Citate despre lactate, pagina 70
Textele de mai jos conțin referiri la lactate, dar cu o relevanță mică.
La nașterea mea
"Poezia nu e un mamifer
și, totuși, naște pui vii și îi hrănește cu lapte.
Îmi vine să deschid ferestrele larg și să strig:
s-a născut un poem!
Așa cum a făcut, în douăzeci și cinci iulie, doctorița,
pe vreme de ploaie,
în anul o mie nouă sute cincizeci și opt,
la orele două după-amiază, fix când pleca
ultimul escadron al Armatei Roșii din țară.
Nu trăim deloc timpul lucrurilor definitive.
Nici eu nu m-am născut atunci pe de-a-ntregul,
mai netezesc și acum la chipul meu armenesc, arămiu,
și nici Armata Roșie n-a plecat de-a binelea vreodată.
Numai că, privind pe fereastră, doctorița și-a pus palma la gură,
pe stradă tocmai trecea un cortegiu funebru,
cineva se hotărâse să moară, ca să-mi lase locul lui pe pământ.
Cât privește poemul, nu știu mai nimic despre el,
cine-i acela care îl va înțelege
și dacă-și va ține cumpătul când cocoșul va cânta de trei ori.
Nu știu de unde vine și din ce fel de lume
[...] Citește tot
poezie de Varujan Vosganian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se bănuiește că există undeva o țară
se bănuiește că există undeva o țară în care
laptele și mierea nici nu contează
(din cauza asta nici nu se fac autostrăzi)
.
acolo Maica Domnului nu este inclusă niciodată în sudalme
iar locuitorii au mândre contururi de lupi îmblânziți până la confuzie
tinerii au cumințenia munților iar femeile sunt deopotrivă frumoase
.
regimul hidrografic și solul mustind de înțelesuri
le ascund recoltele în metafizica sării
.
acolo niciun om nu moare destul și nici nu trăiește pe zimții monedelor
ei cred cu tărie în memoria cerului care se hrănește cu iertare
.
câte unul mai scapă hatul și ajunge departe cu haina lui de țărână
pe care nu i-o poate dezbrăca nimeni și nimic
are o poziție specifică de dor ce amintește de un străin răstignit cândva
.
se bănuiește că această populație nu poartă niciodată ceas, ori este doar de jucărie
e-o cucernică nație care irită aurul cu disprețul său
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bum bum
hei el locuia departe foarte departe
în moartea unui pescăruș
eu eram cea care îi plimba moartea
îi dădeam senin și stânci și scântei
apoi am greșit și-am băut
cu moartea lui un cocktail
cu gust de mango și belle-arte
vă zic bărbatul acesta a murit
într-un ritm de tango
bărbatul acesta nu era
un bărbat propriu-zis
era ca un spic era copt și nebun
și galben și zemos
era și nu era frumos
era un bărbat mort care avea
farmec și sex era un bărbat
construit de lingviști
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
El-Zorab
La pașa vine un arab,
Cu ochii stinși, cu graiul slab.
- "Sunt, pașă, neam de beduin,
Și de la Bab-el-Manteb vin
Să vând pe El-Zorab.
Arabii toți răsar din cort,
Să-mi vadă roibul, când îl port
Și-l joc în frâu și-l las în trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Și nu l-aș da nici mort.
Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Și de amar îndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!
Ai mei pierduți sunt, pașă, toți:
O, mântuie-i, de vrei, că poți!
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemul adamic și Nero
la geamul vieții mele bate o ultimă iarnă.
afară ninge a pustiu și-n sânge-mi arde focul
c-un vis alb despre etern,
despre deșertăciune
și despre tine.
o, Nero, barbarule, de ce ai incendiat panteonul dragostei?
știi?...
a ars pân' la ultima vocală!
îmi răspunde sictirit:
pentru a-mi scrie muza!
povestim la o cafea, el citește un edict
și e revoltat pe bieții plebei.
apoi, fumăm iluzii și visăm porturi albastre...
și-l întreb:
oare chiar există singurătatea amurgului?
nu, nu cred, e doar o stea rece.
dar iubirea, oare există, și dacă da, ce este ea?
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem schizotim
momente țes arcușul în suiș de ape la a existenței fântână
noaptea miroase a întuneric
rugăciunea ne lichefiază a umple cocoașa semnului de-ntrebare
din rana umbrei curge un firișor de pace, un puroi de lumină
îngerul bețivan e-mpușcat în aripa aeriformă
sămânța neființă se decojește către mâine
miezul tăcerilor e cazat la hotelul minților rătăcitoare
tu ești femeie cu fântâni în ochi și-n ciutura tristeții ai zări
orizontul e însă o păcăleală între cer și pământ
ca o frontieră dintre două țări din UE
la meteo zice de un front atmosferic siropos,
aere ce ți le dai respirându-ți sângele
a pofte
în rest erau aceleași păsări, era aceeași cenușă,
Dumnezeu umbla nud ud de amorul de sine
eu sunt un megieș al căderii de frunză,
brâu dezrobit din rușine,
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercul sărac
Odată și odată tot
ajunge deasupra
creștetului nostru
vulturul acela ale cărui
organe n-a reușit nimeni
să le transforme în cana sa
de ceai ori să facă din ele
coperta de din dos a
Enciclopediei lucrurilor
care sunt rostite
îngrijorător de sângeros
în toate minutele.
Și fiecare încercăm să
aruncăm în el cu tot ceea
ce avem mai aerian la îndemână:
nasturii de la haină, bancnotele
care ni s-au rupt de plictiseală în
buzunar, pantofii ce nu se
mai intersectează cu pupilele
[...] Citește tot
poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada eroului tâmp
Stă bătrâna la un colț de stradă...
Ca să vândă flori culese-n câmp.
Polițistul o privește tâmp
Pregătit să facă o paradă
De putere și de vigilență,
El, incoruptibilul slujbaș...
Tânăr, cool, având la gură caș:
- "Prezentați act de proveniență!"
- "Act de prove... cum ai zis... mă mir,
Nu am, maică, de-unde să prezint..
Le-am cules, îți jur că nu te mint
De pe câmpul dinspre cimitir.
Dumnezeu Prea Bunul le-a udat
Și-au împodobit toată câmpia...
Peticesc cu ele sărăcia...
Le-am cules, să știi, nu le-am furat.
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O poemă deschisă
Nici nu știu pe unde să mai caut
acest tribunal divin despre care vorbesc nebunii
în timpul crizelor de personalitate,
ca să-mi vărs amarul și să lansez scrisori deschise
către toate colțurile Universului.
Să-i dau în judecată pe toți acei oameni de paie,
pe toate acele buruieni uscate,
stropite cu sudoarea ignigenă a neputinței
și lăsate să ardă sub un soare răbdător -
încet, sigur și frumos.
Dragoste, acei oameni de paie care au mințit cu adevărul
și care au furat ani buni din viețile tuturor
cu simulacrele lor, cu licitațiile lor puse în scenă,
cu moartea lor plină de viață.
Dragoste, pe sânul tău de lapte și miere vreau să îmi odihnesc capul
și să strig către infinit printre suspinele
lăsate să plonjeze în marea deschisă între noi
ca plaga unui pământ înconjurat și toropit.
Deși am uitat să-ți scriu poezii,
îmi mai aduc aminte de tine printre picături
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul nostru
îmi amintesc cum făceam noduri batistei
să nu uităm că suntem
că am zburat cândva ținându-ne de mână
lângă sobă bunica torcea lâna de aur
când obosea împletea aripi de înger
la fereastră maică-mea țesea ștergare de borangic
pe care le împăturea frumos în lăzile de zestre
în casă mirosea a busuioc a boabe de porumb fiert
și a mere ținute în fân, aduse de la munte
tu îmi brodai pe umeri crini era o iarnă grea
nu știu cum dar numai iarnă se întâmplă
de o vreme în viața mea
pe cer se mai aude câte un înger căzând
lui Dumnezeu îi atârnă de pleoape lacrimi grele de plumb
e atâta singurătate în aer încât mi-e teamă și plâng
pe mine mama nu m-a născut pe pământ
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul laptelui
Liniște de catedrală
Cunjură crud o gazelă
Privirea-i visa rebelă
Vulturii fiindu-i cupolă
Ghepardului bine pitit
Cu ochii ficși ai morților
Din frescele ferigilor
Împietrite-n vânt adormit
Cu mirosul morții ascuns
Într-un tucano tril de plâns
Zbughindu-l pe ghepard
Intr-un sprint ager petard
De artificiu al morții
Din rachete nevăzute
Ce ucid la Damasc slute
Sprintul gazelar de copii
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Devreme primăvara
(pentru Raluca)
spune-mi, de ce nu mai simt
emoțiile în vene?
de ce mai demult, primăvara îmi trimitea
pulsari prin artere,
zburau forme de păsări prin
pătrarul lunii pline,
spune-mi ceva,
de ce nu mai simt dorința în pupile?
îți mai vine să joci pe ritmuri neînțelese
cu aripi de salcie,
cu picioare de plumb?
poate eu, poate tu,
ne vom înfiripa din propria decadență,
din compromisul uitării
a păcatelor de ieri,
a plăcerilor stinse.
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu eram de atunci,
tot ce venea,
nu văzusem,
nu aveam
tactici de sprijinit gândul,
se făcea greu, foarte greu
și cădea.
era duminică la fântână,
mă uitam la femeile
care își spălau lacrimile cu leșie.
în aer se împânzea
un miros de bandaje murdare,
ca și când ochii lor ar fi zăcut
prin spitale de război răni întregi.
lângă ele erau copii și câini,
aveau aceleași priviri ridicate a frică
și întrebare,
le era foame,
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburătorul
"Vezi, mamă, ce mă doare! și pieptul mi se bate,
Mulțimi de vinețele pe sân mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!
Ah! inima-mi zvâcnește!... și zboară de la mine!
Îmi cere... nu-ș' ce-mi cere! și nu știu ce i-aș da;
Și cald, și rece, uite, că-mi furnică prin vine,
În brațe n-am nimica și parcă am ceva;
Că uite, mă vezi, mamă? așa se-ncrucișează,
Și nici nu prinz de veste când singură mă strâng,
Și tremur de nesațiu, și ochii-mi văpăiază,
Pornesc dintr-înșii lacrămi, și plâng, măicuță, plâng.
Ia pune mâna, mamă, - pe frunte, ce sudoare!
Obrajii... unul arde și altul mi-a răcit!
Un nod colea m-apucă, ici coasta rău mă doare;
În trup o piroteală de tot m-a stăpânit.
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai stai?
Mai stai o lună ori o viață, mai stai un secol sau un an,
mai stai cinci ieri, opt azi, un mâine, nouă clătite și-un motan.
Mai stai în noi, cu noi, cuminte, cu mine stai, în gând, în pori,
mai răspândește-mă spre tine, mai fii lumina dintre nori.
Mai stai un prânz, un luni, o cină, un miercuri stai, un mic dejun,
un pod, o bere, o plimbare, trei maratoane, un Crăciun,
o linguriță de smântână, o margaretă, un kefir,
o amăgire, un spectacol, un bronz, o ploaie, un sictir.
Mai stai un timp, mai stai o vreme, mai stai un ceas, mai stai un ev,
neîncercând să te substitui, am reușit să te prelev.
Mai stai și nu mai sta pe gânduri, mai stai un pic mai mult decât
până în clipa-n care fuga ți-ar arăta că-ți stau în gât.
Mai stai ca roua pe zambilă, mai stai ca piatra în pârâu,
mai stai ca frunza sub omidă, mai stai ca mortul în sicriu.
Mai stai o mare și un munte, mai stai un nor, un stânjenel,
mai stai ca ridul meu din frunte, ca intunericu-n tunel.
Mai stai de-un curs de limba greacă, ca o brățară de argint,
mai stai un port, un far, o barcă, mai stai ca orbu-n labirint.
Mai stai că vrei sau fără voie, mai stai un drog, mai stai un fum
sau dacă pleci, du-te, dar lasă, mereu, firimituri pe drum.
poezie de Eduard Lupascu (24 iunie 2019)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chibzuieli
Nu chibzui nimic, adevărul este doar o părere.
Lumea se bazează pe iluzii, pe autonegare și altele.
Trăiește, nu șovăi, există înțelepți și la casa de nebuni.
Nici faptele și nici gândurile altora nu ți se potrivesc.
Nu există bucurie fără suferință, dar există suferință și atât.
Totul trece numai tu rămâi același, deși crezi că te schimbi.
Oricine se consideră nevinovat, dar nu este.
Când cauți adevărul, leagă-te la ochi.
În libertate nu există autoritate.
Nici un cuvânt nu dă lapte și pâine.
Când te rupi de realitate, trăiești un vis absolut, dar cine știe cum se termină?
Adevărul absolut e mut și surd, degeaba strigi.
Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva.
Nu fi virtuos, te costă, dar și păcatul te costă.
Învățătura nu face lumea mai bună, nici mai rea.
Puterea este mereu împotriva omeniei.
Când nu se mai înțelege nimic, vine un înțelept și spune ceva absurd.
Cine spune că noi am ieșit din Evul Mediu? Unii nu au ieșit nici din Era primitivă.
Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează?
Matematica este singurul domeniu care nu cunoaște ura.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Burbuntuis amos
Undeva, pe perete, pendulul a încetat să bată, cum viața-o făcea...
cling
cling
doar inima ta în cămașa cu dungi, peste cămașa nopții, în dungi (întocmite de rouă și praf)
să mai știe acum;
în șifonier doarme încă rochia de mireasă a
mamei
visează ceva?
doar inima mea în cămașa cu dungi, peste cămașa nopții,
de dungi negre, prelungi
să-mi fi spus odată, atunci, că pianul de la părinți îl vânduse, frustrant, pe nimic
așa cum și oamenii vând
n-o să te vând
promit, o să stau lângă tine să mă auzi cum respir
palmă peste palmă care vroia, inimă, să plece de ieri
de ce ai pleca?
de ce să nu vii? Furia (focului) bolborosește o vrajă oarecare
în ibric
alături, sticla de lapte; ieri se făcuse din ierburi și din nisip;
să mai stăm un pic în cămăși...
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcină de Măslin
De-aș avea, dacă i-aș cere și-aș avea curaj să iau,
Viselor ce-i mângâiau mamei ochii în batiste,
Câte rugi și câte Criste, câte cruci se-ngenunchiau,
Să-mi croiască, să le dau paginilor sale triste.
Dacă Dumnezeu m-ar ține chiar și-așa ca o pădure,
Cin ' s-ar teme de secure sau de focul lui divin?
M-aș usca și tot îți vin ca un lup gata să-ți fure
Primul geamăt de iubire, Rădăcină de Măslin.
De-aș avea, dacă i-aș cere și-aș avea curaj o dată
Să nu-i las la Judecată, de Apoi, cum zice-n carte,
Să le dau din mine-o parte celor care îmi arată
Rugăciune-adevărată, înspre casă să mă poarte.
Ramurile le ridic sus spre cer, cu mii de cuiburi,
Se vor naște-n ele muguri fericiți cu dinți de lapte
Parcă sunt pagini din carte, așteptând aripi de fluturi,
Nemurire să te bucuri de iubire-n orice noapte!
[...] Citește tot
poezie de Mircea Trifu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O potriveală
Domn străin poftise țara și de neam de împărat,
iar la târg, plecând, boierii ce-au găsit au cumpărat;
să-l întîmpine poporul a ieșit pân-la hotare...
Dumnezeu se îndurase ca să-i dea un vodă mare!
*
Dar Moldova-i locuită de nătângi și de vicleni
și-ndelungă fu tocmeala ca boierii moldoveni
să-l înduplece pe despot peste ei să-mpărățească,
rari fiind, pe-atuncea, domnii cei de viță-mpărătească.
*
Chezășia stăpânirii pentru viață i s-a dat
și că-n spița lui, pe urmă, tronul fi-va perindat;
o locma din visterie ca plocon având tot anul,
slobod să-și mai înnădească Vlașca, bez Teleormanul.
*
[...] Citește tot
poezie de Ion Cătină din Almanachul ilustrat 1909 (noiembrie 1908)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilema unui ou de Paști...
Într-un coș stau zece ouă
Roșii, puse pe pervaz.
Ciocnind două câte două,
Întorc celălalt obraz.
Alte ouă-ncondeiate,
Pe o masă-n coșuleț,
Stau pe-o parte-ngândurate:
-Mai bine era-n coteț!
Și gătite cu mărgele,
Ouă multe zac pe scrin.
Le-au scos vintrele din ele;
Doamne iartă! Ce mai chin.
Ouă albe, nevopsite,
Pentru cozonac cu nuci,
Așteaptă nedumerite
Pitulate dup-un tuci.
-Vezi tu, frate, zise unul
Înțelept și mai poznaș!
Fug îndată, ca nebunul
Și-am să scot un pui golaș.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lactate, adresa este: