Citate despre lactate, pagina 56
Textele de mai jos conțin referiri la lactate, dar cu o relevanță mică.
Cântarea dracilor în preziua potopului
(Lord Bayron)
Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura,
Cu ale lui rugi nu ne va curma
Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm.
Om nu va mai fi, jertfa va lipsi.
Al nostru tiran fără de prinos
Va cere-n zadar scrumul cu miros.
Cine-i va jertfi? cine-i va jertfi?
Șiroiul căzând, valul alergând
Lumea va-nghiți; și vântul turbat,
Peste ocean zburând dezlănțat,
Alți munți va nălța, unda volborând.
Blan, bluc, colcăind, flis, vluc, lung plesnind,
Luciul lung întins va fi un mormânt,
Mormânt de triumf, mormânt tot pământ.
Ha, ha, ha, ha, ha, ce luciu sclipind!
Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura,
Cu ale lui rugi nu ne va curma
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plan versatil
îndur la bătrânețe, suferință, povară
este foarte grea și provoacă durere
dar port în conștiință amintiri de o vară
când viața mea a fost numai lapte și miere.
pa tâmplele cărunte lumina se joacă
formează o cunună cu mesaj divin
sufletul docil la îngeri se apleacă
la Cristos mântuitorul veselă mă-nchin.
vreau fiecărei ore să-i dau importanță
cât durează viața doar Dumnezeu știe
când cerul mă acoperă cu albastră nuanță
soarele mă-ndeamnă să cred în frenezie.
voi stoarce de la timp versatilă substanță
să pot lăsa în urma mea frumoasă poezie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
răsucire
celor cu adevărat puternici
nu le dă laptele în foc, nu li se întâmplă
niciodată să plângă pentru
sfârșitul frunzelor, nezborul păsărilor din prea
vânt
dacă nu tragi cu arma
nu înseamnă că acestea nu există
dacă nu intri într-o grădină zoologică unde
și animalele sunt în pușcărie, nu înseamnă
că acestea nu există chestia cu grădina m-a pus
pe gânduri
celor cu adevărat puternici le dedic
strofa a doua
și a treia
nici laptele, nici focul nu sunt ale lor
frunze le vor sfârși cândva din carne, iar vântul
îi va muta în pasăre până la urmă
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuziune totală
În zborul lor diafan,
doi norișori se întâlnesc,
acolo sus, pe cerul suveran,
într-unul singur, mirenesc.
Sunt gândurile celor ce se iubesc,
pe bolta celestă se reunesc,
în armonie, fericite plutesc.
Gânduri eterice îmbrățișate
ca și sufletele în iubire scufundate,
în infinitul ceresc se regăsesc
și totul e lapte și miere,
un Noi infinit de cer și de stele.
E fuziune totală-n trăire și gând
când sufletele rup poarta tăcerii,
cer și pământ e un tot fecund
de iubiri salvate din antimemorii,
cuibărite în norul alb, delicat și suav.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ingerul-demon timp
aripa vremii s-a oprit in loc peste noi
incremenita-n vazduhul de lapte
dar, obosit, falfaind numai c-o aripa-n vant,
timpul s-a frant in clipe si soapte
pravalit pe Pamant.
ce lumina alba-i acum peste noi
pare ca ploua cu boabe de ceata
sau poate ca ni s-au matuit noua pupilele
si lumea vazuta prin ochiul opac
pare o sfera de lac
in palma Ingerului-Demon Timp
poezie de Ruxandra Stănescu
Adăugat de Adina Ungur
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certificat de liberă practică
unii mai devreme
cei mai mulți după ce au trecut
pragul școlii
au intrat împreună cu literele
într-un joc de lungă durată
o vreme s-au jucat
de-a v-ați ascunselea
descoperind împreună
tainele unui nou univers
iar după neobositul exercițiu
de comun acord
și în bună înțelegere
au parafat certificatul
de liberă practică
mergând împreună
spre noi și minunate descoperiri
după acumulări de izvoare
cu apă cristalină
[...] Citește tot
poezie de Vasilica Grigoraș din Stropi de toamnă verde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și rănile știu să râdă
Da, ești ploaia ce cade în mine,
jucăușă ca un copil desculț în iarbă
care înalță zmei,
hohot de dumnezeire
și laptele dulce din sânul poemului.
Îmi înflorește urechea când îmi șoptești
că ai vrea să-mi mângâi macii din sânge,
că așteptarea din trupul tău
nu mai are spațiu pentru a-și întinde brațele,
doar sărutul dornic să ni se lipească pe buze
ca aripa de cer,
când noaptea se va încolăci pe trupurile noastre,
fără să ne pese că jarul stelelor
ne va lăsa urme adânci
cât degetul unui înger.
Apoi ne vom spune
că si rănile știu să râdă frumos...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SINGURĂTATEA CEA MULT TĂMĂDUITOARE
Iar te plângi de suflet, de singurătate și de ziua de azi? Au tu nu vezi că ești înconjurat de daruri? Nici nu deschizi bine ochii, o suflete al meu certăreț, că îți și dai drumul la văicăreli?!
Că una nu-i bună, că alta-i rău tocmită, că soarele de ce-i rotund, și nu pătrat, că femeia de ce nu-i bărbat, iar bărbatul de ce nu-i rachetă intercontinentală?
Iarba de ce nu-i albastră și cerul de ce nu-i bun de păscut sau măcar de cosit: s-avem și noi o claie-două de stele, la iarnă?
De ce îndrăgostiții se țin de mână, iar munții de ce stau cu prăpăstiile căscate la cer? Păsările de ce zboară, iar vermii de ce se târăsc precum oamenii de la o zi la alta?
Femeia de ce nu te iubește, indiferent de anotimp, loc și peisaj, iar tu de ce în fiecare clipă îi întorci spatele iubirii?
O, Doamne, de ce nu îngenunchez pentru a-mi ridica inima la cer, ci pentru a mai subtiliza câteva grame de lapte praf de la capra vecinului?
De ce fug de necazurile aproapelui meu ca de dracu? De ce nu pun în mâna întinsă a cerșetorului dragostea, ci scuipatul indiferenței?
Doamne, au până când voi fi crucea aproapelui meu, și nu gura salvatoare de oxigen?
Doamne, de ce caut umbra cea confortabilă ș nu slava muncii, cea spre ființă?
Costel Zăgan în Predici eretice (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cerul nopților albastre ...
Pe cerul nopților albastre
Eu rătăcesc din stea în stea,
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea.
Doar luna mă privea mirată
Și-n palme tâmpla-mi legăna.
Pe fruntea mea, de gând brăzdată,
Cu-al ei sărut mă alina.
Și cum stăteam a dezmierdare,
Pe Calea Laptelui sclipea
O stea cu-aripi strălucitoare,
Care cu ochiul îmi făcea
Și-am priceput că-i steaua mea...
Pe cerul nopților albastre
Nu mai alerg din stea în stea
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea,
Căci toate drumurile noastre
Vor duce către-aceeași stea...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numi pasă de acele doamne
Numi pasă de doamnele ce curtate se vor seară de seară,
Dați-mi pe-Amaryllis, fata fără griji, cea blândă, de la țară.
Cu artă-nșeli natura; în schimb, ei, frumusețea-i este-ntreagă.
Când o curtez și o sărut, îmi strigă, "Dă-mi pace și te du!"
Dar, odată ajunși la adăpost, ea nicicând va spune nu.
Fiindcă o iubesc pe Amaryllis, ea îmi aduce fructe, flori;
Dacă-aș iubi-alte doamne, mi-ar trebui ploi de taleri lucitori.
Dați aur celor care vând iubiri, eu vreau doar fata mea cu nuri:
Când o curtez și o sărut, îmi strigă, "Dă-mi pace și te du!"
Dar, odată ajunși la adăpost, ea nicicând va spune nu.
Iubind moderne doamne, trebuie perne și paturi cu brocart.
Mie dați-mi umbră de sălcii, mușchi moale și frunzele drept pat;
Și pe proaspăta-Amaryllis, hrănită cu miere și cu lapte.
Când o curtez și o sărut, îmi strigă, "Dă-mi pace și te du!"
Dar, odată ajunși la adăpost, ea nicicând va spune nu.
poezie de Thomas Campion, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu vorbește lui Moise
A fost hrănit cu laptele credinței,
Apoi cu zelul școlii din Egipt.
În urmă, dus în școala umilinței,
Chiar Dumnezeu, din flăcări i-a vorbit.
Și l-a trimis în mare misiune,
Cu-avertizări solemne și puteri,
Să ceară stăpânirii slobozirea
Ce nu venea nicicum, de nicăeri.
Toiagul refuzat se face șarpe.
De stai cu mâna-n sân, te umple lepra.
Să nu dai înapoi de la chemare,
Dar nici spre ea să te alerge febra.
În rug aprins, Iehova a vorbit
Și l-a chemat pe Moise în pustie.
A fost chiar o minune, nu un mit:
Cristos e rugul plin de veșnicie.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ispite puerile
Miroase veșnicia a lapte de vacă
și toți vițeii parc-ar linge-o oleacă
distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (12 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Distihul fratelui Costel,
Miroase-a lapte de vițel...
Ne iubim
pe bucăți de poem
seducția ne duce-n păcat
suntem două figuri geometrice
care stau pe marginea moldovei
în bătaia fulgilor de zăpadă
ne iubim cu nesaț
ca doi îngeri decăzuți
curge moldova curge curge
noi ne amestecăm deodată
și îngerii din noi fug îngroziți
pinii ne trimit gheare de șoim
în păr pe spate lângă coapse
câțiva colți de lup se rânjesc
la luna băgată-n smântână
linsă de o pisică urcată pe horn
ne rostogolim pe spinări
de pui la rotisor cu mujdei
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzii- deziluzii
credeam că speranțele sunt polen de flori
că fericirile sunt ninsori de petale
credeam că frământările sunt ruperi de nori
și că tristețile sunt cioburi de cristale.
credeam prieteniile livezi cu mere coapte
că nostalgiile sunt lacrimi de viori
credeam că viața e doar miere și lapte
că euforiile sunt sunt stele de ninsori.
în ce să cred acum în stare de alarmă
îmbătrânesc și crezul e flacăra de foc
e lumânarea ce se stinge fără Karmă
iluziii deziluzii își fac în sânge loc.
azi cred că siguranța e un fel de armă
pe care-o ții la piept ca pe-un noroc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul meu își spală urma
Pe sub cerul ceruit să nu curgă ploile,
Păsările scurmă zarea să mângâie zorile,
Gândul meu urcă în flăcări pentru-o iubire stabilă,
Are vreo cinci pumni de ani dar visează că-i copilă.
Sfânt mi-i sufletu-ncercării, chiar îmi șoptește ceva,
Să mă știe lângă dânsa, deși are gura rea,
Mâna mea doarme în sânu-i într-o prelungită noapte,
Eu visez, și ea visează, că mâncăm stele cu lapte.
Dorul meu mai trece zarea pe unde vin ploile,
Lacrimile ei ascunse îngroașă puhoaiele,
Păsările scurmă-n urmă cuiburile părăsite,
Gândul meu își spală urma cu noile lui ispite.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai lungă țigare de după
Așa iubito
strânge garoul
montează-mi branula
și intră în mine
deschide-mi toate chakrele
dacă timpul zboară
să zburăm cu el
până în locul
unde își depune ouăle
să spargem
unu
două
trei
să ne facem omletă cu infinitul
după colț
mă așteaptă o prostituată
în fustă neagră și scurtă
îmi face semn
cu mâna ascuțită
[...] Citește tot
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podul iluziilor
La focul din mica poiană,
sub stele ce plâng a târziu,
culeg de prin bezne-o dojană
și-o rază oftând argintiu.
Prind oful de Lună-n batista
întinsă pe inima mea
ca noaptea ce-ncheie conchista
în cerul c-o ultimă stea.
Îmbrac întuneric de noapte,
pe cap, am oftatul ca nimb,
în ceruri am Calea de Lapte
și-n minte am gânduri de schimb.
Sunt gata! aștept să-mi apară
ceva: o idee, un pod
pe care să pot face iară
cu urma trecutului nod.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Mi-e dor de tine mamă și aș vrea
să fii, acum, când plouă, lângă mine,
s-alungi tristețea de pe fruntea mea
așa cum o făceai, fiind cu tine.
Să mergem după lemne amândouă,
acolo, în pădurile umbroase,
să culegem și ciuperci și flori
și să ne-ntoarcem, seara, bucuroase.
S-aprindem focul din surcele-n tindă
fierbând o mămăligă pentru lapte
eu să alerg, voioasă-ntr-un picior
pe lângă focul scânteind în noapte...
Dar unde ești? Te caut tot mereu,
iar în grădină mai este câte o floare,
fac un buchet, pornesc spre cimitir,
să îți aprind, cu lacrimi, lumânare.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Mi-e dor de tine mamă și aș vrea
să fii, acum, când plouă, lângă mine,
s-alungi tristețea de pe fruntea mea
așa cum o făceai, fiind cu tine.
Să mergem după lemne amândouă,
acolo, în pădurile umbroase,
să culegem și ciuperci și flori
și să ne-ntoarcem, seara, bucuroase.
S-aprindem focul din surcele-n tindă
fierbând o mămăligă pentru lapte
eu să alerg, voioasă-ntr-un picior
pe lângă focul scânteind în noapte...
Dar unde ești? Te caut tot mereu,
iar în grădină mai este câte o floare,
fac un buchet, pornesc spre cimitir,
să îți aprind, cu lacrimi, lumânare.
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invitație ispititoare
Îți fac o invitație ispititoare:
Să mergem amândoi în vis,
E un muzeu de frumusețe
Unde iubirea s-a deschis.
Ia zborul trecerii în timp
Pe-aripi de fluturi cu polen,
Ne-așteaptă îngerii cu daruri,
Pe frunte flori le punem semn.
Ușa e prinsă-n balamale
Cu nituri de dor ruginite,
Ca exponate sunt minuni,
Femei în dragoste topite.
Sunt și bărbați sculptați în sân
De doici cu lapte bun, stelar,
Când facem semn se aștern paturi
Cu albe flori de nenufar
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lactate, adresa este: