lactate

S-a îmbolnăvit poezia

S-a îmbolnăvit poezia omenirii,
Respiră greoi,
Are spută în litere,
Tuşeşte pe buzele cititorului,
Spatele îi este cocoşat de silabe...
Abia o mai ţin aripile-n zbor,
Picioarele metrice cad în neant.
Mi-e milă de ochii plecaţi în lumină,
Aşa că adun poezia omenirii
În raniţa ciuruită a cerului
Şi merg în genunchi
La vraciul universal.
Îi ascult cuvintele ritmate,
Curăţ izvodul încercărilor,
Adun flori de tei din pletele Escului,
Le macin în disperarea timpului
Ştrangulat de raze de Luceafăr,
Fac prişniţă din colb poetic
Şi o tămăduiesc uşor
Cu epitete şi metafore,

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâţa grasă

Vai, vai, vai, cât e de grasă,
mâţa asta-i cât o casă!
Când pe-o parte se prăvale,
aproape c-o ia la vale,
că-i aşa, mai mult rotundă,
de-aia pare şi mai scundă,
numai bunătăţi visează
când d-abia se deplasează.

Pe uşă abia încape
dacă intră dintr-o parte
sau dacă intră pe rând
labele şi trupul scund.
Nici să miaune nu poate
c-a mâncat prea mult din toate,
fără porţii sau masură,
parcă n-are doar o gură.

Eu vă spun acum precis
că, de-ar vrea să fie miss,

[...] Citeşte tot

poezie de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe limba tuturor

Pe cât de încet se aud silabele
atunci când gândim pe vârfuri pentru a nu ne trezi gândurile
pe atât de tare ceva strigă în noi într-o limbă necunoscută,
posibil moartă,
sau într-o limbă care încă nu a cunoscut
onoarea pierderii în trecut.

Şi strigă în muţenia ei şi în surzenia noastră,
o parte din noi se scutură de nopţile albe
şi de cearcănele adâncite până în inimi
ca atunci când ne întindeam peste golul tranziţiei,
căscat între rău şi mai rău.

Pe cât de încet cad stelele văzute din depărtare
chinuite de laptele (s)acru al originii
pe atât şi noi, mai repede ca niciodată,
trecem unii pe lângă ceilalţi,
unii prin ceilalţi şi toţi prin toate
fără să lăsăm un fir de praf selenar în urma noastră.
Ştim că e doar o iluzie.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistemul solar

Pământul gravitează
Şi Soarele spre vest se duce,
Iar Luna se aşează
Pe-a nopţii undă dulce...

Soarele şi nouă planete,
Mulţi sateliţi şi comete,
Pe orbite se învârt,
Legile astrofizicii respectând.

Iată, cam aşa arată
Al nostru sistem solar
Din galaxia spiralată
"Calea Laptelui"... stelar.

În mijloc Apollo tronează,
Sau mai antic – Helios,
Soarele, ce degajează
Căldură, cu mult folos.
Şi căldură şi lumină,

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tendinţa femeii este de a se ascunde ea cu secretele ei, dintr-o păpuşă în alta..., râvnind bolnave la altă şi altă dimensiune, uitând cât de minunate sunt ele în ele însele, cu secrete, ani, experienţe, cu tot bagajul care ar trebui să fie mai frumoas cu fiecare vârstă. Cu anii, unele dintre ele strică nobleţea aceea aproape porţelanată a ridurilor fireşti... cu fond de ten în exces, care se va strânge în colţul ochilor lăsaţi, uită că în spatele fiecărui rid se ascunde o poveste, care dacă ar fi frumos istorisită ar smulge lacrimi, ar sfâşia suflete..., uită că nu mai este timpul colindării în fuste scurte pe marile bulevarde, ci e ceasul poveştilor minunate cu iz de lapte matern, supt de o guriţă hulpavă, poveştilor în care credem până la adânci bătrâneţi, care bătrâneţi ar trebui să ne prindă bucuroşi pentru unicul şi cel mai important dintre argumente... că existăm!

