Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Arthur Rimbaud despre verde

Arthur Rimbaud

Vocale

A negru, E alb, I roșu, U verde, O de-azur,
Latentele obârșii vi le voi spune-odată:
A - golf de umbră, chingă păroasă-ntunecată
A muștelor lipite de-un hoit, jur împrejur;

E - pânză, abur candid, umbelă-nfiorată,
Lănci de ghețari hieratici, și spițe de-un alb pur;
I - purpuri, sânge, râsul unei frumoase guri
Cuprinsă de mânie, sau de căință beată;

U - cicluri, frământare a verzilor talazuri,
Adâncă pace-a turmei ce paște pe islazuri
Și-a urmelor săpate pe frunți, de alchimie;

O - trâmbiță supremă cu țipătul ciudat,
Tăceri pe care Îngeri și Aștri le străbat
– Omega, licăr vânăt ce-n ochii Ei învie!

poezie celebră de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Le Bateau Ivre/ Corabia Beata" de Arthur Rimbaud este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.99 lei.
Arthur Rimbaud

Vocale

A negru, E alb, I roșu, U verde,
O cer-geneze cu efect întârziat:
A triunghi fatal, cine-l mai vede
Află unde dispare orice bărbat.

Golf de umbră, E, vinovat cord,
Lăncii de gheață, rege alb și dur;
I roz, sânge scuipat de-un mort-
Mânie, de unde oare am să te fur?

U, ciclu, sfântă vibrație marină,
Liniște a mieilor pierduți în iarbă-
Ce alchimie frunte ți-o imprimă?
Rămână O, tăcerea ce întreabă;

Cuvântul - fulger mă străbate
Cu stele, îngeri și singurătate.

sonet de din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Arthur Rimbaud

Valea adormită

Cu buze verzi cântă un râu
Smulgând din rădăcină apa,
I-ajunge umbra pân' la brâu -
Și soarele-i închide pleoapa.

Soldatul plânge-n capul gol
Pe iarba, Doamne, adormită;
Parcă-i un înger ce-n nămol
E dus de-a pururi în ispită!

Surâsul pare împietrit pe buze,
Pământu-i gata să-nflorească -
Dragostea tăcerea să-i acuze:
Natura-i, Doamne, omenească!

Și ochii-s un portret în rouă;
De sânge lacrimi parcă două.

sonet de din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Arthur Rimbaud

Cap de Faun

Prin frunze, verde scrin în aur prins,
Într-un frunziș incert, minunăție
De flori în care-n somn sărutu-I stins,
Vioi, ripând suava broderie,

Și-arată ochii-un faun speriat,
Cu dinții albi mușcând flori roșii, sare.
Brun-sângerie, ca vin vechi, curat,
Sub ramuri buza-I hohotește tare.

Fugind ca veverița, -n urma lui,
Prin frunze râsul său mai trece.
De-un căldăruș se teme-al Codrului
Sărut de aur ce se reculege.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Arthur Rimbaud

La Birtul Verde (pe la orele cinci, seara)

Îmi scâlciasem ghetele, umblând
Pe bolovani, opt zile, ca un câine.
La "Birtul Verde"-n Charleroi intrând,
Cerut-am șuncă rece, unt cu pâine.

Ciolanele sub masă mi le-am pus
Și am privit desenele naive
De pe pereți. A fost frumos nespus,
Când fata cu privirile parșive

Și sânii mari (n-o sperii c-un sărut
Pe asta!) mi-a adus pe-un blid de lut
Felii de șuncă, unt și pânișoare -

(Usturoiată șunca, și rozalbă!)
Și mi-a umplut apoi enorma halbă
Cu-o bere ninsă de un rest de soare.

sonet de , traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Arthur Rimbaud

Rușine

Cât timp cuțitul nu va
Tăia acest creier, bucată
Verzuie de mucava
Nicicând de idei vizitată,

(El, însă, ar trebui
Să-și taie urechile, ambele,
Nasul și buzele, și
Să-și jertfească și gambele!)

Cât timp, așadar, n-o să-i intre
Cuțitul în cap ca să-l taie,
Și-un foc n-o să-i ardă în vintre,
Și pietrele n-au să-l jupoaie,

Copilul ăsta barbar
Nu trebuie să înceteze,
Nicio clipită măcar,
Să-nșele și să trădeze

[...] Citește tot

poezie celebră de din Scrieri alese, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Arthur Rimbaud

Adormitul din vâlceà

E o vâlceà în care doinește-un pârâiaș,
Smulgând, ca un bezmetic, din iarbă și sulfină,
Fășii de-argint. Deasupra, pe muntele trufaș,
Stă soarele. Mustește vâlceaua de lumină.

Cu capul gol, cu gura deschisă, un soldat
Culcat în iarbă doarme, cu ceafa năpădită
De frunze de lăptucă. E ca-ntr-un verde pat.
Lumina plouă-asupră-i, din bolta împâclită.

Cu tălpile în iriși, el doarme, surâzând
La fel cum ar surâde un prunc bolnav, plăpând.
Mi-l leagănă, Natură, căci are frigu-n oase!
Nu-l tulbură mireasma. Cu măinile pe piept,
Sărmanul doarme-n soare. Iar sub plămânul drept
Se cască două găuri roșcate și hidoase.

sonet de (1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Arthur Rimbaud

Venus Anadyomene

Dintr-un coșciug de tablă verzuie parcă iese,
Încet, din cada veche, un cap neghiob; îi vezi,
Sub negrele șuvițe scăldate în pomezi,
Cusururile, fără îndemânare drese.

Grăscior și sur, grumazul, și omoplații-apoi,
Și spatele, ce intră, ca iar să se ridice,
Și șalele rotunde, ce-și iau avânt, ai zice;
Osânza stă sub piele în netede, lungi foi.

Cam roșie i-e șira, și totul are parcă
Un iz urât; dar cel mai puternic se remarcă
Anume ciudățenii, de le privești cu lupa:

Un nume - Clara Venus - pe șale i-a-ncăput,
Și trupu-ntreg se mișcă și-și tot întinde crupa,
Hidos împodobită cu-o bubă pe șezut.

poezie clasică de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Arthur Rimbaud

Vârsta De Aur

Câte-un glas, mereu
Ca de înger, verde,
- La mijloc sunt eu -,
Spune, să mă certe:

Întrebări buluc
Dacă-ți curg, o mie,
La beții te duc,
Și la nebunie;

Recunoaște că-i
Vesel, și ușor e:
Să fii printer-ai tăi,
Doar cu ape, flore!

Și el cântă. O,
Vesel e, și lesne!
Uite-i dincolo...
Cânt cu el mirsme, -

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de angel.demonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la verde, dar cu o relevanță mică.

Arthur Rimbaud

Roman

I

La ani șaptesprezece, nu ești defel serios.
Lași naibii, într-o seară, și țapi și limonadă:
Ieșind din cabaretul cu lustre, zgomotos,
Te duci sub teii-n floare ce cresc pe promenadă.

În iunie, spre seară, e-atât de-nmiresmat
Văzduhul, că-nchizi ochii adesea, de plăcere.
Orașul nu-i departe, iar vântul – încărcat
Cu zgomote – miroase a viță și a bere.

II

Te uită, o fâșie de-azur, cât un arnici,
S-a agățat de-o creangă: o stea răutăcioasă
O-mpinge și, cuprinsă de-un dulce tremurici,
Pe boltă se topește, subțire și lăptoasă.

Șaptesp'ce ani! O noapte de iunie! Pierdut,

[...] Citește tot

poezie celebră de (1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Arthur Rimbaud despre verde, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info