Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Camelia Oprița despre imaginație

Poezia e sunetul naturii când întâlnește imaginația omului.

aforism de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Imaginația este cea care conduce știința spre înainte.

aforism de (2020)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezia e sunetul naturii când întâlnește imaginația omului. Nu este alcătuită din cuvinte, ci din gânduri trăite pe hârtie.

aforism de din Povești din Călimară (carte destinată copiilor format a 4 letter) (martie 2020), traducere de Camelia Oprița
Adăugat de Elena VlaicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu numai că toate drumurile duc astăzi către România, dar aici există și loc pentru toată lumea.
După mine vor veni generații și generații, si nu-mi pot imagina chipul fiecăreia; dar voi contribui cu câte ceva la formarea lor: România va trăi. România va dispărea doar odată cu ultimul oraș situat în inima sa.

în Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de IoanAIoanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezia este instrumentul unei minuni, un anotimp continuu de culori și stări sufletești unde primează visul. Poezia e sunetul naturii, când întâlnește imaginația omului. Nu este alcătuită din cuvinte, ci din gânduri trăite pe hârtie. Hârtia trăiește și simte sufletul omului, se intersectează cu el, se luminează sau se întristează odată cu el.

citat din (21 martie 2020)
Adăugat de Lorina PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărăcia provoacă suferință, iar dorința mea de a corecta lucrurile poate părea romantică dacă nu chiar naivă pentru al treilea mileniu.

Am cumpărat ziarul în fiecare zi de când sunt la Roma, dar din păcate pentru tipografii, în ultimii ani am trecut cu toții la informațiile digitale.
Personal, nu-mi pot imagina o dimineață devreme fără ceai cu lapte și ziar.

în Palimpsest, (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Filip DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce fericit este copilul, trăindu-și fantezia într-o inocență totală, ce fericit poate fi îngerul în conștiința lui: așa simte și el zborul dincolo de orice imaginație odată cu copilul – când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aș fi știut toate astea dacă n-aș fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt –moneda convertibilă a oricărui vis.

în Am îndrăznit să fiu copil o clipă (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singurătatea este piatra care apasă atât de profund și dureros omul, îl constrânge și îl reduce la un spațiu foarte îngust, până la sufocare: îl izbește de pământ, făcându-l să respire greu și cu mânie. Trăiește în spatele barierelor interioare. Această stare îi dă senzația că nu mai are dreptul la nimic. Urcă înălțimile mari cu mirosul de pământ în nări, pierzându-și momentul de reflecție. Imediatul imaginar îi dă senzația că se află atât de sus și că trebuie să plesnească din cauza preaplinului din interior. În fapt, e mai jos de firescul jos: atât de jos este că aude cum trosnesc pietrele la limita întunericului. Omul recurge la singurătate din nevoia de spațiu, dar procesul se desfășoară invers. Este clar că singurătatea trebuie redusă la momente de scurtă durată pentru a medita cu maximă luciditate... și atât.

în Dragostea, o stare pe care n-o poți controla din lipsă de rațiune (24 februarie 2019)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la imaginație, dar cu o relevanță mică.

Niciun adevăr nu e mai mișcător ca cel lăuntric al animalelor ...

Câinii vagabonzi sunt condamnați la o existență mizeră printre ruine,
insule gigantice de gunoaie.
Oamenii au rămas la fel de nepăsători
de mediul înconjurător; dezinteresați
de a construi o formă de solidaritate
și supraviețuire armonioasă cu tot ce îi înconjoară.

Îndepărtați de poruncile lui Dumnezeu, lunecă
în mijlocul singurătății ca o revărsare neagră a nervilor
într-o lume sumbră și n-au cum să vadă
sinceritatea din ochii animalelor abandonate.

Niciun adevăr nu e mai mișcător ca cel lăuntric al animalelor.
Ele nu destăiunuie nimic, sunt necuvântătoare,
dar devotamentul lor e capabil să topească aerul polar,
să cânte mugurul în inima ierbii.
Și animalele iubesc, sunt gata de a-și oferi iubirea
până la sacrificiu.

Gândiți-vă ce înseamnă un suflet de animal cu zâmbetul larg

[...] Citește tot

poezie de din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am îndrăznit să fiu copil o clipă

Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie.
Clipa se făcuse sferică după trebuința viselor mele.
Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzație dureroasă?
Urcă și coboră din soare, îmbrăcând câte o aureolă fiecare pentru cât de mult mă apasă suferința acestei lumi.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Oamenii trăiesc într-o permanentă tensiune, remarcând insuficiența ca pe un sentiment al sfârșirii lor, o agonie ultradimensională și epuizantă care nu aduce nimic bun acestei lumi.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut lumea așa cum e.
Am găsit în clipă strălucirea desăvărșit㠖 copilăria ca un privilegiu al vieții, copilăria ca o mare purificare a sufletului între viața cosmică de dinainte și un nou început organic al său.
Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără rațiune.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut cum se irosesc oamenii. Nu mă plâng de nimic. Aștept o ninsoare abundentă să înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni și am mai multă vreme să vorbesc cu mine despre mine.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbșirea lor între frământări și obsesii
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut o lume fără fundament, înstrăinată de Dumnezeu.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificația timpului și mi s-a făcut frică de necunoscut.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.
Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie...
Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinație albă.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și n-am mai simțit pământul sub picioare: eram melancolie, speranță, zbor, nevinovăție, transparență, luciditate...
Ce fericit este copilul, trăindu-și fantezia într-o inocență totală, ce fericit poate fi îngerul în conștiința lui: așa simte și el zborul dincolo de orice imaginație odată cu copilul – când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aș fi știut toate astea dacă n-aș fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt –moneda convertibilă a oricărui vis.

poezie de din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre imaginație, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info