
Ah, sigur că nimic nu moare, dar ceva jelește.
citat celebru din Byron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



- om (vezi și ființă umană)
- Omul... sărman copil al îndoielii și al morții, a cărui speranță e clădită pe trestii.
definiție celebră de Byron
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!



Moartea, se zice, îi face pe oameni să plângă; și totuși o treime din viață ne-o petrecem în somn.
citat celebru din Byron
Adăugat de Corina
Comentează! | Votează! | Copiază!



Iubitei
Când te privesc în față, scumpa mea,
Afirm și eu năstrușnica idee
Că-i mai ușor să mori pentru-o femeie,
Decât, o Doamne, să... trăiești cu ea!
epigramă de Byron, traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!



Când lutu-acesta suferind îngheață
I
Când lutu-acesta suferind îngheață,
Ce drum ia duhul lui nepieritor?
Nu poate nici muri, nici fi în viață,
Când scapă de veșmântu-i trecător.
Neîntrupat fiind, oare purcede
Pe-al fiecărei stele crug ceresc?
Sau umple-ndată spațiul, de-l vede
Pe boltă ochiul nostru omenesc?
II
Un gând etern și fără de hotare,
Ce vede tot în cer și pe pământ,
Ca o privire largă, păstrătoare
A toate câte-au fost și câte sunt:
Orice-amintire, fie cât de vagă,
Se-arată-n zarea sufletului nostʼ,
Încât cuprinde-ntr-însa lumea-ntreagă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Strofe
Când n-ai de-apărat libertatea acasă,
Să lupți pentru cea a vecinilor, da,
Cu gândul la Roma și Grecia, te lasă
Zdrobit pentru glorie, nu pregeta!
A-i face un bine-omenirii e țelul
Suprem, și nu-i altul mai nobil sub cer.
Înalță-i deci sus libertății drapelul
Și-n ștreang de nu mori, vei fi uns cavaler!
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Fragment
Când în palatul lor-cel din văzduh-
Străbunii au să cheme al meu duh,
N-aș vrea ca el, călare pe-o vântoasă,
Ori coborând din munți cu-o ceață dreasă,
Să vadă-aici vreo piatră de mormânt,
Semn al țărânii-ntoarse în pământ,
Ori vreo pisanie gravată-anume.
Ca epitaf, vreau propriul meu nume;
De n-o putea să-mi încunune lutul,
Eu altei glorii n-o să-mi încunune lutul,
Eu altei glorii n-o să-i cer tributul!
Doar numele vreau monument să-mi fie:
Etern prin el, sau mort pentru vecie!
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Romanța
A mea tânără taină afund rămâne-ascunsă
În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit;
Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă
L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit!
Și singură-n tăcere o simt iar tremurând.
A mea flacără este vecinică, nevăzută
Ca și slaba lumină candelei sub mormânt,
Ș-a deznădejdii rece întunecime mută
În veci nu o va stinge; iar razele ei sunt
Întocmai de zadarnici ca și cînd n-ar fi fost.
Aibi-mă-n pomenirea-ți, la groapa mea nu trece
Făr-a-ți arunca ochiul și fără a gândi
L-aceea ce cenușa-i te simte, deși rece;
Singura chinuire și iad ce-aș suferi
Este de a fi stinsă din pomenirea ta.
Ascultă-mi ăst din urmă glas singur pentru tine
Virtutea nu oprește a plânge pe cei morți;
În veci eu ți-am cerut-o, fă-mi singurul ăst bine
O lacrimă să-ntimpin l-a veciniciei porți,
Întîia ș-a din urmă răsplată de amor.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu Byron despre moarte, adresa este:
