lactate

Zburătorul

Vezi, mamă, ce mă doare! şi pieptul mi se bate,
Mulţimi de vineţele pe sîni mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!

Ah! inima-mi zvîcneşte!... şi zboară de la mine!
Îmi cere... nu-ş ce-mi cere! şi nu ştiu ce i-aş da;
Şi cald, şi rece, uite, că-mi furnică prin vine;
Îm braţe n-am nimica şi parcă am ceva.

Că uite, mă vezi, mamă? aşa se-ncrucişează,
Şi nici nu prinz de veste cînd singură mă strîng,
Şi tremur de nesaţiu, şi ochii-mi învăpăiază,
Pornesc dintr-înşii lacrămi şi plîng, măicuţă, plîng.

Ia pune mîna, mamă, -pe frunte, ce sudoare!
Obrajii... unul arde, şi altul mi-a răcit!
Un nod colea m-apucă, ici coasta rău mă doare;
În trup o piroteală de tot m-a stăpînit.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste cu şoareci şi geamantane

la urma urmei,
ce mai caut
în acest peisaj de plastic
dintre ieri şi un tavan de mansardă?
între ceştile de zestre şi ideile mele
e o republică
etajată acustic
în tonuri de lemn artificial.

sunetul nu ţine de foame, nici de mână,
aşa că mi-am îndesat în buzunare şoarecii. plecăm,
nu mai am nimic prin bucătărie
care să ne intereseze.

casa a ieşit înaintea noastră,
în fugă,
din otrava de rozătoare.
acum pune timbre
pe nişte dorinţe letale şi inutile,
poşta a dat faliment sentimentalo-etern,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adio!

M-ai trezit, ca pe un verde, primăvara,
ochiul a mirare-mi sprijinişi de cer,
ţipai şoapta ierbii, înfrunzind vioara,
colţii ei de lapte să-mi topească ger.

Altoindu-mi vise cu a verii ceară,
mi-ai sădit vioara-n sângele buluc,
visele-ai rodit fuscei pentru scară,
a urca în miez, ca un ram de nuc.

A regret umplut-ai autumnale strune
cu frunze de dor şi plâns de cocori,
alăptând vioara din palme cu brume,
tâmpla mi-ai plecat spre albe ninsori...

Muruieşte-mi fruntea-n vifore-abisale,
geruieşte-mi poale, spre a mă ologi,
tălpile îngheaţă-mi, braţe, rupe, goale,
sufletul viorii, rog, nu-l amorţi...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana ochiului

Izvorul întunericului
Pune stelele mamei
În icoana ochilor mei.

Vama împlinirilor
Converge
Dinţilor căzuţi
Într-o strachină
Unde îngerii sug
Laptele existenţei.

Izvorul seacă,
Stelele coapte
Îşi scutură seminţele
În icoană!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urgenţă

aud un ecou
vorbim ca-ntre adulţi răspunde-mi Iisuse
e doar un creat sau e deja pui
se mişcă de parcă-ar tremura
poate are nevoie de ajutor
îl văd sub straturi albe ghemuit şi aud venind din ou
ca un suspin un sunet vag
Doamne te rog
ai grijă Tu
de fiinţa încă nenăscută
nu poate sparge coaja cu ciocul ei de lapte
bine păzită ajut-o să vină la lumină
în lumea nouă-nouţă ce o va ţine în alertă
va trebui să alerge neîntrerupt
de va ajunge afară nu va şti să comunice
de va întreba nu i se va da niciun răspuns
de-i va fi frig
poate se va lăsa uşor mângâiată şi am să o încălzesc cu palmele
de-i va fi foame am s-o hrănesc
dar după aceea

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preparate culinare cu orez

Orezu-i dar divin ce-i dat
De Domnul nostru minunat,
Ca să ne fie nouă hrană,
În viaţa noastră pământeană.

Aşa cum ştie-orice chinez,
Sunt multe supe cu orez;
Apoi, cum spune iubiţel,
Se fac mâncăruri fel de fel,

Pilaf, rizoto, umpluturi,
Ce-s un deliciu pentru guri,
Dar şi deserturi cu orez,
Pe care mult le-apreciez.

Precum eu scris-am olograf,
Sunt fel şi feluri de pilaf:
De la cel simplu, alb-gălbui,
Pân la pilaful cel cu pui;

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (29 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dana biciclista

- Priviţi cum merg fără o mână,
Le-a strigat Dana la părinţi.
Acum, mănâncă doar smântână,
Că nu mai are-n gură dinţi.

epigramă de Paul Constantin (aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul ticăie uşor

Se întunecă văzduhul,
Nori de praf se urcă-n cer ;
Nu-i esenţă de crepuscul
Când din juru-ţi toate pier.

Nu e zi, nu e nici noapte,
Nici vreun vag iz de mister,
Nu bat în timpane şoapte,
Lumea nu e-n şantier.

Timpul s-a topit pe dată,
Spaţiul nu e infinit,
Din înalt, încet se-arată
Un alai desăvârşit

Ce coboarâ ca o boare
De divin strălucitor
- fără a purta odoare -
Proslăvesc pe Domnul lor.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (13 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizantemele

Crizantemele sunt florile ce mor. odată cu toamna
Strălucind se desfac şi se înalţă la cer,
Lăsându-şi catifeaua ca o eternă poveste
Murgul doarme în iarbă
Dimineaţa îl găseşte, visând a iubire
Miroase coama lui jucăuşă
Aripile lui zburând se îmbracă frumos
Fata cosânzeană curtată de zmei, obosindu-le privirea
Cu ochi migdalaţi ca stelele,
Uriaşi fac poduri la trecători
În zori tomnatici, bruma.
Îţi picură laptele din piept.
Doarme micuţa egretă cu sufletu-n palme
Aţipită în vis, cum soarele în leagăn o ştiu stelele
Ochii şoimului ce dezleagă cerul de stele
Şi vântul de piatră
Tac lumânările
Iubirea lui Perseu
Arde sărbătoarea corturilor
Îşi numără fii, rugul arde scarabei şi zei

[...] Citeşte tot

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune solemnă

La noi sub acoperiş
Vrabia din răchitiş
Strânge paie ca să ţeasă,
Pentru puii ei, o casă.
Şi-a săltat-o pe-ndelete,
Lângă geam, pe un perete
Şi când lucru-a isprăvit
A scos ouă şi-a clocit.
Vrăbioiul, soţ docil,
A clocit şi el umil,
Că aşa-i la vrăbioi;
Clocesc, pe rând, amândoi.
Şi în două săptămâni,
Că nu-i rost să mai amâni,
Încet, încep să deprind
S-aud pliscuri ciripind.
Strig la vrabie de jos,
Mulţumit şi curios:
-Câti băieţi şi câte fete,
Ca să ştiu câte şervete

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri râvnite

Eram copil, când limba mieilor înţelegeam
Şi îmi păreau cele mai scumpe păpuşi vii din lume,
Erau vacanţe lungi cu saci de amintiri de neuitat
Puşi la păstrare acum, lângă comori din sfânta-mi bogăţie.

Era pe vemea copilăriei mele,
Atât de ieftină şi des găsită bucuria
Şi-mi amintesc cât de săraci eram,
Că o păpuşă din zdremţe de aveam,
Mă lăudam copilăros la toţi copiii.
Acum nepoţii noştri au de toate
Mă bate Dumnezeu să mint,
Dar tot mai des îi paşte nemulţumirea, plictiseala
Şi libertatea o înţeleg greşit.

Mâncam pe-atunci de foame poame acre sau nespălate din grădini,
Căci jocul nu-l întrerupeam ca să mânânc acasă,
Umblam desculţă, plouată şi dezbrăcată ca să mă călesc,
mă sfătuiau părinţii
Eram sănătoasă şi fericită alături de copiii din vecini

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica publicitate

"gâcesc" în stele
stele verzi
stele acre, amare, fluide din cerul
gurii – zodii, 6 miliarde de zodii...
le ştiu
ghicesc în iaurt, în talpă, în grimasă
chipurile zâmbet telegenic
în pete din ochi şi de pe cearşaf, în
bătături, cicatrice şi răni închipuite
veniţi, am un glob din
"balon de săpun" şi baghetă- creion
chimic
electro-chimic (cine a fost primul
creionul sau radiera?! Ştiu, da' nu spun!)
veniţi, n-aveţi habar cât har am, mai mult
şmecherie, vindec
de făcătură, desfăcătură, orbalţ
boala rea, muşcătură de şerpoaică,
uitătură chiorlie...
ghicesc

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe noi nimic nu ne doboară decât dacă omul, dându-şi seama cât preţuieşte el ca om, nu izbuteşte totuşi să înţeleagă rostul lui în viaţă şi nici să-şi găsească locul. Şi atunci ţi se pare că, din toţi cei ce te înconjoară, numai tu eşti brânză bună şi toată lumea cealaltă vrea să te înghită. După o bucată de vreme, însă, începi să te dumireşti că partea cea bună din sufletul tău se află şi în sufletele celorlalţi şi nu e întru nimic mai rea decât a ta; şi atunci te mai uşurezi, iar cugetul începe să te mustre oarecum, pentru că te-ai crezut mai grozav decât ei şi ai dat ghes să te caţări numaidecât în vârful clopotniţei când, în fapt, clopoţelul tău e atât de mititel, încât, în cântarea clopotelor de sărbătoare, nici măcar nu se aude. Şi ai să mai vezi după aceea că clinchetul tău sună tare bine în armonia glasurilor unite laolaltă, pe când aşa, răzleţit, se-neacă în dangătul clopotelor bătrâne, ca o muscă în ulei. Ai înţeles ce vreau să spun?

Gorki în Mama, Partea întâi, XX (1950)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaţială

În planetele cereşti
Există spirit uman,
Pentru că un... marţian
În cugetu-i... Marţial
Şi profund filozofal,
Ne dă sfat prin cosmogramă
Să ferim de epigramă
Persoanele pământeşti,
Ci să combatem prin ele
Doar năravurile rele.

Pilulele curative
Din versuri educative
Că nu aveam lea... vedeam,
Însă nu mă dumiream
De ce oamenii se-nşeală
Căzând mereu în greşeală...
Şi secole au urmat
Sfatul rău ce li s-a dat,
Persoana s-o menajeze,

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

7

pe aici TGV-urile sunt foarfeci pentru panorama munţilor
căpiţele-şi ridică pălăria la zei
în vreme ce brazii fac reverenţe
aerul rece te ciupeşte ştrengăreşte de obraji
în canton au intrat în recreţia mare
les vaches qui rirent viţeii joacă şotron
poienele cu maci şi capre şi crestele
semeţe se expun bronzului alpin aerul e aidoma
vulturilor pleşuvi ocolind steiurile
privirea se pierde ca un felah în deşert
instinctele s-ar urca pe picioarele primei trecători
păstrăvii şi-arată pistruii ca subretele buzele siliconate
şopârle profită de soare îmbrăţişând brusturi
o vântoasă aruncând cu găteje impune supunere oarbă
stejarii burniţează cu ghinde
susur de izvor ca o bolborosire de vraci
veveriţe se zbenguie pe crengi de alun
şi la amiaz' zmeura de vrej se desprinde
bătăi de toacă vor a goni moartea
cu amurg îşi înroşesc frunzele fagii

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ilarie Voronca
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musaca de vinete

Gheorghe, Yannis, Mustafa,
toţi mănâncă musaca
şi la sat şi-n capitală,
musacaua orientală
e vestită şi-i stă bine,
cu uleiuri de măsline,
rumenită la cuptor,
un meniu ispititor.
Vinete mai mari de ai
în bucăţi, felii le tai
şi prăjeşti în mult ulei
de măsline, dacă vrei,
separat într-o tigaie
carnea pui să se înmoaie,
orişice carne tocată,
cu piper condimentată,
ceapă multă, usturoi
numai un căţel sau doi,
la final presari nucşoară
şi verdeaţa necesară

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Malec din Bucate Rimate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

despre ce să taci mai întâi când te trezeşti în faţa unei dimineţi de zid?
prima dată ai impresia că ochii îşi târăsc picioarele printr-un iaurt, alb, fireşte, în consistenţa văzului. apoi cumva se limpezeşte talpa,
se spălă trupul de pământul
care l-a înghiţit peste noapte,
uite cum curge sufletul murdar la rădăcina crucii care eşti, apar nuanţe pe care le auzi ca şi cum şi-ar striga o fântână toată apa în tine.

apoi se intră în zi,
începi să vorbeşti cu secunda despre minut, cu minutul despre oră, dai aerul la o parte în drum spre ţigară, cafea, spre bucata aia din janis care a rămas singură de aseară pe youtube, îţi dai seama că eşti un automat în care bagi mereu fise de 50 de bani, dar remarci că nu prea mai ai nici din astea. probabil ar trebui să te grăbeşti să îţi fie frică. sau să îţi fie dragoste.

din geam vine oraşul peste tine, îl dai afară ca pe muşte, te duci lângă zid şi îi zici "mă, te iubesc, nu mai ai nişte alb?"

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panaceu?

Aveţi acasă un grătar,
Dar salivaţi la galantar
Că n-aveţi bani de mititei?
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

În casă tremuraţi de frig
Şi staţi întreaga zi covrig,
Dar vin facturi de mii de lei?
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

Inflaţia vă lasă goi,
Crescând de luni şi până joi
Şi face sută zece lei?
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

Pe sticlă, seara, de priviţi
La cinci sau şase ipocriţi
Ce-s moderaţi de farisei,
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Pă uliţă, printre văi,
Se duc trei păcurărei.
Ei o prins a să sfădi
Şi o prins a vorovi:
- Pă unu l-om omorî.
Da el numa şi-o strâgat:

- Că voi de mi-ţ omorî,
Tăt pe mine m-astupaţi
În ţărcuţu mieilor,
În staolu oilor;
Şi voi numa că îmi puneţi
La picioare fluier mare
Şi la capu` trâmbiţa-re.
Şi când vântu şi-a sufla
Trâmbiţa şi-a trâmbiţá,
Fluieru şi-a fluierá,
Şi numa şi-or audzî
Oile cele cu lapte –
M-or hori mărgând pă sate;

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dulcele stil clasic

Motto –" Mă rog zadarnic într-al nopţii cearcăn
Simt, peste carne, scoarţă de mesteacăn"
( Şt. Iureş - d. 8 iulie 2013)

Căldura laptelui... matern... în prunc se mută,
Departe stele ard mereu,
Alături sângele-nchegat nu se mai uită,
Stau în genunchi, în ruga mea la Dumnezeu.
Purtăm sub frunte toţi... antecesorii,
Profeţii din Sion, din Babilon
şi uneori le ducem dorul,
ei retrăiesc precum un plâns în somn.
Perene sunt şi crima şi iubirea,
Nebunii mor... râzând pe rug,
Prin secoli un poet îşi poartă. lira,
Din liră notele şi... lacrimile curg.
La este de Eden se aşează Cain,
Citesc şi parcă-i prima zi,
Când doar Cuvântul ca un paing
Întreaga lume o popri.

[...] Citeşte tot

poezie de Borids Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!