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să-ţi răspund mulţumitor ar trebui să ştiu ce e fericirea. Ori să fi cunoscut, deopotrivă, atât Raiul, cu haitele lui nesfârşite de câini cu covrigi în coadă, cât şi Iadul, unde, între noi fie vorba, nu e loc de aşa multă plictiseală. Oricum, acceptând ideea că există şi dacă ar fi să ţină, aşa, ca ploile din Macondo, veacuri întregi, mie, unul, mi s-ar lua ca de mere pădureţe. Opusul ei, suferinţa, e un adevărat dar (şi dat) pentru un creator, sculptor, poet, pictor sau ce-o fi el. Ce-ar fi fost, de pildă, van Gogh dacă fericirea asta pământeană ar fi pus stăpânire pe el, târându-l prin laptele şi mierea curgând cu nemiluita din sânii planturoşi ai unei ursite cu aer de matroană de lupanar din Amsterdam? Îţi spun eu: un funcţionar bancar scorţos, fumător de trabuc şi băutor de bere neagră sau vreun prosper proprietar de măcelării, care-ar fi murit doborât de podagră.

Mihail Soare în interviu (2 noiembrie 2013)
Adăugat de George Sabin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, iubire, eşti în inimă şi-n suflet

Dumnezeu ţine în palme urgii şi dreptate,
Aşteptarea oricui este acea viziune
Care scaldă în faguri de miere şi lapte
Făptura românească, profundă minune.

Zilnic mut pietre superbe din purul lor loc,
Una e soarele, alta e luna iubită de stele,
Una sunt eu, alta eşti tu pătrunsă de marele joc.
Primăvara rezistă prin flori şi păsări rebele?

Nimeni nu varsă sămânţa de ură în van,
Linişte vrea ţara şi sufletul românului demn,
Nesiguri am fost de când Împăratul Traian
Îl tatua pe Decebal în Columnă, ca semn.

Boala dispreţului, din stradă, trebuie tratată
De mamele, de surorile noastre, de noi,
Să fim sănătoşi mintal, fără urme de pată,
În gândirea de-a merge-n Europa şi nu înapoi.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Usturoi stricat

Pentru că râvneşti o amărâtă de smochină dintr-un pom oarecare,
tu nu sesizezi grădina;
nu întâlneşti femeia fermecătoare.
Te amuzi cu o hoaşcă slută.
Felul în care te supune mă face să plâng,
gura ei urât mirositoare, suta ei de gheare,
felul cum îşi apleacă peste streaşina casei capul să te strige;
smochină searbădă, zbârcită, goală
ca o căpăţână de usturoi stricat.
Te ţine strâns de centură,
chiar dacă în trupul ei
nu se află flori şi nici lapte.
Moartea îţi va deschide ochii
şi vei vedea ceea ce este faţa ei: solzi de pe spinarea
unei şopârle negre. Gata cu sfaturile.
Lasă-te în tăcere atras
de chemarea adâncă şi intensă a ceea ce înseamnă cu adevărat iubire.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-na Charles Bliss

Reverendul Wiley m-a sfătuit să nu divorţez
De dragul copiilor,
Judecătorul Somers l-a sfătuit pe el la fel –
Aşa că am rămas împreună până la capătul drumului.
Dar doi copii erau convinşi că el are dreptate,
Ceilalţi doi credeau că eu am dreptate.
Doi ţineau partea lui şi mă blamau pe mine
Şi doi erau de partea mea şi-l ocărau pe el,
Şi fiecare era amărât pentru cel la care ţinea.
Toţi erau sfâşiaţi din vina de a judeca
Şi torturaţi în suflet pentru că nu puteau să ne admire
Egal, pe mine şi pe el.
Acum, fiecare grădinar ştie că plantele crescute în beciuri
Sau sub pietre sunt schimonosite şi palide şi plăpânde.
Nici o mamă nu i-ar da fătului să sugă
Lapte nesănătos de la sânul ei.
Şi totuşi preoţii şi judecătorii recomandă creşterea sufletelor
Acolo unde nu este lumină, ci doar crepuscul,
Nu este caldură, ci numai umezeală şi frig –
Predicatorii şi judecătorii!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul tuturor lucrurilor

Printre pedepse, statul la rând la încântare e cel mai crud,
când crezi că povestea ta de dragoste se va consuma sfâşietor de frumos,
unic şi irepetabil,
nimereşti de fapt în mijlocul aburilor de vin fiert,
în realitate nu lumina stâlpului electric de pe stradă te enervează
ci luna care se insinuează pe sub uşă,
năvăleşte neinvitată în cameră, până la patul tău,
şi ea miroase a trup de lapte, a femeie tânără şi a plete blonde.
Cu încremenirea unei statui de bronz,
teama te îmbrăţişează ca o soră
e poate singura clipă când te ridici deasupra lumii pe veşnicie înmormântată în egoism,
ca o spumă în care s-a depus parfumul tuturor
simţurilor,
devii bătrân când trebuie să stai nemişcat în aşteptarea îngăduinţei de a-ţi plăti felia de încântare
când de fapt viaţa e amintire şi uitare
iar amintirea, hârtie fără suflare,
nu e decât un proces verbal de predare-primire incorect.

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste, ură, iubire

No, păi, fratele meu, vom vorbi azi de toate,
Dragostea este ceva trecătoriu, ura este şi nu este,
Numai iubirea e veşnică, ea de la Dumniezeu vine,
De iubire să vorbim mai puţin, ea din laptele mamei
Se varsă în trupul copilului, cine nu îl cunoaşte,
Mare pedeapsă este, vezi pe Maldoror cum se zbate
şi plânje, altfel e Don Quijote cel iubitoriu,
lăsaţi retoricii să-şi roadă şoricii, aristotelicii
să-şi spele creierii în logică, epicurienii
cu Sapho cea desfrânată, sofiştii, labdacizii, atrizii,
mult sânge curse din lipsa iubirii,
cum ştim noi preface soarta în nefericire,
cu mult venin ne-am încărcat de milenii,
am inventat şi mânia divină, ea nu există,
există numai venin, depresii de suflet,
ajută-mi sfinte Longuinho, vom coborî în Infern,
dejaba fluieri apoi după vânt, el s-a dus,
la fel ca mândrele ziduri antice, fântâni îngropate-n nisip
şi în piatră.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-nchină cu dreapta castelelor de nisip

(Serveşte, duminica
nu am să fiu acasă!)

Revăd în crucea trupului tău
rochia pe-atunci înflorată.
Miroase a vară şi lapte
când îţi împarţi universului durerile
cu frunţi de zmeie şi sprâncene de zefir.

Râzi cu neliniştea uşor săpată
în riduri şi cearcăne, te rogi,
cum te mai rogi, femeie
ca a treia născută să nu împartă
felii de tort şi confetti întâilor îngeri.

Îţi strângi copila şi alergi
cu soarele-n piept şi furtuna în ceafă
până la coada curcubeului
să-i pui pe buze lacrima seninului
un bob de rouă pe tipsia norocului.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orient şi Occident

Marele teolog Ioan Suciu spunea că "pustiul roşu" vine în ţara noastră atât din Orient cât şi din Occident. Nimic mai adevărat.
Orientul l-a început şi Occidentul îl desăvârşeşte.

Am părăsit Orientul
Ca să-îndrăgim Occidentul.
Dar... am sărit din lac în puţ
Şi-am rămas cu gura, ţuţ.

Ne-am săturat de Orient
Şi-am aderat la Occident.
Am crezut că Europa
Este mama Penelopa.

Am lăsat poporul rus
Ca să intrăm în Apus.
În Apus dacă-am intrat,
De altă belea am dat.

Slugi am fost, slugi am rămas.
Să ţipăm, nu avem glas.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum surda le potriveşte ...

Baba Leana, pot să jur,
Are şi ea un cusur.
O întreb: -A trecut ciurda?
Ea îmi zice: -Prefer urda.
- Ce faci? Zic, s-o trag de limbă...
- Vremea, maică, iar se schimbă.
- Încotro vrei să te duci?
- Nucul meu? E plin de nuci.
- Şi ce mergi aşa cu grabă?
- Fata, zici? E ca o scoabă.
- Te simţi bine, babă Leană?
- Iaca, vin de la pomană!
- Ia zi-mi şi de sănătate!
- Păi, eu am prioritate!...
- Îţi mai place câte-o ţuică?
- Ieri am prins o nevăstuică.
- Dar nepoata ce-ţi mai face?
- Popa-i fustangiu?! Ptiu, drace!
- Mai ai în grădină flori?
- Am văzut, e-un stol de ciori.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urletul demonic al ultimei ninsori

Un gând, sfidând lumina, străfulgeră văzduhul,
Întemniţând puiandri de ochi spintecători,
Cruţându-le vederea, păcatele-şi dau duhul
În albia genunii cucernicei terori.

Cad blocuri zdrenţuite, în tencuieli de sânge,
Pe braţul stâng al păcii, zdrobit în os, de flori,
La sânul unei roabe un prunc, în lapte, plânge,
În urletul demonic al ultimei ninsori.

Se-ntunecă amurgul, iar movul cade pradă,
Încenuşând în buncăr banchete, reci, de nori,
Se zbat zăgani de tablă, în gemete de sfadă,
Zdrobind dezlănţuiţi alt răsărit de zori.

Dorm clipele confuze prin vreascuri de ruine
Şi nu tresar de gloanţe şi nici de fumul gros,
Sfârşesc nevinovate, sub scârţâit de şine,
În pulberea uitării, de-un vultur odios.

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemeţii

nu a mai nins de demult
în copilăria mea
mi s-a uscat sufletul
de-atâta aşteptare
şi buzele îmi sunt crăpate
gura amară
doar mama mai răzbate
din uitare
cu strachina aburindă plină cu lapte
şi cu felia groasă de pâine
în mâna cealaltă
apoi îmi mai aduc aminte
de plânsul mut
la căpătâiul ei
dar şi de îngerul rătăcit
în aşternuturile noastre

a venit şi timpul ca să mă smulg
din ideea de frunză din starea de plantă
în mormânt somnul meu alb nemeţii

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Ce-i desparte, ce-i divide atât de mult pe oameni de ajung la conflicte şi chiar la războaie? De exemplu pe net e plin de cele două tabere: "Să mă vaccinez - sau nu?" A. M: Dacă oamenii ar putea vedea că singurul lucru care îi desparte nu doar pe ei unul de celălalt, ci îi divide, îi desparte chiar şi de Dumnezeu, este Doar gândul din capul lor, probabil că ar trăi cu adevărat ca în Rai pe acest pământ. Dacă ieşi afară şi îţi arunci mintea în primul tomberon vei vedea că de fapt niciodată nu a existat nici o separare în afara celei iluzorii create de minte. Un prunc nici nu ştie că "asta e mama mea, doar de la ea sug laptele", de fapt el suge de la orice mamă, pentru că nu cunoaşte cunoaşterea. Aşa că nu are cine să-i ofere cu elan otrava separării. Dar când omul ţine orbeşte la gândul lui, otrava separării cauzatoare de moarte îl duce în infern. Înainte de a învăţa gândul de cine erai separat?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormi, iubito!

Sus, pe garduri, sclipesc stropi săraţi, albă-i sarea,
Iar portiţa-i de-acum încuiată. Şi marea
Fumegând şi săltând către diguri, de-a rândul,
Dintr-un soare sărat s-a-nfruptat, devorându-l.

Dormi, iubito! Oh, dormi! Sufletul meu vrea pace.
Stepa, munţii... şi ei dorm acum, n-au ce face.
Ciobănescul cam şchiop şi cu claia prea mare
Chiar prin somn îşi mai linge lanţul lui plin de sare.

Marea-n tropot şi crengile scormonind ca vătraiul
Şi zăvodul din lanţ ce-şi trăi-n tihnă traiul,
Împreună cu mine, toţi, mereu împreună,
"Dormi, iubito!" îţi spunem acum. "Noapte bună!"

Dormi, iubito! Şi uită că ne-am certat vreodată.
Ne-om trezi, împăcaţi, în lumina curată.
Stând în fân, somnoroşi, vom simţi cum ne vine,
Dinspre beci, un parfum de iaurturi gruzine.

[...] Citeşte tot

poezie de Evgheni Evtuşenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şerpii

Copil fiind, de şerpi eu m-am temut
Şi de-i vedeam prin iarbă un fior
Mă săgeta din creştet până-n tălpi,
Apoi, crescând, pe toţi i-am cunoscut.

Cu ei, eu am crescut şi m-am jucat
La sân i-am pus şi i-am hrănit cu lapte,
Cu miere, cu blândeţe şi prin fapte
I-am făcut mari, de jos i-am ridicat.

Încolăciţi pe mine i-am ţinut
I-am respectat şi sângele le-am dat
Şi haina de pe mine mi-au purtat...
Mai mult de-atât, i-am pus în aşternut!

Şi-a venit vremea să îmi fie de-ajutor,
Atunci şi-au arătat limbile-n furcă
Şi colţii cu veninul de năpârcă
În carne s-au înfipt... cu darul lor...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 8 septembrie 2018 (8 septembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine era la bunici

Străbat dealuri, munţi şi văi...
Ce-i drept, numai cu gândul.
S-ajung la bunicii mei,
Aş înconjura pământul!

Numai că acum, din păcate
Doar prin amintiri păşesc.
Timpul nu se mai întoarce,
Dar de ei îmi amintesc.

Văd acea căsuţă mică,
Intru în ograda lor.
Şi mai văd o rândunică,
Care îşi face cuibuşor.

Bunicuţul în cămară
Dezghioacă la popuşoi.
Bunica aduce-n poală
Nişte mere pentru noi.

[...] Citeşte tot

poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!