lactate

Absurd one

Orice ating se preface în aur.
Merg în pustiu, îl caut pe Dumnezeu, pe Faur.
Am părăsit câmpia înmiresmată.
Nimic nu există, totul pare, deodată.
O buhă-mi ţipă-n urechea stângă,
Lacrima râsului începe să plângă.
Cuvântul fugar se strecoară cu teamă,
Ca un lup către stână.
Fericirea cu moartea se-ngână.
Azi, iarna vrajbei noastre,
Cu vrajbă nouă s-a-năsprit,
Dar lupul, că-i flămând e pedepsit.
Spune ce bei, lupule?
Lapte negru, omule.
Spune ce bei, focule?
Şoaptă, geamăt, omule.
Spune, ce bei, ştreangule?
Doar tăcere, omule.
Spune, ce bei, glonţule?
Sânge,. Spaimă, omule.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă catalepsiei sale David C. Powers

E vorba de-un motan abil şi competent,
Care ştie să se descurce-n lume.
Urmăreşte veveriţele şi şoarecii atent,
Poate valsa-n copaci, pe crengi,
Sfidând gravitaţia şi alte legi,
Iar pe pământ merge-n paşi de tango. Poate, fără glume,
Deschide, la o adică, un zăvor
Făr-al zgârâia şi poate mieuna foarte convingător,
Ne distinge Buick-ul după torsul motorului, monoton.
(I-aduc din oraş cătuşnică* şi costiţe
Şi-i gătesc mai bine decât Mis Sheila Hibben*).
Îmi sare-n întâmpinare ca şaizeci şi trei de giboni,
Imaginând fel de fel de găselniţe.

Oh, dacă justiţa-ar fi justă şi ce-i corect ar fi corect,
Şi virtutea sau veselia n-ar da de-atâtea ori faliment,
Atunci pisicile şi oamenii-înţelepţi ar fi recompensaţi,
Iar gloriosul David C. Powers, un fante fără leac,
Somnorosul de care ne lăsăm hipnotizaţi,
Ar fi declarat rege-n cel mai fastuos iatac,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Sinclair Lewis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima ninsoare

În era aceea îndepărtată
îngerii şi-au plâns singurătatea.
Toţi deodată!
Atunci a nins pe pământ prima oară.
Foşnetul luminii visa să apară,
soarele privea, primul să vadă
zeitatea cu pântec fertil
şi sân de zăpadă.
Şi ne-am născut noi doi
din spuma laptelui cu miere.
Ca şi acum cădeau ninsori
într-o risipă de splendori
de la iubire la durere
cer şi pământ şi-au pus
flori de gheaţă în ferestre
să ne împartă în două zarea,
frivolităţile terestre şi clipa
când va prisosi dezgheţul şi uitarea.
Îndepărtându-ne de ţărm,
tot Geea a sunat din corn.

[...] Citeşte tot

poezie de Lucreţia Andronic din Nord (Antologia poeţilor botoşăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca în toate experimentele primitive, situaţia în cazul cursei de şoareci a Doctorului Mayow e mai simplă: capcana se află în afara şoarecelui, iar ca să scape, şoarecele ar trebui să iasă din cuşcă, să înoate în apa care se ridică şi să spargă clopotul de sticlă (toate acestea echivalează cu o imposibilitate). Desigur, şoarecii nu sunt destul de nesăbuiţi ca să se rănească încercând să fugă, dar vor foarte adânc în inimile lor să dobândească şansa de-a fi nesăbuiţi. Singura problemă este: cât timp ar trece până să se potolească, să devină apatici, să uite tot în afara bucăţelei lor de brânză, să se tolănească inerţi şi să viseze nu mai mult decât pot vedea din cursa lor, adică alte capcane cu şoareci în ele?

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără poftă

Spune-mi unde eşti fată!
Umbra mea în pustiu e plecată,
Oraşul înveninat mă aşteaptă
Să-mi adâncească plaga infectată.

Vocea lor, vocea lui mă îngână
Şi-ncearcă să mă ţină de mână,
Dar acum mă aflu într-o comună
În care evoluează neputinţa comună.

Aştept dimineaţa să vină,
Să-mi plesnească ochii grei de lumină,
Să văd mierla străină
Care de-o vreme nu vrea să mai vină.

De cărţi, camera mi-e plină.
La cât scriu, hârtia se-nchină,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Neski (18 octombrie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când stai singurel, la masă...

Caut rima printre versuri
Şi mă rătăcesc prin ele,
Am să fac nişte demersuri
Să pun nişte ghilimele!

Dacă pun o acoladă
Pe fete să le uimesc,
Toţi băieţii de pe stradă
De mâine mă ocolesc!

Mai bine pun paranteză
Şi opresc plecarea lor,
Dacă sunt în antiteză
Reflectez în viitor!

De pun semnul exclamării
Să opresc timpul în loc,
Voi agita apa mării
Şi voi inunda un doc!

[...] Citeşte tot

poezie de Sandu Chiva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

Săruta-ţi-aş neică gura până când m-or duce plopii
Între patru anotimpuri peste deal la iarbă grea.
Verdele să-l scurg din ramuri să-l aşez în rând cu snopii
Ce te leagă-n cercul veşnic atârnat de stânga mea.

Mângaia-ţi-aş cu privirea pielea ta catifelată,
Pană ţi-ar ieşi jăratici din căprui pe sub sprâncea.
Să te-mpingă către mine toată linia ferată,
Miezul nucilor de lapte alungaţi de piază rea.

Descânta-ţi-aş cu refrene legămintele uitate
În sertarele-ndoielii, cât mai jos şi cât nu prea.
Unde nu ajunge cucul, ci doar cucuveaua poate

Ciripi vreo trei acorduri, toate trei pe limba sa,
Înapoi în evul mediu şi mai mult! te-aş da pe spate,
Doar făcându-ţi loc, oleacă, uite-aci în... viaţa mea

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de copil

Privesc cu ochi de copil
Lumea este de poveste
Mă strecor prin uşă tiptil
Văd zăpada cum creşte

Pomii scruptaţi în gheaţă
Un sculptor o mână dibace
Un suflet o minte isteaţă
Cu lacrimi a ştiut să-i îmbrace

Un scăncet uşor înfundat
Încălţată cu şoşonii lui bunii
Un ghemotoc de puf ondulat
Blondă cu ochii precum carbunii

Din zăpadă apare Zorel
Îl iau în braţe n-a mai lătrat
Zăpada cred că l-a speriat
Pitiţi acu în cojocul de miel

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concert de pian şi orchestră pentru majori

Mireasma zorilor invadează oraşul
E timpul să învăţăm respiraţie
Inspirând din părerile generale
Despre lume, plante şi fluturi
Despre demoni care umblă stingheri prin oraş

Începe ziua întâlnirilor ciudate
Cu sentimente de mâna a doua
Cu actori de roluri secundare
Care îşi schimbă inima în fiecare zi
Uimiţi de bătăile ei

Începe omul trist din oraşul trist
Cu viata lui repetată, rotundă
Care se trezeşte la ora 8 dimineaţa
Sorbindu-şi vântul şi silabele din ceaşcă
Cu privirea lui blândă...

El nu urăşte pe nimeni, nu iubeşte pe nimeni
Este echidistant, ca o poezie neterminată

[...] Citeşte tot

poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mofturi

Mofturi, morturi, monturi, softuri,
Trec pe strada Locotenenţei,
Împotriva vântului, hai să dăm ortul popii,
Ortul este baza democraţiei,
Unde este Papa Pius al XI?
Prietenul Puiu întreabă.
Biserica mânca fructe.
Măgarul cântă cu-cu la Palat,
Brânza spuse bonjour, Parisul, o-la-la.
De obicei sunt ADAM, nevinovat ca Adam,
Dar Eva cerea sex, scrisese un roman despre sex,
Adam nu citea, făcea copii dar nu citea,
mi-ai distrus viaţa, striga Eva,
strigătul ei se transformă într-un turn de piatră,
la Haifa nu încap două turnuri,
unul a devenit paratrăznet, altul paranormal,
Adam deveni scriitor, era în secolul I. e. n.,
A fost pus pe cruce, în cuie antiox,
Adam este fratele şi toate rudele noastre.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret (XXIX)

Sunt acuzat de mii de fapte,
Cum că nu fac lumii pe plac
Capra cu varza n-o împac
Şi nu-s mereu miere şi lapte...

Ba-s misogin, răuvoitor,
Caustic gratuit cu unii
Ba că-mpletesc prea multe funii
Ba-s prea subtil, cicălitor...

Ba nu-s credul cum cere trendul
Şi nu mă las manipulat
Nu stau pe lung ci stau pe lat
Şi nu văd unde-i happy-end-ul...

Ba sunt nesuferit, prea dur,
Că nu sunt androgin ca ei
( "Zânele" deghizate-n zmei )
Şi nu-mi place să pup în cur...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu (15 octombrie 2018), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meşteşugarul

Păstorii Arcadiei, simpli băutori de lapte de capră,
Au oferit tributul lor bogatului Cresus.

Monarhul, acceptând binevoitor darul,
I-a plimbat în litiere regale prin Sardis-ul lui
Pentru a contempla clădirile şi templele maiestoase,
Şi toate minunăţiile născute de inteligenţa minţii omeneşti.

"Măreţ rege," au strigat ei, copleşiţi de minunile văzute,
"Cine e meşteşugarul care-a creat toate acestea?"

De îndată, regele i-a condus la un zid uriaş
Şi le-a poruncit să bată-n el. Aşa au făcut.

"Acum, ascultaţi." Ei s-au supus. " Ce auziţi?"
"Vaietele şi gemetele unei miriade de voci."
"Aţi priceput?" "Din păcate, o, rege, n-am înţeles."
"Acela a fost meşteşugarul," a răspuns solemn Cresus.

poezie de Carl Spitteler, 1845-1924, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Selim

El a venit când, singur şi mic, în pragul uşii
Îmi răcoream la vântul de-amurg obrazul-jar,
Când – ghindă cafenie – picau jos cărăbuşii,
Când era zarea frunză uscată de stejar.

Cu ţâţe tăvălite-n funinginea din slavă,
Tot mai aproape norii – ei mă-nţărcau întâi;
În somn plângeam să-mi şteargă priveliştea hârlavă
Şi piroteam pe prispă cu pragul căpătâi.

Dar feţe mai lăţoase, mai cornorate, turmă
Năşteau sub ţarc de gene şi se prindeau în şir
La hora dezmăţată a spaimei, ce se curmă
Târziu, când mâini de lună presară tibişir...

Şi haimana, şi pururi încăierat cu vântul:
Din târg, în mahalale: din Schei, în vreun cătun,
Un strigăt de-nserare îşi trăgăna cuvântul
Ca o manea de moale, şi larg: "Hai, bragă bun".

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum în doi

Lângă opaiţ, în casa mică, pe-o margine de pat din lemn
Stau trişti, dar umăr lângă umăr, şi-apoi tresar ca la un semn.
Pisica surdă şi zevzeacă se gudură, torcându-şi vise
Din vremuri de demult uitate, cu dorurile interzise.

Măicuţa se ridică-agale şi ia de sub ştergar o pâine
Făcând o cruce peste ea. Apoi cu gândul către mâine
O rupe-n două şi-o aşează pe masa veche şi uzată
Acoperită de o pânză, imaculată, fără pată.

Mai scoate-un boţ de caş micuţ, trei cepe şi un pic slănină,
Le drămuieşte să rămână şi pentru ziua ce-o să vină.
Din pivniţă aduce-un vas cu lapte de vreo oră muls
Şi-i pune mâţei în castron. Apoi îşi pune, din impuls,

Şi ei o cană plină ochi, dar socoteşte c-a greşit
Şi-o pune cu blândeţe-n faţa moşneagului cel preaiubit.
Bunicul scoate un briceag din buzunarul zdrenţăros
Şi curăţă de coajă ceapa apoi, în pumnul noduros,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Mihu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am zărit-o prima oară pe Mekor H., am recunoscut în ea neîndoielnic toate atributele unei regine, dar, fie din pricină că apa se înălţase până la jumătatea clopotului meu, fie din pricină că sunt sceptic prin natură, cu greu am izbutit s-o cred când mi-a spus că ea nu avea cursă. Deşi am acceptat această convenţie şi un răstimp m-am adresat ei ca unei zeiţe, asta m-a făcut teribil de nervos. Puteam vedea foarte bine acea construcţie neimaginară care era cursa ei şi eram tot timpul îngrozit că s-ar putea răni cu ceva invizibil pentru ea, precum gratiile cuştii sau chiar bucăţica de brânză, lucruri pe care ea părea să le ignore sau să le dispreţuiască mai mult decât mine sau decât cea mai mare parte a celorlalţi şoareci.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

uşor
pe nesimţitelea
s-a lăsat negura
iar becurile economice pîlpîiau cam slab
astfel încît nu mai vedeam drumurile
şi gropile creşteau
cît alţii în zece
vorba cîntecului

le-au umplut cu gunoaie
şi de călcai în ele
ţi se-afunda piciorul într-o pastă moale
cu miros dulceag

nimeni nu mai ieşea din casă

rînd pe rînd au dispărut canalele care-mi plăceau
n-au rămas decît cele cu talk-show-uri
şi rufe puse la uscat
laptele în cutii de carton

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu bucurii şi amăgiri

Sufletul se-mbracă-n haina trupului
şi o foloseşte până la ponosirea definitivă
când nevoit o părăseşte.

Cu bucurii şi amăgiri îl trce prin întâmplări
îl mângâie în căldură şi frig,
Cu prieteneşti cântece ale inimii
ascultă glasurile de fiecare zi ale naturii,
adierea vântului în frunzişul pădurilor
zumzetul albinelor şi ciripitul păsărilor
în taina iubirii căutate.

Se-nfiripă mereu îmblânzirea durerii,
modul în care ne poate cuprinde
marea dragoste a cupelor pline de mister
cu o neprecupeţită patimă de dăruire
a împlinirilor aşteptate.

Nimic din ce am cunoscut
nu se preface-n miere şi lapte,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stanţă burgheză

Arta de a aşeza seara paharul de lapte pe noptieră
lângă cartea deschisă
se învaţă sau nu privind pe geam florile de măr, micii bulbi verzi până vezi
coaja sângerie, parfumată, a mărului.

Precum farmecul discret al caligrafului
care copiază scrisori de dragoste, cu tot cu greşeli şi desene.
Atunci când îi refaci în minte discursul erotic şi pui sau scoţi virgule
sau întinzi pe covor piciorul paralel cu al său, atât de prezent în absenţă.

Când loveşti uşor gura paharului precum o harpistă îşi acordează spinarea.
Când întorci pagina şi vezi în marile pierderi o mare prostie.
Când închizi cartea, scuturi paharul după spălare şi, cu spaimă adormi,
cu gândul la fericirea care te aşteaptă,
indiferentă şi egală cu sine.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trotuarele iadului

"Odată debarcat, la Liverpool, voi încasa leafa
Şi-i voi spune-adio mării;
Voi curta o fată, la nunta mea va răsuna vesel harfa –
Şi-o să m-aciuez colea, pe-o vale verde-a ţării;

N-o să-l mai ispitesc pe Davy Jones* din apele sărate,
Iar rechinii n-or să-mi aibă ciolanele pe lista de bucate,
O să crap pietre sau o să-mi întemeiez o fermă de lactate,
Sau o să fac comerţ cu lichioruri parfumate";
Aşa a zis.

La Liverpool au remorcat vechitura şi-au acostat la dană,
Iar casierul a plătit întregul echipaj;
Billy a-ncasat banii, iar banii-au dispărut într-o noapte de hârjoană
Când el a fost regele tavernei, eroul adulat de anturaj –

A curs rom pentru Poll, rom pentru Nan, gin pentru Jolly Jack;
După o săptămână s-a îmbarcat iarăşi, parpalec;
A cerşit o saltea, a făcut rost de-o bucăţică de sac, un petec
Pe care să-şi întindă oasele când nu era de cart şi... de mult curaj.

[...] Citeşte tot

poezie de John Masefield din Poemele mării & balade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vânt amestecat cu raze vinete
se zbuciuma ameţitor la fereastră.
ele poartă urme de plânsete de prin lume adunate.
îmi cânta despre femei cu mâini de roabe...
care-şi iau doar noaptea inima în braţe
şi-o mângâie într-un ungher al casei
cu cântecul de leagăn al copiilor adormiţi.
Se aud din crengi suspine din ţărână de mamă
care şi-a vândut un zâmbet dureros si-o bucata de carne vie
pentru o picătură de lapte şi-un colt de pâine,
copilului să-i mai dea o gură de viaţă...
Se-aude zvâcnet de lacrimă cu gust de pelin,
De femeie cu vise sfarâmate-ntre zăbrele reci...
Care-si aşeaza pe suflet o mânuţa şi-un zâmbet de copil
... închide ochii şi-si spune tânguitor...
cu ochii către cer...
Mamă sunt, femeie poate mâine...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!