor, protipendada,
Făina-ţi este albă ca zăpada,
Şi nimenea nu pleacă nesătul.

Ai cel mai devotat, din lume, câine,
Cutreieraţi pădurea, curajoşi,
Amici pe viaţă, liberi şi vânjoşi,
Ce nu-s preocupaţi de ce-o fi mâine.

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pot imagina

florile de soare fără culoarea galben
cum nu-mi pot imagina
frumuseţea fără invidie
şi pizma fără motiv
ascult o respiraţie sacadată
arborii mei au obosit
recunosc de la distanţă tristeţea
seamănă cu florile de soare
lipsite de petale

am luat cu mine o cutie de acuarele
câmpul nu s-a supus
nici eu
ştiam că deunăzi vei renunţa
impertinenţa mea te-a scos din sărite
miorlăie grozav pisicile în curtea blocului
din cinci, trei cu siguranţă au căzut în picioare
eu nu
mi-am julit un pic genunchii
acum sunt bine

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul din mine

Când viaţa mi se scurge-încet, încet
Eu mă îndrept spre sfântul Nazaret
Nu sunt de felul meu un păcătos
Am trupul plin de răni, fără folos...

La vârsta mea se-adună anii stând
Ca să-i alung eu nu mi-am pus în gând
Las scris posterităţii pe-un bilet
Că viaţa mea se scurge-încet, încet...

Nu pot ca s-o opresc în loc nicicum
Ar fi-n zadar, ştim totul este fum
Motive am pentru a fi discret
Eu mă îndrept spre sfântul Nazaret...

O glumă bună mi se pare-a fi
Ca să trăiesc ferice zi de zi
Am sufletul ca de un vierme ros
Nu sun de felul meu un păcătos...

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod diferit

suntem atît de diferiţi
încît singurul lucru bun pe care-l mai putem face
e să admirăm tot ceea ce nu ne aparţine
chiar şi dragostea
să admirăm fără ură
fără invidie
fără teama de singurătate
şi să nu mai ocolim suferinţa
pentru că de viaţă
nu ne vom vindeca niciodată.

credeam că e bine să mă feresc
că nu pot să o spun pe bune
aşa cum se anunţă la radio un raid aerian
sau ceva asemănător
dar asta nu mi-a adus nimic bun.

oamenii sunt schimbători în sentimente
în realitatea fiecăruia vei găsi doar cuvintele lui
atît de multe cuvinte

[...] Citeşte tot

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Îmi pare rău, bucătăria este închisă.
Jen: Mă crezi sau nu, de fapt am venit să te văd. Am nevoie de un sfat.
Joey: Şi în ce domeniu mă consideri expertă?
Jen: Dawson Leery.
Joey: Ştii, sunt puţin ocupată cu chitanţele astea şi trebuie să închid, o putem lăsa pe altădată?
Jen: I-am spus că nu sunt virgină.
Joey: Cred că am un minut.
Jen: Părea atât de dezamăgit de mine şi m-am înfuriat şi acum nu ştiu cum a rămas cu relaţia noastră.
Joey: Să-ţi spun câte ceva despre Dawson. Este fără îndoială un bun orator pentru vârsta lui, dar nu este matur. Este exemplul clasic al copilului singur la părinţi. Se îmbufnează când lucrurile nu merg aşa cum vrea el, iar totul este alb sau negru. Orice altcevs diferit îl zăpăceşte.
Jen: Mda.
Joey: Iar în ceea ce priveşte femeile... până şi un papă are mai multă experienţă. Băiatul era un prichindel până mai vara trecută. Să spui că viaşa lui sexuală este limitată ar însemna să rosteşti cea mai modestă afirmaţie a acestui deceniu. Este o nimica toată. O nulitate. Nu te invidiez pentru situaţia cu care te confrunţi, crede-mă.
Jen: Nu încerci să mă sperii, nu-i aşa?
Joey: Nu. Doar încerc să spun că e ca orice băiat ce pare să fie unul bun... probabil că fetele îl considerau un tocilar când avea 15 ani.
Jen: Tu ce ai face?
Joey: Acelaşi lucru ca şi tine. Aş fi jignită, furioasă, confuză, aş cere sfatul cuiva, probabil unor persoane nepotrivite şi apoi aş aştepta.
Jen: Ce?
Joey: Să se maturizeze, să treacă peste, orice.
Jen: Şi cam cât timp?
Joey: Nu te lua după mine. Eu aş fi într-atât de proastă încât să aştept pentru totdeauna.
Jen: Te superi dacă mă alătur?

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt eu?...

Ne lăudăm cu diplome primite,
Dar nu spunem că toate sunt plătite,
Iar dacă n-avem bani în buzunare
S-a zis cu diplomele de onoare

Suntem poeţi cu toţii, dar câţi oare,
Rămâne-vor în cărţi nemuritoare?
Vă spun fără invidie sau ură
Că numai banul are azi cultură

Ce ifose ne dăm dacă la poartă,
Într-o revistă croita cu artă
E poza noastră şi o poezie
Şi le postăm cu mare frenezie

Şi mulţumim cu mare reverenţă
Deşi primim ades indiferenţă,
Acelora care îşi fac castele
Cu nume care, rareori sunt stele

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuget târziu I

Mi-am înţeles părinţii cu adevărat, doar când le-am călcat pe urme şi încă nu am reuşit să le mulţumesc suficient pentru tot ce-au făcut pentru mine.
Am dedus că darul cel mai preţios al copiilor este libertatea de a cerceta singuri.
Am simţit că a fi mamă este o minune cu greutate mare, iar copiii sunt primele minuni ale minunilor.
Am văzut că bunătatea este vulnerabilă pe pământ, dar apreciată de sfinţi.
Am observat că şi iubirea are scară de valori diferite, dar rucsacul ei merită cărat în spate toată viaţa, chiar dacă e greu.
Am văzut că sinceritatea nu aduce întotdeauna bucurii, dar mai are încă susţinători rătăciţi.
Am observat că bucuriile dacă nu sunt împărţite nu sunt bucurii.
Am văzut că toate dărniciile au efect de bumerang.
Am dedus că experienţele vieţii rumegate în timp nasc boabe de înţelepciune pe care Biblia ne-o oferă gratis.
Am înţeles că numai diferenţa dintre caracterele omeneşti stimulează progresul.
Am observat că bolovanii vieţii nu sunt imobili, dacă puterea crezului nu schiopătează.
Am început să simt cu adevărat gustul fericirii, când grăunţele înţelepciunii mele au intrat în faza de coacere.
Am simţit că iubirea are puteri magice şi dincolo de viaţă.
Am dedus că pentru a escalada piramida vieţii cu bine trebuie să mă hrănesc cu pâinea înţeleptului.
Am urât fără să vreau oamenii fără norme morale sănătoase, dar mi-am dat seama că şi eu fac parte din turma Domnului.
Am invidiat oamenii bogaţi spiritual şi pacea inimii lor, dar nu şi renunţările lor lumeşti.
Admir plângând bucuriile performanţelor omeneşti şi sacrificiul lor nebănuit, dar sunt atât de departe de ele.
Am observat că darurile caracterelor omeneşti sunt diferite ca să ne înţelepţim unii pe alţii.
Am observat că fără vrerea lui Dumnezeu suntem nimic, dar El ne-a iubit mult dând lumii viaţa cu miracolele ei surprinzătoare.
Cred în Dumnezeu pentru că nu l-am văzut, dar l-am simţit.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (21 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (Inv-L)

Şi invidioşii pretind că nu sunt invidioşi; mai ales invidioşii...
Şi ipocriţii pretind că sunt sinceri; mai ales ipocriţii...
Şi istericii pretind că nu sunt isterici; mai ales istericii...
Şi încăpăţânaţii pretind că nu sunt încăpăţânaţi.
Şi încrezuţii pretind că sunt modeşti.
Şi încuiaţii pretind că sunt descuiaţi.
Şi înfumuraţii pretind că sunt modeşti.
Şi îngâmfaţii pretind că sunt modeşti.
Şi înşelătorii pretind că sunt cinstiţi.
Şi josnicii pretind că nu sunt josnici.
Şi cei care jură strâmb pretind că jură drept.
Şi cei care îşi calcă jurământul pretind că nu îşi calcă jurământul.
Şi laşii pretind că sunt curajoşi.
Şi lăudăroşii pretind că sunt modeşti; mai ales lăudăroşii...
Şi leneşii pretind că sunt harnici.
Şi lichele pretind că nu sunt lichele.
Şi limbuţii pretind că sunt tăcuţi.
Şi linguşitorii pretind că nu sunt linguşitori.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caretta caretta in Stockholm

Iese fum gros din hornurile
corăbiilor din Ferentari, blocuri,
case şi oameni tuşesc armonic
în centrul singurătăţii, al vâscozităţii
repetiţiei aceluiaşi regret
ce mi-a schimbat inima într-un diamant de gheaţă,
sub forja unui făurar discret, timpul.

Aici poţi să stai ore în şir
la geam, să priveşti păsările
rătăcite, şi ele tuşesc astmatic
de atâta viaţă carbonizată,
părăsite de visele ce le punea
sângele în mişcare.

Porumbeii călcaţi pe şinele de tramvai
din Amsterdam sper că sunt geloşi, invidioşi,
de atâta libertate ce se găseşte în fauna noastră,
în ipohondriile noastre de la 4 dimineaţa,
când luminile garsonierelor

[...] Citeşte tot

poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţetă pentru Anul Nou

Se-aleg douăşpe luni cât mai frumoase,
Vreo trei, pudrate-n cetini de ninsoare
Şi trei cu mieluşei sub pomi în floare,
Trei calde, fără nori, pline de soare,
Iar restul, mai bogate şi mănoase;

Se curăţă de of, de-amărăciune,
De ură, de invidie, mândrie,
Şi-n mod egal se-mpart, de-ajuns să fie
Pe-ntregul an, cu drag şi bucurie,
În zile cât mai lungi şi cât mai bune;

Se ia apoi pe rând şi se prepară
Zi după zi, cu grijă, cu răbdare:
O parte, muncă plină de sudoare,
O parte de odihnă şi visare
Şi-o parte de umor extra-ilară;

Adăugaţi din plin şi toleranţă,
Baban, praf de bun simţ, un polonic,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ai să povesteşti şi la crâşmă
despre iubirile tale
mai ales despre cea de pe urmă
ca pe o lăsare la vatră
dintr-un război
în care nu te-ai descurcat prea bine
încercând să treci peste
bariere
acuzaţii
cerşetorii de doi lei
rugăminţi
covorul rămas deja fără franjuri
şi câte şi mai câte

publicul
cei câţiva amici
care fac mişto de tine
tandru
pentru că
mde

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flash-uri

Invidia m-a împins spre un pericol paradoxal;
vânturam scena în imagini, impresii.
În barcă
ţi-am zvârlit o mână de apă
râdeai să prelungeşti clipa
peste răcoarea instaurată.
Broboanele îţi succedau trupul felii,
continuam s-arunc pumni cu licoare,
adiacent se umplea laguna ţestoaselor.
Disperarea îţi licărea printre sâni,
Vezuviul şi Etna deportaţi,
trasau pe cer dâre de fum cenuşii,
care-ţi ţâşneau prin gură unindu-ne.
Secvenţial, altădată ningea
ningea şi în cameră cu fulgi mari, fierbinţi, albăstrii,
aşteptam şi număram zilele rămase
în frunze şi stele.
Lumina felinarelor despărţea starea
unui aion sălbatec, depăşit,
zăpada îţi scârţâia pe sub tălpi,

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la replica 3...

O, ce romantic sună, cârnaţi cu bere brună!
Da,-nfometat eşti frate, de cât timp n-ai mâncat?
Păi, te invit la cină, normal, sub clar de lună,
Dar să aduci cu tine şi-o sticlă de muscat!

Şi ce, dacă vecinii, de poftă, vor da roată,
Invidioşi pe-amorul condimentat cu mici?
Şi parcă nu-mi convine nici a ta variantă,
Să ne-nvârtim prin parcuri, ca maidanezi amici.

Aici, la mine-acasă, pot să dansez şi goală,
Fac striptease sus pe masă şi n-am timp să mănânc.
Tu, nu uita, învârte din când în când în oală,
Dar, nu la suprafaţă, ci, cât poţi de adânc!

C-am pus la fiert homarii şi scoicile de mare-
Nu sunt de fel zgârcită, te plângi aşa,-n zadar-
Ţi-am pregătit, iubite,-nainte o gustare:
Tartine cu fois gras, sushi şi caviar.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elliot Hawkins

Semănam la chip cu Abraham Lincoln.
Am fost unul dintre oamenii tăi Spoon River, partenerul tău în toate,
Dar întotdeuna inflexibil de partea dreptului la proprietate şi pentru ordine.
Un constant şi fervent membru al bisericii,
Câteodată participam la mitinguri pentru a te avertiza
Asupra răului născut de nefericire şi de invidie,
Şi pentru a demasca pe acei care încercau să submineze Uniunea,
Şi pentru a arăta pericolele reprezentate de sindicatul Cavalerilor Muncii.
În pofida atacurilor din ziare, cum ar fi "Clarion",
Succesul şi pilda meu au inevitabile influenţe
Asupra tinerilor voştri şi asupra generaţiilor care vor veni;
Am mers cu regularitate la Springfield,
Participând la sesiunile Legislativului
Pentru a preveni raidurile distrugătoare asupra căilor ferate
Sau asupra oamenilor care construiau statul.
Am beneficiat de încrederea legislatorilor şi de încrederea ta, Spoon River,
În ciuda zvonurilor că aş fi fost un lobist, un manipulator.
M-am mişcat prin lume în linişte, bogat şi anturat,
Murind până la urmă, adevărat, dar odihnindu-mă aici,
Sub aceasta lespede de marmură în care este gravată o carte deschisă

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbim cu juma de voce

1.
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morţi ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte.
2.
Alisa în Ţara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înţelege corrida,
Dar şi teama bietului taur,
Arena vieţii noastre comune,
Alisa, eu îţi port trena.
3.
Ce-i mai de preţ, memoria sau visarea?
Răzbunarea /iertarea. Tihna/ agonia?
Fiece pom cu fructele sale,
Fiece om cu păcatele sale

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să te uiţi cu prea mare atenţie la un om ca să îţi poţi da seama de trăirile pe care le are mai mereu, de măsura în care se preţuieşte şi se iubeşte pe sine, de "lumina" sau "întunericul" pe care le acceptă şi le hrăneşte în mintea sa. Mai ales după o anumită vârstă, firea omului este întipărită pe chipul şi pe corpul său. Poţi să vezi cât de fericit sau nefericit este după ceea ce transmite prin prezenţa sa, după tonul vocii, atitudinea şi mimica pe care le are şi după lucrurile despre care vorbeşte. Gândurile negative care duc la furie, nelinişte şi agitaţie interioară, invidie, ură, frică, tristeţe, răutate, dezamăgire, aroganţă, disperare, se reflectă pe faţă, corpul şi atitudinea omului. Boala fizică este o consecinţă directă a acestor gânduri. Energia negativă pe care o emană un astfel de om îl îndepărtează pe alţii de el sau, pe baza legii atracţiei, se va găsi în tot felul de situaţii neplăcute ori conflictuale.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!