Citate despre lactate, pagina 65
Textele de mai jos conțin referiri la lactate, dar cu o relevanță mică.
S-a îmbolnăvit poezia
S-a îmbolnăvit poezia omenirii,
Respiră greoi,
Are spută în litere,
Tușește pe buzele cititorului,
Spatele îi este cocoșat de silabe...
Abia o mai țin aripile-n zbor,
Picioarele metrice cad în neant.
Mi-e milă de ochii plecați în lumină,
Așa că adun poezia omenirii
În ranița ciuruită a cerului
Și merg în genunchi
La vraciul universal.
Îi ascult cuvintele ritmate,
Curăț izvodul încercărilor,
Adun flori de tei din pletele Escului,
Le macin în disperarea timpului
Ștrangulat de raze de Luceafăr,
Fac prișniță din colb poetic
Și o tămăduiesc ușor
Cu epitete și metafore,
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâța grasă
Vai, vai, vai, cât e de grasă,
mâța asta-i cât o casă!
Când pe-o parte se prăvale,
aproape c-o ia la vale,
că-i așa, mai mult rotundă,
de-aia pare și mai scundă,
numai bunătăți visează
când d-abia se deplasează.
Pe ușă abia încape
dacă intră dintr-o parte
sau dacă intră pe rând
labele și trupul scund.
Nici să miaune nu poate
c-a mâncat prea mult din toate,
fără porții sau masură,
parcă n-are doar o gură.
Eu vă spun acum precis
că, de-ar vrea să fie miss,
[...] Citește tot
poezie de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe limba tuturor
Pe cât de încet se aud silabele
atunci când gândim pe vârfuri pentru a nu ne trezi gândurile
pe atât de tare ceva strigă în noi într-o limbă necunoscută,
posibil moartă,
sau într-o limbă care încă nu a cunoscut
onoarea pierderii în trecut.
Și strigă în muțenia ei și în surzenia noastră,
o parte din noi se scutură de nopțile albe
și de cearcănele adâncite până în inimi
ca atunci când ne întindeam peste golul tranziției,
căscat între rău și mai rău.
Pe cât de încet cad stelele văzute din depărtare
chinuite de laptele (s)acru al originii
pe atât și noi, mai repede ca niciodată,
trecem unii pe lângă ceilalți,
unii prin ceilalți și toți prin toate
fără să lăsăm un fir de praf selenar în urma noastră.
Știm că e doar o iluzie.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sistemul solar
Pământul gravitează
Și Soarele spre vest se duce,
Iar Luna se așează
Pe-a nopții undă dulce...
Soarele și nouă planete,
Mulți sateliți și comete,
Pe orbite se învârt,
Legile astrofizicii respectând.
Iată, cam așa arată
Al nostru sistem solar
Din galaxia spiralată
"Calea Laptelui"... stelar.
În mijloc Apollo tronează,
Sau mai antic Helios,
Soarele, ce degajează
Căldură, cu mult folos.
Și căldură și lumină,
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tendința femeii este de a se ascunde ea cu secretele ei, dintr-o păpușă în alta..., râvnind bolnave la altă și altă dimensiune, uitând cât de minunate sunt ele în ele însele, cu secrete, ani, experiențe, cu tot bagajul care ar trebui să fie mai frumoas cu fiecare vârstă. Cu anii, unele dintre ele strică noblețea aceea aproape porțelanată a ridurilor firești... cu fond de ten în exces, care se va strânge în colțul ochilor lăsați, uită că în spatele fiecărui rid se ascunde o poveste, care dacă ar fi frumos istorisită ar smulge lacrimi, ar sfâșia suflete..., uită că nu mai este timpul colindării în fuste scurte pe marile bulevarde, ci e ceasul poveștilor minunate cu iz de lapte matern, supt de o guriță hulpavă, poveștilor în care credem până la adânci bătrâneți, care bătrâneți ar trebui să ne prindă bucuroși pentru unicul și cel mai important dintre argumente... că existăm!
Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca să-ți răspund mulțumitor ar trebui să știu ce e fericirea. Ori să fi cunoscut, deopotrivă, atât Raiul, cu haitele lui nesfârșite de câini cu covrigi în coadă, cât și Iadul, unde, între noi fie vorba, nu e loc de așa multă plictiseală. Oricum, acceptând ideea că există și dacă ar fi să țină, așa, ca ploile din Macondo, veacuri întregi, mie, unul, mi s-ar lua ca de mere pădurețe. Opusul ei, suferința, e un adevărat dar (și dat) pentru un creator, sculptor, poet, pictor sau ce-o fi el. Ce-ar fi fost, de pildă, van Gogh dacă fericirea asta pământeană ar fi pus stăpânire pe el, târându-l prin laptele și mierea curgând cu nemiluita din sânii planturoși ai unei ursite cu aer de matroană de lupanar din Amsterdam? Îți spun eu: un funcționar bancar scorțos, fumător de trabuc și băutor de bere neagră sau vreun prosper proprietar de măcelării, care-ar fi murit doborât de podagră.
Mihail Soare în interviu (2 noiembrie 2013)
Adăugat de George Sabin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, iubire, ești în inimă și-n suflet
Dumnezeu ține în palme urgii și dreptate,
Așteptarea oricui este acea viziune
Care scaldă în faguri de miere și lapte
Făptura românească, profundă minune.
Zilnic mut pietre superbe din purul lor loc,
Una e soarele, alta e luna iubită de stele,
Una sunt eu, alta ești tu pătrunsă de marele joc.
Primăvara rezistă prin flori și păsări rebele?
Nimeni nu varsă sămânța de ură în van,
Liniște vrea țara și sufletul românului demn,
Nesiguri am fost de când Împăratul Traian
Îl tatua pe Decebal în Columnă, ca semn.
Boala disprețului, din stradă, trebuie tratată
De mamele, de surorile noastre, de noi,
Să fim sănătoși mintal, fără urme de pată,
În gândirea de-a merge-n Europa și nu înapoi.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Usturoi stricat
Pentru că râvnești o amărâtă de smochină dintr-un pom oarecare,
tu nu sesizezi grădina;
nu întâlnești femeia fermecătoare.
Te amuzi cu o hoașcă slută.
Felul în care te supune mă face să plâng,
gura ei urât mirositoare, suta ei de gheare,
felul cum își apleacă peste streașina casei capul să te strige;
smochină searbădă, zbârcită, goală
ca o căpățână de usturoi stricat.
Te ține strâns de centură,
chiar dacă în trupul ei
nu se află flori și nici lapte.
Moartea îți va deschide ochii
și vei vedea ceea ce este fața ei: solzi de pe spinarea
unei șopârle negre. Gata cu sfaturile.
Lasă-te în tăcere atras
de chemarea adâncă și intensă a ceea ce înseamnă cu adevărat iubire.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
D-na Charles Bliss
Reverendul Wiley m-a sfătuit să nu divorțez
De dragul copiilor,
Judecătorul Somers l-a sfătuit pe el la fel
Așa că am rămas împreună până la capătul drumului.
Dar doi copii erau convinși că el are dreptate,
Ceilalți doi credeau că eu am dreptate.
Doi țineau partea lui și mă blamau pe mine
Și doi erau de partea mea și-l ocărau pe el,
Și fiecare era amărât pentru cel la care ținea.
Toți erau sfâșiați din vina de a judeca
Și torturați în suflet pentru că nu puteau să ne admire
Egal, pe mine și pe el.
Acum, fiecare grădinar știe că plantele crescute în beciuri
Sau sub pietre sunt schimonosite și palide și plăpânde.
Nici o mamă nu i-ar da fătului să sugă
Lapte nesănătos de la sânul ei.
Și totuși preoții și judecătorii recomandă creșterea sufletelor
Acolo unde nu este lumină, ci doar crepuscul,
Nu este caldură, ci numai umezeală și frig
Predicatorii și judecătorii!
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul tuturor lucrurilor
Printre pedepse, statul la rând la încântare e cel mai crud,
când crezi că povestea ta de dragoste se va consuma sfâșietor de frumos,
unic și irepetabil,
nimerești de fapt în mijlocul aburilor de vin fiert,
în realitate nu lumina stâlpului electric de pe stradă te enervează
ci luna care se insinuează pe sub ușă,
năvălește neinvitată în cameră, până la patul tău,
și ea miroase a trup de lapte, a femeie tânără și a plete blonde.
Cu încremenirea unei statui de bronz,
teama te îmbrățișează ca o soră
e poate singura clipă când te ridici deasupra lumii pe veșnicie înmormântată în egoism,
ca o spumă în care s-a depus parfumul tuturor
simțurilor,
devii bătrân când trebuie să stai nemișcat în așteptarea îngăduinței de a-ți plăti felia de încântare
când de fapt viața e amintire și uitare
iar amintirea, hârtie fără suflare,
nu e decât un proces verbal de predare-primire incorect.
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste, ură, iubire
No, păi, fratele meu, vom vorbi azi de toate,
Dragostea este ceva trecătoriu, ura este și nu este,
Numai iubirea e veșnică, ea de la Dumniezeu vine,
De iubire să vorbim mai puțin, ea din laptele mamei
Se varsă în trupul copilului, cine nu îl cunoaște,
Mare pedeapsă este, vezi pe Maldoror cum se zbate
și plânje, altfel e Don Quijote cel iubitoriu,
lăsați retoricii să-și roadă șoricii, aristotelicii
să-și spele creierii în logică, epicurienii
cu Sapho cea desfrânată, sofiștii, labdacizii, atrizii,
mult sânge curse din lipsa iubirii,
cum știm noi preface soarta în nefericire,
cu mult venin ne-am încărcat de milenii,
am inventat și mânia divină, ea nu există,
există numai venin, depresii de suflet,
ajută-mi sfinte Longuinho, vom coborî în Infern,
dejaba fluieri apoi după vânt, el s-a dus,
la fel ca mândrele ziduri antice, fântâni îngropate-n nisip
și în piatră.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-nchină cu dreapta castelelor de nisip
(Servește, duminica
nu am să fiu acasă!)
Revăd în crucea trupului tău
rochia pe-atunci înflorată.
Miroase a vară și lapte
când îți împarți universului durerile
cu frunți de zmeie și sprâncene de zefir.
Râzi cu neliniștea ușor săpată
în riduri și cearcăne, te rogi,
cum te mai rogi, femeie
ca a treia născută să nu împartă
felii de tort și confetti întâilor îngeri.
Îți strângi copila și alergi
cu soarele-n piept și furtuna în ceafă
până la coada curcubeului
să-i pui pe buze lacrima seninului
un bob de rouă pe tipsia norocului.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orient și Occident
Marele teolog Ioan Suciu spunea că "pustiul roșu" vine în țara noastră atât din Orient cât și din Occident. Nimic mai adevărat.
Orientul l-a început și Occidentul îl desăvârșește.
Am părăsit Orientul
Ca să-îndrăgim Occidentul.
Dar... am sărit din lac în puț
Și-am rămas cu gura, țuț.
Ne-am săturat de Orient
Și-am aderat la Occident.
Am crezut că Europa
Este mama Penelopa.
Am lăsat poporul rus
Ca să intrăm în Apus.
În Apus dacă-am intrat,
De altă belea am dat.
Slugi am fost, slugi am rămas.
Să țipăm, nu avem glas.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum surda le potrivește ...
Baba Leana, pot să jur,
Are și ea un cusur.
O întreb: -A trecut ciurda?
Ea îmi zice: -Prefer urda.
- Ce faci? Zic, s-o trag de limbă...
- Vremea, maică, iar se schimbă.
- Încotro vrei să te duci?
- Nucul meu? E plin de nuci.
- Și ce mergi așa cu grabă?
- Fata, zici? E ca o scoabă.
- Te simți bine, babă Leană?
- Iaca, vin de la pomană!
- Ia zi-mi și de sănătate!
- Păi, eu am prioritate!...
- Îți mai place câte-o țuică?
- Ieri am prins o nevăstuică.
- Dar nepoata ce-ți mai face?
- Popa-i fustangiu?! Ptiu, drace!
- Mai ai în grădină flori?
- Am văzut, e-un stol de ciori.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În urletul demonic al ultimei ninsori
Un gând, sfidând lumina, străfulgeră văzduhul,
Întemnițând puiandri de ochi spintecători,
Cruțându-le vederea, păcatele-și dau duhul
În albia genunii cucernicei terori.
Cad blocuri zdrențuite, în tencuieli de sânge,
Pe brațul stâng al păcii, zdrobit în os, de flori,
La sânul unei roabe un prunc, în lapte, plânge,
În urletul demonic al ultimei ninsori.
Se-ntunecă amurgul, iar movul cade pradă,
Încenușând în buncăr banchete, reci, de nori,
Se zbat zăgani de tablă, în gemete de sfadă,
Zdrobind dezlănțuiți alt răsărit de zori.
Dorm clipele confuze prin vreascuri de ruine
Și nu tresar de gloanțe și nici de fumul gros,
Sfârșesc nevinovate, sub scârțâit de șine,
În pulberea uitării, de-un vultur odios.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemeții
nu a mai nins de demult
în copilăria mea
mi s-a uscat sufletul
de-atâta așteptare
și buzele îmi sunt crăpate
gura amară
doar mama mai răzbate
din uitare
cu strachina aburindă plină cu lapte
și cu felia groasă de pâine
în mâna cealaltă
apoi îmi mai aduc aminte
de plânsul mut
la căpătâiul ei
dar și de îngerul rătăcit
în așternuturile noastre
a venit și timpul ca să mă smulg
din ideea de frunză din starea de plantă
în mormânt somnul meu alb nemeții
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
I: Ce-i desparte, ce-i divide atât de mult pe oameni de ajung la conflicte și chiar la războaie? De exemplu pe net e plin de cele două tabere: "Să mă vaccinez - sau nu?" A. M: Dacă oamenii ar putea vedea că singurul lucru care îi desparte nu doar pe ei unul de celălalt, ci îi divide, îi desparte chiar și de Dumnezeu, este Doar gândul din capul lor, probabil că ar trăi cu adevărat ca în Rai pe acest pământ. Dacă ieși afară și îți arunci mintea în primul tomberon vei vedea că de fapt niciodată nu a existat nici o separare în afara celei iluzorii create de minte. Un prunc nici nu știe că "asta e mama mea, doar de la ea sug laptele", de fapt el suge de la orice mamă, pentru că nu cunoaște cunoașterea. Așa că nu are cine să-i ofere cu elan otrava separării. Dar când omul ține orbește la gândul lui, otrava separării cauzatoare de moarte îl duce în infern. Înainte de a învăța gândul de cine erai separat?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dormi, iubito!
Sus, pe garduri, sclipesc stropi sărați, albă-i sarea,
Iar portița-i de-acum încuiată. Și marea
Fumegând și săltând către diguri, de-a rândul,
Dintr-un soare sărat s-a-nfruptat, devorându-l.
Dormi, iubito! Oh, dormi! Sufletul meu vrea pace.
Stepa, munții... și ei dorm acum, n-au ce face.
Ciobănescul cam șchiop și cu claia prea mare
Chiar prin somn își mai linge lanțul lui plin de sare.
Marea-n tropot și crengile scormonind ca vătraiul
Și zăvodul din lanț ce-și trăi-n tihnă traiul,
Împreună cu mine, toți, mereu împreună,
"Dormi, iubito!" îți spunem acum. "Noapte bună!"
Dormi, iubito! Și uită că ne-am certat vreodată.
Ne-om trezi, împăcați, în lumina curată.
Stând în fân, somnoroși, vom simți cum ne vine,
Dinspre beci, un parfum de iaurturi gruzine.
[...] Citește tot
poezie de Evgheni Evtușenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șerpii
Copil fiind, de șerpi eu m-am temut
Și de-i vedeam prin iarbă un fior
Mă săgeta din creștet până-n tălpi,
Apoi, crescând, pe toți i-am cunoscut.
Cu ei, eu am crescut și m-am jucat
La sân i-am pus și i-am hrănit cu lapte,
Cu miere, cu blândețe și prin fapte
I-am făcut mari, de jos i-am ridicat.
Încolăciți pe mine i-am ținut
I-am respectat și sângele le-am dat
Și haina de pe mine mi-au purtat...
Mai mult de-atât, i-am pus în așternut!
Și-a venit vremea să îmi fie de-ajutor,
Atunci și-au arătat limbile-n furcă
Și colții cu veninul de năpârcă
În carne s-au înfipt... cu darul lor...
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 8 septembrie 2018 (8 septembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine era la bunici
Străbat dealuri, munți și văi...
Ce-i drept, numai cu gândul.
S-ajung la bunicii mei,
Aș înconjura pământul!
Numai că acum, din păcate
Doar prin amintiri pășesc.
Timpul nu se mai întoarce,
Dar de ei îmi amintesc.
Văd acea căsuță mică,
Intru în ograda lor.
Și mai văd o rândunică,
Care își face cuibușor.
Bunicuțul în cămară
Dezghioacă la popușoi.
Bunica aduce-n poală
Niște mere pentru noi.
[...] Citește tot
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lactate, adresa este: