Pericolul teatrului este să piardă bătălia cu timpul.
citat din Andrei Șerban
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare trăim zilnic un paradox: idealuri pe de o parte, ajustări și compromisuri pe de altă parte. Noi azi ne tragem de șireturi cu Dumnezeu, Hamlet însă nu îndrăznea să se bată pe umăr cu Tatăl său.
Andrei Șerban în articol (1 februarie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ieșim la sfârșitul unui spectacol de la Operă sau din Teatru misiunea noastră ar trebui să se schimbe. Nu mai este aceeași cu care am intrat sau în viața de zi cu zi. Accesul pe care îl avem intâlnindu-l pe Mozart e la un alt nivel de existență. La capătul zilei, faptul că asta ne ridică puțin și că putem pluti pentru o secundă sau două, asta e mai important ca orice.
citat din Andrei Șerban (20 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Generații după generații, secol după secol interpretările noastre variază în armonie sau dizarmonie cu Mozart. Când interpretarea este justă concluzia transpare. Aceea a unui adevăr absolut, același dintotdeauna. Orice interpretare e subiectivă, departe de a fi perfectă, dar o operă de geniu ca "Don Giovanni" nu este o creație statică în sine, face parte dintr-un flux în mișcare care se adaptează în timp.
citat din Andrei Șerban (20 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Don Giovanni este un personaj complex, ambiguu. Pe de o parte, e un criminal (omoară cu sânge rece), un seducător pervers și un violator periculos, dar în același timp e un rebel, un revoltat împotriva unei societăți sclerozate, muribunde. Giovanni e un om liber. Ce cuvânt periculos acest "liber", e oare expresia supremă a năzuințelor omenești ori o libertate lipsită de orice conștiință morală, ca acea a teroriștilor de azi, care se sinucid crezând ca vor fi "liberi" dincolo?
Andrei Șerban în ziarul Adevărul (21 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În viziunea mea, Teatrul Național ar fi trebuit să fie oglinda timpului în care trăim, nu un muzeu evlavios și lipsit de viață.
Andrei Șerban în ziarul Adevărul (21 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La începutul repetițiilor în teatru, mulți actori mormăie la prima lectură textul. Abia încep să-l descifreze, nici nu știu să-l citească bine. La operă, opusul. Toți soliștii știu pe dinafară muzica și textul, poate au mai cântat rolul și în alte locuri. Când deja, la 10 dimineața, tenorul urlă ca taurul aria din "Trubadurul" pe mine mă intimidează. Nu știu ce aș mai putea să-i spun. El este perfect. E gata de premieră. Eu nu mai am ce să-i mai spun. Durata repetițiilor în operă e de obicei mai scurtă decât în teatru, nu am timp nici să elimin clișeele de actorie că deja trebuie să înceapă repetițiile cu orchestra. În teatru, regizorul este alături de actori până la premieră.
Andrei Șerban în articol (1 februarie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Teatrul, ceea ce s-a pierdut, este legat de relația cu scopul și cu idealul pentru care faci atâta drum. Dacă cândva aveam o idee romantică, de a încerca sa facem teatru ca pe un fel de aventură, ca și cum am fi pe un vapor care merge spre necunoscut și nu știi cum va fi vremea în timpul acestei călătorii și ce se va întâmpla în timpul acestei călătorii, acum trebuie să știi că drumul pe acest vapor trebuie să-i ducă pe călători "safe". Trebuie să ajungi dincolo și toată lumea trebuie să ajungă cu bine.
citat din Andrei Șerban
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Don Giovanni" nu poate fi definit. Ca și "Nunta lui Figaro" sau "Flautul fermecat", operele lui Mozart au ceva în comun: sunt alunecoase, eșuează oricărei caracterizări. Nu le poți defini, nu sunt nici comice, nici tragice, nici ușoare, nici solemne. Cum spunea și Brook, singura lor definiție e că sunt mozartiene. Mozart ca om și artist e expresia însăși a vitalității și a acestei exuberanțe uriașe, care i-a caracterizat viața. Și, în acelasi timp, o recunoaștere a prezenței morții în viață. Toată opera sa se situează între acești doi poli: bucuria de a trăi și liniștea în fața misterului morții.
Andrei Șerban în ziarul Adevărul (21 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Andrei Șerban despre timp, adresa este: